Etichetă: Monumente istorice

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolele XIX-XX / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 19th – 20th centuries

Andreea Marin

Biserica de lemn din Copand

Biserica de lemn din Copand, comuna Noșlac, județul Alba, datează din anul 1803. În 1856 a fost strămutată în Copand și modificată. Înfățișează varianta tipologică, de veche tradiție, regăsită pe întreaga arie de formare a poporului, român, a navei dreptunghiulare, cu absida în prelungire, poligonală cu trei laturi. Acoperirea interioară, a acesteia din urmă, cu o boltă semicilindrică și trei fâșii curbe, este la aceeași înălțime cu aceea a naosului, amintind o structură veche. Elementele constructive menționate, secondate de tradiție, înlătură data de 1856 pentru înălțarea bisericii, ea reprezentând de fapt strămutarea de pe deal a lăcașului străbun, amplificarea sa spre vest, împodobirea pereților prin „zugravii Șarlea Ștefan și Șarlea Matei frați de la Feisa”.

The wooden church from Copand, Noșlac commune, Alba county, dates from 1803. In 1856 it was moved to Copand and modified. It depicts the typological variant, of old tradition, found on the entire area of ​​formation of the Romanian people, of the rectangular nave, with the apse in extension, polygonal with three sides. The interior cover of the latter, with a semi-cylindrical vault and three curved strips, is at the same height as the nave, reminiscent of an old structure. The mentioned constructive elements, seconded by tradition, remove the date of 1856 for the erection of the church, it actually representing the relocation of the ancestral place from the hill, its amplification to the west, the decoration of the walls by „painters Șarlea Ștefan and Șarlea Matei brothers from Feisa”.

Catedrala Reîntregirii Neamului

Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, cunoscută şi sub numele „Catedrala Încoronării”, este un monument istoric de importanţă naţională, simbol al reîntregirii României şi a Unirii. Aici au fost încoronaţi regele Ferdinand I şi regina Maria în 15 octombrie 1922 în calitate de suverani ai României Mari. A fost construită între anii 1921-1922, în stil neo-românesc, cu elemente de tradiţie bizantină. Ansamblul format din catedrala, turnul clopotniţă şi clădirile aferente, a fost proiectat de arhitectul Victor Gh. Ştefănescu şi a fost executat de inginerul Tiberiu Eremia. Planul bisericii este cel al Bisericii Domneşti din Târgovişte, în formă de cruce greacă cu absidă, naos şi pridvor deschis. Incinta are formă dreptunghiulară cu patru corpuri de clădiri pe colţuri şi clopotniţă masivă în partea de vest pe sub care a fost amenajată intrarea în incintă. Corpurile sunt legate prin galerii deschise şi susţinute de stâlpi octogonali. Turnul-clopotniţă are o înălţime de 58 de metri. Ansamblul de înscrie între monumentele create de Şcoala Românească de arhitectură întemeiată de arhitectul Ion Mincu. Pictura interioară a fost realizată de către Costin Petrescu, iar mozaicurile de Ion Norocea. Până în 1948 aici a fost sediul episcopiei armatei române, din octombrie 1998 a devenit sediul Arhiepiscopiei de Alba Iulia.

The Cathedral of the Reunification of the Nation in Alba Iulia, also known as the „Coronation Cathedral”, is a historical monument of national importance, a symbol of the reunification of Romania and the Union. Here, King Ferdinand I and Queen Maria were crowned on October 15, 1922 as sovereigns of Greater Romania. It was built between 1921-1922, in neo-Romanian style, with elements of Byzantine tradition. The ensemble formed by the cathedral, the bell tower and the afferent buildings, was designed by the architect Victor Gh. Ştefănescu and was executed by the engineer Tiberiu Eremia. The plan of the church is that of the Royal Church from Târgovişte, in the shape of a Greek cross with apse, nave and open porch. The enclosure has a rectangular shape with four buildings on the corners and a massive bell tower on the west side under which the entrance to the enclosure was arranged. The bodies are connected by open galleries and supported by octagonal pillars. The bell tower is 58 meters high. The ensemble of inscriptions between the monuments created by the Romanian School of Architecture founded by the architect Ion Mincu. The interior painting was made by Costin Petrescu, and the mosaics by Ion Norocea. Until 1948 it was the headquarters of the Romanian army diocese, from October 1998 it became the headquarters of the Archdiocese of Alba Iulia.

Biserica „Schimbarea la Față” (Suseni) din Almașu Mare

Edificiul, ridicat în secolul al XIX-lea (1822-1826), din ziduri de piatră și bolți de cărămidă, se compune dintr-o absidă hexagonală, naos dreptunghiular, turn clopotniță cu trei nivele, cu foișor de lemn la partea superioară și coif piramidal de tablă. Pridvorul de pe fațada de vest a turnului a fost adăugat ulterior. În interior biserica a fost pavată cu lespezi de piatră. Pictura veche, realizată de Para Vasile Zugrav, în 1835, se mai păstrează doar în altar, restul interiorului fiind pictat la o dată recentă (1990-1994). Remarcabil este iconostasul, placat cu icoane pe sticlă de Făgăraș, realizate între anii 1834 și 1835, de Ioan Pop Zugrav, chemat în zonă de preotul de atunci al bisericii, Aron Oprea.

The building, built in the 19th century (1822-1826), made of stone walls and brick vaults, consists of a hexagonal apse, a rectangular nave, a three-level bell tower, with a wooden gazebo at the top and a helmet. tin pyramid. The porch on the west façade of the tower was later added. Inside the church was paved with stone slabs. The old painting, made by Para Vasile Zugrav, in 1835, is still preserved only in the altar, the rest of the interior being painted at a recent date (1990-1994). Remarkable is the iconostasis, covered with icons on glass by Făgăraș, made between 1834 and 1835, by Ioan Pop Zugrav, called in the area by the then priest of the church, Aron Oprea.

Biserica Buna Vestire din Cergău Mare

Lăcașul a fost construit la începutul secolului al XIX-lea ca biserică greco-catolică din districtul protopopesc al Blajului. Construcția a fost finalizată în anul 1804, în stil neoromanic, cu un turn baroc, care evocă turnurile Catedralei din Blaj. Biserica este construită din cărămidă și acoperită cu țiglă. Trebuie remarcat faptul că, deoarece biserica se află chiar în centrul comunei, aici au fost ridicate mai multe mici monumente funerare, închinate eroilor din sat, care s-au jertfit pentru patrie, în mai multe conflagrații.

The place was built at the beginning of the 19th century as a Greek-Catholic church in the archdiocesan district of Blaj. The construction was completed in 1804, in neo-Romanesque style, with a baroque tower, which evokes the towers of the Cathedral of Blaj. The church is built of brick and covered with tiles. It should be noted that, because the church is located right in the center of the commune, several small funerary monuments were erected here, dedicated to the heroes of the village, who sacrificed themselves for their country, in several conflagrations.

Biserica romano-catolică din Roșia Montană

Biserica romano-catolică din Roșia Montană este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Roșia Montană, comuna Roșia Montană.

The Roman Catholic Church in Roșia Montană is a historical monument located on the territory of Roșia Montană village, Roșia Montană commune.

Biserica Învierea Domnului din Sebeș

Arhitect și constructor al bisericii a fost meșterul Antal Balog din Cluj, cel pe care un an mai devreme l-au angajat și greco-catolicii, pentru construirea Bisericii Bob, situată în imediata vecinătate. Din 1851 până în 1895 paroh al bisericii și protopop ortodox de Sebeș a fost Ioan Tipeiu (1818-1898).

The architect and builder of the church was the master Antal Balog from Cluj, the one who a year earlier was also hired by the Greek Catholics, for the construction of the Bob Church, located in the immediate vicinity. From 1851 to 1895 the parish priest of the church and the Orthodox archpriest of Sebeș was Ioan Tipeiu (1818-1898).

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Șibot

Edificiul are o arhitectura aparte, aceasta explicandu-se prin participarea la constructie a unor lucratori italieni participanti la lucrarile de cale ferata din zona. Biserica a fost inceputa in anul 1826, constructia sa durand peste 10 ani.

The building has a special architecture, this being explained by the participation in the construction of some Italian workers participating in the railway works in the area. The church was started in 1826, its construction lasting over 10 years.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolul XVIII / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 18th century (part I)

Andreea Marin

Biserica romano-catolică din Ocna Mureș

Biserica romano-catolică din Ocna Mureș, cu hramul Sf. Carol Borromeo, este un monument istoric aflat în centrul orașului Ocna Mureș.

The Roman Catholic Church in Ocna Mureș, dedicated to St. Carol Borromeo, is a historical monument located in the center of Ocna Mureș.

Biserica de lemn „Sf. Gheorghe” din Șpălnaca

Biserica este așezată într-un cadru pitoresc din sud-estul satului, fiind străjuită de clopotnița detașată și de arțarul cu trei tulpini. Pereții navei înscriu un dreptunghi, iar ai absidei, retrași față de aceștia,sunt ușor trapezoidali. În elevația interiorului se află o boltă comună,peste naos și pronaos, de formă semicilindrică, în timp ce absida are o formă semicilindrică ușor îngustată spre est, unde este intersectată cu un timpan înclinat. Deși la intrarea de vest este încrustat anul 1865, acesta nu este anul constucției, ci al renovării. În 1869 a fost finalizată ultima pictură, de către Profirie Șarlea de la Feisa.

The church is located in a picturesque setting in the southeast of the village, being guarded by the detached bell tower and the maple tree with three stems. The walls of the nave are rectangular, and those of the apse, set back from them, are slightly trapezoidal. In the elevation of the interior there is a common vault, over the nave and narthex, of semi-cylindrical shape, while the apse has a semi-cylindrical shape slightly narrowed to the east, where it is intersected with an inclined tympanum. Although 1865 is inlaid at the western entrance, this is not the year of construction, but of renovation. In 1869 the last painting was completed by Profirie Șarlea de la Feisa.

Biserica de lemn din satul Turdas, comuna Hoparta

Lacasul de cult dateaza din secolul al XVIII-lea si are hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”. Este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Transilvania.

The place of worship dates from the 18th century and is dedicated to the „Holy Archangels Michael and Gabriel”. It is one of the most important tourist attractions in Transylvania.

Biserica de lemn din Fărău

Tradiția consemnează aducerea ei din Sîniacov (comuna Ațintiș, Mureș) de la o mănăstire. Analiza construcției duce la concluzia că la refacerea sa au fost folosite două biserici. Una dintre acestea era aceea de pe loc, atestată în 1761-1762 ca ortodoxă cu 100 de familii. Ei îi aparține absida, de formă străveche, decroșată, pătrată; și prima parte a navei. În continuare, bolta navei, ca și pereții, sunt înădiți, alungindu-se cu materialul recuperat de la lăcașul adus din Sâniacob. Anul acestei refaceri, 1842, este înscris pe peretele de vest, lângă intrare însoțit de numele meșterului: Pantelimon din Sâniacob.

The tradition records her bringing from Sîniacov (Atentiș commune, Mureș) from a monastery. The analysis of the construction leads to the conclusion that two churches were used to restore it. One of these was the one on the spot, certified in 1761-1762 as Orthodox with 100 families. To her belongs the apse, of ancient form, detached, square; and the first part of the ship. Next, the vault of the ship, like the walls, are added, elongating with the material recovered from the place brought from Sâniacob. The year of this restoration, 1842, is inscribed on the west wall, near the entrance accompanied by the name of the craftsman: Pantelimon from Sâniacob.

Ansamblul bisericii reformate din Ighiu

Biserica actuală a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1781-1783). Poate fi integrată stilistic barocului târziu și rococoului. Din vechiul ansamblu a supraviețuit o parte din incinta fortificată, databillă în secolele XV-XVI, cu bastionul de la intrare, încorporat într-o construcție din 1712. În cimitirul din jurul bisericii se află mormântul savantului preiluminist Péter Bod (1712-1769), fost paroh reformat la Ighiu.

The current church was built at the end of the 18th century (1781-1783). It can be stylistically integrated into the late Baroque and Rococo. Of the old ensemble, part of the fortified enclosure survived, dating from the 15th-16th centuries, with the entrance bastion, incorporated in a construction from 1712. In the cemetery around the church is the tomb of the pre-Enlightenment scientist Péter Bod (1712-1769), former reformed parish priest in Ighiu.

Mănăstirea minorită din Aiud

Mănăstirea minorită din Aiud, cu hramul Sf. Elisabeta de Turingia, este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Aiud.

The Minority Monastery of Aiud, dedicated to St. Elizabeth of Thuringia, is a set of historical monuments located in the municipality of Aiud.

Biserica de lemn din Arieșeni

Conscripția lui Bucow, din 1760-1762, nu înregistrează așezarea, ea fiind amintită abia în 1909 sub numele de Lăpuș sau Lepuș, drept cătun al Scărișoarei. Mărturii istorice și artistice indică însă că Arieșeni, astăzi comună cu sate și crînguri, era deja, în secolul al XVIII-lea, un centru bine definit. Biserica de lemn, a fost ridicată în 1791, dar tradiția că ea a fost precedată de un lăcaș anterior, are motive de temei. În harta corespunzătoare acestei zone, realizată în cadrul Ridicării topografice iozefine (între 1764-1785), este deja figurată aici o biserică.

Bucow’s conscription, from 1760-1762, does not register the settlement, it being mentioned only in 1909 under the name of Lăpuș or Lepuș, as a hamlet of Scărișoara. However, historical and artistic testimonies indicate that Arieșeni, today a commune with villages and groves, was already, in the 18th century, a well-defined center. The wooden church was built in 1791, but the tradition that it was preceded by a previous place, has good reasons. In the map corresponding to this area, made during the Josephine Topographic Survey (between 1764-1785), a church is already shown here.

Biserica de lemn din Băgău

Biserica de lemn din Băgău, aflată în localitatea cu același nume din comuna Lopadea Nouă, județul Alba, este un vechi lăcaș de cult greco-catolic (azi, ortodox), ce datează din anul 1733. A suferit modificări și adăugiri în anii 1847 și 1955. Hramul bisericii este „Sf.Teodor Tiron”.

The wooden church from Băgău, located in the locality of the same name in Lopadea Nouă commune, Alba county, is an old Greek-Catholic place of worship (today, Orthodox), dating from 1733. It underwent modifications and additions in 1847 and 1955. The patron saint of the church is „St. Theodore Tiron”.

Biserica de lemn din Berghin

Avându-și originea în Gârbova de Sus, Alba, biserica este adusă la 1900 în Berghin, cumpărată fiind pentru suma de 360 de coroane. Folosită de comunitatea greco-catolică, biserica din Berghin avea și o „soră” ortodoxă, tot din lemn care a fost demolată spre anul 1960. Construirea actualei biserici de zid ce a determinat utilizarea bisericii vechi doar ocazional precum și alunecarea terenului au dus în final la dispariția monumentului.

Having its origin in Gârbova de Sus, Alba, the church is brought to Berghin in 1900, being bought for the amount of 360 crowns. Used by the Greek Catholic community, the church in Berghin also had an Orthodox „sister”, also made of wood, which was demolished around 1960. The construction of the current wall church, which led to the use of the old church only occasionally, at the disappearance of the monument.

Catedrala Sfânta Treime din Blaj

Catedrala Sfânta Treime din Blaj este un valoros edificiu baroc din Transilvania, construit între anii 1741 și 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton și Johann Martinelli. Aceștia au folosit ca sursă de inspirație Biserica Iezuiților din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă. Lăcașul de cult este catedrală arhiepiscopală majoră a Bisericii Române Unite cu Roma.

The Holy Trinity Cathedral in Blaj is a valuable Baroque building in Transylvania, built between 1741 and 1749 according to the plans of the Viennese architects Anton and Johann Martinelli. They used as a source of inspiration the Jesuit Church in Cluj, the first Catholic church built in Transylvania after the Reformation. The place of worship is the major archbishopric cathedral of the Romanian Church United with Rome.

Biserica de lemn din Tău

Considerente de ordin istoric și constructiv fixează construcția în sec. al XVIII-lea, anul1820 marcând o etapă importantă de renovare, prin prelungirea, cu cel puțin trei metri, a navei spre vest și lărgirea pereților absidei. Acest lăcaș este posibil să fi fost edificat în 1733, fiind atestat de istoricul parohiei din anul 1780. Pereții înscriu un plan dreptunghiular cu absida, care este decroșată, poligonală cu cinci laturi.

Historical and constructive considerations fix the construction in sec. 18th century, the year 1820 marking an important stage of renovation, by extending, by at least three meters, the nave to the west and widening the walls of the apse. This place may have been built in 1733, being attested by the parish historian from 1780. The walls have a rectangular plan with an apse, which is detached, polygonal with five sides.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolele XVI-XVII / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 16th – 17th centuries

Andreea Marin

Biserica greco-catolică din Teiuș

Biserica Română Unită din Teiuș, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, a fost ctitorită în a doua jumătate a sec. al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu.

The United Romanian Church from Teiuș, dedicated to the Entry into the Church of the Mother of God, was founded in the second half of the century. XVI (probably between 1586-1598), by the branch from Teiuș of the noble family Rațiu.

Biserica evanghelică fortificată din Șona

Comunitatea germană a avut o biserică mai veche, din secolul al XIII-lea, situată la o distanță de circa 2 km de biserica actuală. În topografia săsească locul respectiv a fost denumit „Zur Martinskirche” („La Biserica Sf. Martin”). Pe câmpul respectiv au fost identificate ruinele bisericii vechi. Biserica și incinta au fost inițial construite în secolul al XVI-lea.

The German community had an older church, from the 13th century, located at a distance of about 2 km from the current church. In Saxon topography the place was called „Zur Martinskirche” („At the Church of St. Martin”). The ruins of the old church were identified in that field. The church and the precinct were originally built in the 16th century.

Biserica „Sfânta Treime” a fostei Mănăstiri Măgina

Biserica mănăstirii a fost construită înainte de anul 1570, conform istoricului Gheorghe Petrov, specialist în arheologia bisericilor și cimitirelor medievale din Transilvania. Informații documentare avem atât din Șematismul de la Blaj, unde este consemnată existența mănăstirii la anul 1611, cât și din însemnarea făcută la data de 15 iunie 1713 pe Cazania lui Varlaam.

The monastery church was built before 1570, according to the historian Gheorghe Petrov, a specialist in the archeology of medieval churches and cemeteries in Transylvania. We have documentary information both from the Schematism from Blaj, where the existence of the monastery in 1611 is recorded, and from the note made on June 15, 1713 on Varlaam’s Cazania.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Livezile

Prima datare poate fi stabilită în secolul al XVI-lea, de-a lungul timpului biserica suferind distrugeri și modificări. La 1848, lăcașul de cult a fost incendiat, ulterior fiindu-i adăugat pridvorul cu arcade. Este un monument original, caracterizat prin masivitate, sobrietate și bogăție ornamentală, caracteristice renascentismului transilvănean.

The first dating can be established in the sixteenth century, over time the church suffered destruction and alterations. In 1848, the place of worship was set on fire, later the porch with arches was added. It is an original monument, characterized by massiveness, sobriety and ornamental richness, characteristic of the Transylvanian Renaissance.

Biserica „Intrarea în Biserică” din Geoagiu de Sus

Biserica a constituit centrul unei mănăstiri din secolul XVI și a fost sediu al Episcopiei Geoagiului. A fost dărâmată în 1762 de armata generalului Buccow. Decorația exterioară este influențată de arhitectura din Țara Românească și prezintă cornișe cu zimți și decorațiuni cubice din cărămidă. Pictura interioară conține două straturi de frescă, ultimul fiind din 1724.

The church was the center of a 16th century monastery and was the seat of the Geoagi Diocese. It was demolished in 1762 by General Buccow’s army. The exterior decoration is influenced by the architecture of Wallachia and has cornices with teeth and cubic brick decorations. The interior painting contains two layers of fresco, the last being from 1724.

Biserica reformată-calvină din Cetatea de Baltă

Clădirea Bisericii Reformate (romano-catolică până în anii 1550-1560), cu o navă, cor pentagonal și un turn masiv în partea de vest, are intrarea în partea de vest, printr-un mic pridvor prevăzut cu o deschidere semicirculară și cu volută în partea superioară. Fațada intrării este străjuită de două contraforturi masive, treptate, care protejează două nișe ce cândva au fost ferestre.

The building of the Reformed Church (Roman Catholic until 1550-1560), with a nave, pentagonal choir and a massive tower in the west, has the entrance in the west, through a small porch with a semicircular opening and volute at the top. The façade of the entrance is guarded by two massive, gradual buttresses, which protect two niches that were once windows.

Biserica fortificată din Boz

Construită pe la 1523, biserica din Boz se încadrează bisericilor-sală în stilul gotic târziu, acest monument dezvoltând pe axa nord-sud o navă și un cor pentagonal, peste care s-a ridicat un reduit de apărare, susținut de arcuri, sprijinit pe contraforturi și console.

Built around 1523, the church in Boz belongs to the hall-churches in the late Gothic style, this monument developing on the north-south axis a nave and a pentagonal choir, over which rose a small defense, supported by arches, supported on buttresses and console.

Biserica de lemn din Ghirbom

Strămoșescul lăcaș de lemn al acestei așezări a fost ridicat în secolul al XVII-lea, în spiritul tradițiilor străvechi, constructive și decorative.

The ancestral wooden house of this settlement was built in the seventeenth century, in the spirit of ancient, constructive and decorative traditions.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolul XIV / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 14th century

Andreea Marin

Biserica evanghelică Mănărade

Monumentul istoric şi de arhitectură din centrul localităţii Mănărade are contraforturi şi ziduri de apărare, în stil gotic târziu.Aceasta a fost edificată în secolul al XIV-lea.

The historical and architectural monument in the center of Mănărade locality has buttresses and defensive walls, in late Gothic style. It was built in the 14th century.

Biserica evanghelică fortificată din Vințu de Jos

Edificiul datează din secolul al XIV-lea. Cele patru ferestre gotice din corul bisericii au o valoare artistică deosebită. Turnul bisericii datează din secolul al XIX-lea.

The building dates from the 14th century. The four Gothic windows in the church choir have a special artistic value. The church tower dates from the 19th century.

Biserica evanghelică din Valea Lungă

Lăcașul de cult a fost construit în secolul al XIV-lea, iar câteva zeci de ani după aceea a fost fortificat cu un zid de apărare. Biserica, în stil gotic târziu, a primit în 1729 un tavan casetat cu 118 panouri. Altarul baroc și amvonul datează din anul 1725, iar cristelnița de piatră din Evul Mediu. Biserica deține fragmente de pictură murală. Cripta de sub corul bisericii a fost utilizată ca osuar. Zidurile circulare ale fortificației sunt construite din piatră spartă și măsoară cinci metri înălțime.

The place of worship was built in the 14th century, and a few decades later it was fortified with a defensive wall. The church, in late Gothic style, received in 1729 a coffered ceiling with 118 panels. The baroque altar and the pulpit date from 1725, and the stone baptistery from the Middle Ages. The church has fragments of murals. The crypt under the church choir was used as an ossuary. The circular walls of the fortification are built of broken stone and measure five meters high.

Biserica romano-catolica Sf. Bartolomeu

A fost ridicata si a servit initial ca manastire a calugarilor dominicani. Prima mentiune documentara a dominicanilor la Sebes este din anul 1322. Dominicanii si-au construit manastirea la limita estica a perimetrului localitatii, aceasta fiind ulterior înglobata în incinta fortificata.

It was built and originally served as a monastery for Dominican monks. The first documentary mention of the Dominicans in Sebes is from the year 1322. The Dominicans built their monastery at the eastern limit of the locality perimeter, this being later incorporated in the fortified enclosure.

Biserica Nașterea Maicii Domnului din Gârbovița

Biserică greco-catolică, cu hramul Nașterea Fecioarei Maria. Partea veche a bisericii datează din secolul XIV, cu adăugiri din secolul XVIII. Lăcașul de cult a fost sfințit în anul: 1808. În anul 1910, din 433 de locuitori români, 430 erau greco-catolici.

Greek Catholic Church, dedicated to the Nativity of the Virgin Mary. The old part of the church dates from the 14th century, with additions from the 18th century. The place of worship was consecrated in 1808. In 1910, out of 433 Romanian inhabitants, 430 were Greek Catholics.

Biserica reformată din Bucerdea Grânoasă

Prima construcție a bisericii s-a edificat în perioada domniei regelui Ștefan I al Ungariei, care a dat ordin ca zece sate să construiască o biserică. Această poruncă ar fi fost îndeplinită de satul Bucerdea Grânoasă, satul Crăciunelu de Jos (aici doar în 1426 s-a construit o biserică) și hodaiele din împrejurimile Bucerzii. Această datare nu este însă confirmată cu documente, fiind doar o presupunere. Biserica actuală în 1332 a funcționat ca biserică plebanială. În acest an preotul Mihaly plătea zecime papală: 6 dinari, iar mai târziu 40 de dinari. Conform acestui document scris biserica ar data din secolul al XIV-lea.

The first construction of the church was built during the reign of King Stephen I of Hungary, who ordered ten villages to build a church. This order would have been fulfilled by the village of Bucerdea Grânoasă, the village of Crăciunelu de Jos (here only in 1426 a church was built) and the hodai in the vicinity of Bucerzii. However, this dating is not confirmed with documents, being only an assumption. The current church in 1332 functioned as a plebeian church. This year the priest Mihaly paid a papal tithe: 6 dinars, and later 40 dinars. According to this written document, the church dates from the 14th century.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolul XIII / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 13th century

Andreea Marin

Bazilica romanică – „Bergkirche”

Construită din piatră în secolul al 13-lea în stil Romanic cu turn svelt in vest, a trecut printr-o transformare gotică în secolul al 15-lea (demolarea navelor laterale și reconstrucția absidei, ferestre în stil gotic). În 1870 a ars, de atunci se păstrează în stare de ruină bine conservată.

Built of stone in the 13th century in Romanesque style with a slender tower to the west, it underwent a Gothic transformation in the 15th century (demolition of side naves and reconstruction of the apse, Gothic style windows). It burned down in 1870, and has been in a well-preserved ruin ever since.

Biserica reformată din Lopadea Nouă

Nava a fost construită în secolul al XIII-lea, în stil romanic. Pe peretele interior al navei, într-un cerc roșu, există două cruci roșii, probabil reminiscențe din perioada catolică.

The ship was built in the 13th century, in Romanesque style. On the inner wall of the nave, in a red circle, there are two red crosses, probably reminiscent of the Catholic period.

Mănăstirea Râmeț

Mănăstirea Râmeț este unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania. Ridicată în Munții Trascăului, pe lîngă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuța cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puține taine. Se cunoaște cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crișul Alb în 1377. Acest element face din lăcaș unul dintre puținele biserici românești de piatră databile, poate, în secolul XIII.

Râmeț Monastery is one of the oldest monastic settlements in Transylvania. Raised in the Trascăului Mountains, next to the river Geoagiului (Dacian Germisara) in a place called by the Mocani “Valea Mănăstirii”, the small church dedicated to Izvorul Tămăduirii is hidden in its fragile walls. It is known with precision that the third layer of frescoes on the interior walls was painted by Mihu from Crișul Alb in 1377. This element makes the place one of the few Romanian stone churches dating, perhaps, in the 13th century.

Biserica evanghelică din Sebeș

Bazilică romanică, începutul secolului al XIII-lea, cu trei nave, cor pătrat cu absidă semicirculară. În 2/4 sec. 13 extinsă cu două travee spre vest. Tot atunci a început construcția a două turnuri pe vest și a celor două capele care încadrau corul. Pe la 1255 biserica a fost transformată în stil gotic timpuriu – nava mediană a primit bolți în cruce, absida a devenit poligonală.

Romanesque basilica, early 13th century, with three naves, square choir with semicircular apse. In 2/4 sec. 13 extended with two bays to the west. At the same time, the construction of two towers on the west and the two chapels that framed the choir began. Around 1255 the church was transformed into early Gothic style – the median nave received cross vaults, the apse became polygonal.

Biserica medievală din Sântimbru

Biserica reformată din Sântimbru este un monument istoric medieval aflat pe teritoriul satului Sântimbru; comuna Sântimbru și aparține de parohia reformată din Alba Iulia. În 1934 Zoltán Jékely după o slujbă petrecută în biserică a scris poezia intitulată A marosszentimrei templomban (În biserica din Sântimbru) care a devenit simbolul comunităților locale aflate în cale de dispariție.

The Reformed Church of Sântimbru is a medieval historical monument located on the territory of Sântimbru village; Sântimbru commune and belongs to the reformed parish of Alba Iulia. In 1934, after a service in the church, Zoltán Jékely wrote a poem entitled A marosszentimrei templomban (In the church of Sântimbru) which became a symbol of endangered local communities.

Biserica unitariană din Sânmiclăuș

Din construcția anterioară, ce data din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, s-a mai păstrat doar absida. Restul este rezulattul amenajărilor din secolul XVII, când a fost adăugat turnul, și din secolul XVIII, când vechile bolți au fost înlocuite cu cele actuale, cu decorație în stuc.

From the previous construction, which dates from the second half of the 13th century, only the apse has been preserved. The rest is the result of the arrangements from the 17th century, when the tower was added, and from the 18th century, when the old vaults were replaced with the current ones, with stucco decoration.

„Biserica din Deal” de la Gârbova

Se mai păstrează și astăzi ruinele basilicii romanice, care până la începutul secolului al XIX-lea a servit ca biserică. Construită în stil romanic târziu, în cea de-a doua parte a secolului al XIII-lea, basilica avea trei nave, absidă semiovală și un turn încastrat în latura de vest a navei centrale.

The ruins of the Romanesque basilica, which until the beginning of the 19th century served as a church, are still preserved today. Built in late Romanesque style in the second half of the 13th century, the basilica had three naves, a semi-oval apse and a built-in tower on the west side of the central nave.

Ansamblul bisericii evanghelice din Pianu de Jos

E biserica evanghelică, „a saşilor” cum îi spun oamenii, aşezată chiar lângă Hudiţa lu’ Bonfoi (străduţă care trece peste râul Pianu). Lăcaşul e acolo încă din evul mediu, adică din secolul al XIII-lea. Imaginea e foarte odihnitoare iar dacă puneți la socoteală şi poteca de piatră, ce te duce până la intrare, efectul e deplin.

It is the evangelical church, „of the Saxons” as people call it, located right next to Hudiţa lu ‘Bonfoi (alley that crosses the Pianu river). The place has been there since the Middle Ages, ie from the 13th century. The image is very restful and if you take into account the stone path that leads you to the entrance, the effect is complete.

Biserica reformată din Petrisat

Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea și extinsă spre vest în secolul XV. Construirea bisericii s-a făcut în mai multe etape. Sanctuarul în formă de semicerc, cu lungimea de 5 m, are două ferestre mici, cele originale, în stil romanic.

The church was built in the 13th century and extended to the west in the 15th century. The construction of the church was done in several stages. The semicircle-shaped sanctuary, 5 m long, has two small windows, the original ones, in Romanesque style.

Biserica reformată din Cricău

Monumentul medieval datează din secolul al XIII-lea. În secolul al XVI-lea biserica a fost prevăzută cu un sistem de apărare, format dintr-un zid de piatră și un donjon, rezultat din transformarea turnului bisericii.

The medieval monument dates from the 13th century. In the 16th century the church was provided with a defense system, consisting of a stone wall and a keep, resulting from the transformation of the church tower.

Biserica reformată din Ciumbrud

Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea. Intrarea de vest a fost realizată în secolul XVI, în stil gotic. Populația maghiară medievală a satului a fost convertită la credința reformată în același secol. După devastările produse de invazia tătarilor, biserica a fost reconstruită.

The church was built in the 13th century. The western entrance was made in the 16th century, in Gothic style. The medieval Hungarian population of the village was converted to the Reformed faith in the same century. After the devastation caused by the Tartar invasion, the church was rebuilt.

Biserica medievală din Benic

Biserica, inițial romano-catolică, a fost folosită de la Reforma protestantă până în secolul al XX-lea de comunitatea reformată din Benic. În anul 1951 clopotul cel mare al bisericii a fost mutat de săteni în biserica românească din Benic.

The church, originally Roman Catholic, was used from the Protestant Reformation until the twentieth century by the Reformed community in Benic. In 1951 the big bell of the church was moved by the villagers to the Romanian church in Benic.

Biserica romano-catolică din Bărăbanț

Biserica romano-catolică a fost construită înainte de invazia tătarilor, dar a fost distrusă în 1277. A fost reconstruită înainte de sfârșitul secolului al XIII-lea. Inițial a fost o bazilică romanică cu un plafon simplu, plat, peretele nordic păstrând încă ferestrele semicirculare.

The Roman Catholic Church was built before the Tartar invasion, but was destroyed in 1277. It was rebuilt before the end of the 13th century. Originally it was a Romanesque basilica with a simple, flat ceiling, the northern wall still retaining the semicircular windows.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Castele şi palate din secolele XIX – XX / Historical monuments Alba, Romania – Castles and palaces from the 19th – 20th centuries

Andreea Marin

Castelul Bánffy din Sâncrai / Bánffy Castle in Sâncrai

La Sancrai, pe malul Muresului, nu departe de Aiud, se afla castelul Banffy. Construit in 1805, in stil renascentist, cu fatade care au elemente din stilul baroc tarziu si art nouveau, castelul are o istorie zbuciumata: a fost pierdut la carti, a ajuns in patrimoniul statului si a fost, pe rand, sanatoriu si centru de plasament pentru copii.

At Sancrai, on the banks of the Mures River, not far from Aiud, is Banffy Castle. Built in 1805, in Renaissance style, with facades that have elements of late Baroque and Art Nouveau style, the castle has a troubled history: it was lost to books, became state property and was, in turn, a sanatorium and placement center. for the children.

Palatul “Gisella” / Gisella Palace

Singura clădire particulară cu două etaje din zona centrală a Albei Iulia începutului de secol XX aparținea familiei Glück și a fost construită cu aproximație în anul 1905. Edificiul prezintă două fațade cu deschiderea spre cele două careuri ale pieței, iar datorită caracteristicilor sale arhitectonice se situează printre puținele construcții locale valoroase ale epocii. După 1965 devine sediul Consiliului Popular al județului Alba și Tribunal județean. În prezent are ca destinație spații de birouri și comerciale.

The only private two-storey building in the central area of Alba Iulia in the early twentieth century belonged to the Glück family and was built approximately in 1905. The building has two facades opening onto the two squares of the square, and due to its architectural features is among the few valuable local constructions of the time. After 1965, it became the seat of the People’s Council of Alba County and the County Court. It is currently intended for office and commercial space.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Castele şi palate din secolul XVIII / Historical monuments Alba, Romania – Castles and mansions from the 18th century

Andreea Marin

Conacul Kendeffy-Horvath / Kendeffy-Horvath Mansion

Ansamblul conacului Teleky din Țelna, Ighiu / The ensemble of the Teleky mansion from Țelna, Ighiu

Ansamblul conacului Teleky din Țelna este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Țelna; comuna Ighiu.

The ensemble of the Teleky mansion from Țelna is an ensemble of historical monuments located on the territory of Țelna village; commune Ighiu.

Castelul Teleki din Uioara de Sus / Teleki Castle from Uioara de Sus

Castelul Teleki din Uioara de Sus este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul localitatea Uioara de Sus, orașul Ocna Mureș. Castelul a fost construit în 1290, în cel mai înalt punct din zonă. Construcția medievală este amintită în documente pentru prima dată în anul 1290, sub numele de „castelul nou”, îndicând existența unei fortificații mai vechi pe același amplasament, probabil din secolele al X-lea sau al XI-lea. Noul castel medieval din piatră, construit la sfârsitul secolului al XIII-lea, a fost parțial dărâmat, ridicându-se în locul lui, între 1850-1859, un castel neogotic pentru familia nobiliară Bánffy, cu ajutorul arhitectului Anton Kagerbauer. Este vorba despre o construcție dreptunghiulară cu parter si doua etaje. Din castelul de la 1290 se mai pot vedea ruinele unui turn pentagonal situat în colțul de nord-est al noii construcții, care era probabil vechiul donjon al fortificației medievale. Complexul Teleki mai cuprinde ruinele bisericii romanice, datată în jurul anului 1300, din care se mai pastrează zidurile de caramidă cu clopotniță. La etaj, clopotnița are ferestre cu capiteluri cubice. De-a lungul timpului, și ea a suferit mai multe modificări.

Teleki Castle in Uioara de Sus is a set of historical monuments located on the territory of Uioara de Sus, Ocna Mureș. The castle was built in 1290, at the highest point in the area. The medieval construction is mentioned in documents for the first time in 1290, under the name of „new castle”, indicating the existence of an older fortification on the same site, probably from the tenth or eleventh centuries. The new medieval stone castle, built in the late thirteenth century, was partially demolished, building in its place, between 1850-1859, a neo-Gothic castle for the noble family Bánffy, with the help of architect Anton Kagerbauer. It is a rectangular construction with ground floor and two floors. From the castle from 1290 you can still see the ruins of a pentagonal tower located in the northeast corner of the new building, which was probably the old keep of the medieval fortification. The Teleki complex also includes the ruins of the Romanesque church, dated around 1300, from which the brick walls with bell tower are still preserved. Upstairs, the bell tower has windows with cubic capitals. Over time, it has also undergone several changes.

Castelul Wesselényi din Obreja / Wesselényi Castle in Obreja

Castelul Wesselényi din Obreja este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Obreja, comuna Mihalț. Contele Miklós Wesselényi a început construcția castelului în anul 1778. Biserica Română Unită cu Roma a cumpărat castelul în anul 1916. După primul război mondial mitropolitul Vasile Suciu a înființat aici o mănăstire cu orfelinat pentru fetele rămase fără părinți în urma războiului. La 10 septembrie 1948 călugărițe greco-catolice de la mănăstirea din Obreja au fost deportate de autoritățile comuniste la Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea), iar clădirea a fost naționalizată. În anul 2005 edificiul a fost restituit Bisericii Române Unite cu Roma.

Wesselényi Castle in Obreja is a set of historical monuments located on the territory of Obreja village, Mihalț commune. Count Miklós Wesselényi began the construction of the castle in 1778. The Romanian Church United with Rome bought the castle in 1916. After the First World War, Metropolitan Vasile Suciu set up a monastery with an orphanage for girls left without parents after the war. On September 10, 1948, Greek Catholic nuns from the monastery of Obreja were deported by the communist authorities to the Bistrița Monastery (Vâlcea County), and the building was nationalized. In 2005 the building was returned to the Romanian Church United with Rome.

Castelul Mikes din Cisteiu de Mureș / Mikes Castle from Cisteiu de Mureș

Castelul Mikes din Cisteiu de Mureș este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului aparținător Cisteiu de Mureș, orașului Ocna Mureș.

Mikes Castle in Cisteiu de Mureș is a set of historical monuments located on the territory of the village belonging to Cisteiu de Mureș, Ocna Mureș.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Castele şi palate din secolele XVI-XVII / Historical monuments Alba, Romania – Castles and palaces from the 16th – 17th centuries

Andreea Marin

Palatul Apor / Apor Palace

Palatul Apor este prima clădire civilă în stil baroc din Transilvania. Este amplasat în zona nordică a Cetății Alba Carolina și suprapune latura de nord a castrului roman, iar la bază are un nucleu care a aparținut unei case medievale. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, deși prezintă elemente și mai timpurii. Edificiul a avut locatari celebri. În secolul al XVII-lea, a fost cumpărată de unul dintre cei mai influenți și bogați oameni din Transilvania acelor vremuri, Ştefan Apor. După venirea trupelor austriece în Transilvania, fosta rezidenţă nobiliară a căpătat destinaţie militară. Aici și-a stabilit reşedinţa contele de Steinville, comandantul trupelor imperiale în Transilvania. Perioada este sinonimă și cu o transformare notabilă a clădirii. Modificările operate, cel mai probabil, de meșterii care au lucrat și la Porțile Cetății bastionare, au adus edificiul aproape de caracteristicile unui palat. Transformarea s-a concretizat, în principal,  în supraînălțări, adăugiri pe latura sudică și înglobarea aripii de răsărit a casei lui Nicolae Bethlen, aflată în partea vestică. Și interiorul a suferit modificări: s-a construit o scară monumentală cu două rampe, flancată de două coridoare laterale, s-au adăugat ferestre în stil baroc, decorațiuni în relief. Adăugirile baroce au transformat edificiul în prima construcție civilă ridicată în Transilvania în acest stil. Pe faţada principală a clădirii a fost amplasată monograma împăratului Carol al VI-lea, într-un blazon cu acvila bicefală, susţinut de doi lei. Este împăratul în vremea căruia s-a ridicat Cetatea Alba Carolina. Fosta reședință nobiliară a avut, în timp, și destinații care i-au știrbit din glorie, cum ar fi cea de sediu pentru o Cooperativă Agricolă de Producție, în vremea regimului comunist. În anii 80-90, Palatul a fost complet părăsit.

Apor Palace is the first Baroque-style civil building in Transylvania. It is located in the northern part of the Alba Carolina Fortress and overlaps the north side of the Roman camp, and at the base it has a nucleus that belonged to a medieval house. The building was erected in the second half of the 17th century, although it has even earlier elements. The building had famous residents. In the 17th century, it was bought by one of the most influential and rich people in Transylvania of that time, Ştefan Apor. After the arrival of Austrian troops in Transylvania, the former noble residence became a military destination. Here the Count of Steinville, the commander of the imperial troops in Transylvania, settled. The period is also synonymous with a notable transformation of the building. The modifications made, most probably, by the craftsmen who also worked at the Gates of the Bastion Citadel, brought the building close to the characteristics of a palace. The transformation resulted mainly in elevations, additions on the south side and the incorporation of the east wing of Nicolae Bethlen’s house, located in the western part. And the interior has undergone changes: a monumental staircase with two ramps has been built, flanked by two side corridors, baroque style windows have been added, relief decorations. Baroque additions transformed the building into the first civil construction erected in Transylvania in this style. On the main facade of the building was placed the monogram of Emperor Charles VI, in a coat of arms with a bicephalous eagle, supported by two lions. He is the emperor during whose time the White Carolina Fortress was built. The former noble residence had, in time, also destinations that robbed them of glory, such as the headquarters for an Agricultural Production Cooperative, during the communist regime. In the 80s and 90s, the Palace was completely abandoned.

Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolică din Alba Iulia / The Palace of the Roman Catholic Archdiocese of Alba Iulia

Palatul arhiepiscopal este amplasat în colțul sud-vestic al Cetății, în imediata apropiere a catedralei romano-catolice. Istoria palatului este strâns legată de cea a prestigioasei instituții care funcționează aici de secole: Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia, ridicată la rang de Arhiepiscopie în anul 1991. Începuturile palatului sunt greu de descifrat. Prima mențiune documentară ce amintește de existența acestuia datează din anul 1287. Edificiul, reședința episcopului, a fost construit în paralel cu catedrala din imediata vecinătate. Întregul șir de clădiri de pe latura sudică a cetății a făcut parte, inițial, din același complex, care a servit, pentru început, ca reședință episcopală. Statutul complexului s-a schimbat la mijlocul secolului al XVI-lea, când Alba Iulia a devenit capitală a Principatului Transilvaniei. După secularizarea bunurilor instituției episcopale, clădirea a trecut în posesia reginei Isabella, mama lui Ioan Sigismund, adică după mijlocul veacului al XVI-lea, edificiul a devenit reședința principilor Transilvaniei. Funcția sa s-a schimbat la sfârșitul secolului al XVII-lea, când Transilvania a intrat sub stâpânire habsburgică. Noii stâpâni au împărțit clădirile: curțile estice ale vechiul palat princiar i-au revenit armatei, iar curtea vestică Episcopiei Catolice. Episcopul catolic s-a reîntors aici în 1715. În 1736, palatul episcopal actual a fost separat prin demolări de aripa sa orientală și de celelalte corpuri adăugate în secolul al XVII-lea. Pentru perioadele mai vechi, se consideră că aripa estică a palatului episcopal comunica direct cu catedrala, la etaj,  printr-un pasaj. Înfățișarea pe care o are palatul în zilele noastre este rezultatul unor secole de transformări și extinderi. Lucrările recente de restaurare au pus în evidență încadramente de uși și ferestre din epoca Renașterii. Restauratorii au evidențiat și elemente ale șirului de ferestre tripartite ce datau din secolul al XVI-lea.

The archbishop’s palace is located in the southwest corner of the Citadel, in the immediate vicinity of the Roman Catholic Cathedral. The history of the palace is closely linked to that of the prestigious institution that has been operating here for centuries: the Roman Catholic Episcopate of Alba Iulia, elevated to the rank of Archdiocese in 1991. The beginnings of the palace are difficult to decipher. The first documentary mention of its existence dates from 1287. The building, the bishop’s residence, was built in parallel with the cathedral in the immediate vicinity. The entire row of buildings on the southern side of the fortress was originally part of the same complex, which served, for a start, as an episcopal residence. The status of the complex changed in the middle of the 16th century, when Alba Iulia became the capital of the Principality of Transylvania. After the secularization of the episcopal institution’s assets, the building passed into the possession of Queen Isabella, the mother of John Sigismund, ie after the middle of the 16th century, the building became the residence of the princes of Transylvania. Its function changed at the end of the 17th century, when Transylvania came under Habsburg rule. The new masters divided the buildings: the eastern courtyards of the old princely palace reverted to the army, and the western courtyard to the Catholic Episcopate. The Catholic bishop returned here in 1715. In 1736, the current episcopal palace was separated by demolition of its eastern wing and other bodies added in the seventeenth century. For the older periods, it is considered that the eastern wing of the episcopal palace communicates directly with the cathedral, upstairs, through a passage. The appearance of the palace today is the result of centuries of transformations and expansions. Recent restoration work has highlighted door and window frames from the Renaissance era. The restorers also highlighted elements of the series of tripartite windows dating from the 16th century.

Ansamblul castelului Bethlen din Sânmiclăuș / The ensemble of Bethlen castle from Sânmiclăuș

Castelului Bethlen din Sânmiclăuș a fost ridicat de Miklós Bethlen (1642-1716) după planurile pe care el însuși le-a realizat. În 1856 domeniul trece din posesia familiei Bethlen în posesia familiei Brukenthal, care renovează palatul și îl transformă în școală agricolă. Blazonul familiei este încă vizibil. În 1918 domeniul intră în posesia statului, iar în timpul regimului comunist palatul devine parte a IAS-ului Jidvei, la fel ca și castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă. Planul palatului, un pătrat fără curte interioară, cu colțurile marcate de volume asemănătore unor turnuri, amintește de planurile de factură renascentistă ale castelelor de la Cetatea de Baltă și Ozd. Spațiul interior al palatului este împărțit în nouă zone identice ca dimensiuni. Camerele sunt acoperite cu bolți renascentiste, acoperite la rândul lor cu stucaturi colorate. Ușile și ferestrele păstrează ancadramente de piatră sculptate în manieră renascentistă. Palatului i s-a adăugat între anii 1686-1689 o fortificație constând în ziduri de apărare, cinci bastioane și un șanț de apă, dar din fortificație nu se mai păstrează astăzi nimic.

The Bethlen Castle in Sânmiclăuș was built by Miklós Bethlen (1642-1716) according to the plans he made. In 1856 the estate passed from the Bethlen family to the Brukenthal family, who renovated the palace and turned it into an agricultural school. The family coat of arms is still visible. In 1918 the domain came into state possession, and during the communist regime the palace became part of the Jidva IAS, as did Bethlen-Haller Castle in the Baltic Fortress. The plan of the palace, a square without an inner courtyard, with the corners marked by tower-like volumes, is reminiscent of the Renaissance plans of the castles of Cetatea de Balta and Ozd. The interior space of the palace is divided into nine areas identical in size. The rooms are covered with Renaissance vaults, covered in turn with colored stucco. The doors and windows keep stone frames carved in the Renaissance style. Between 1686-1689, a fortification was added to the palace, consisting of defense walls, five bastions and a moat, but nothing is preserved from the fortification today.

Castelul Eszterhazy din Șard, Ighiu / Eszterhazy Castle in Sardis, Ighiu

Castelul Eszterhazy este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Șard, comuna Ighiu.

Eszterhazy Castle is a historical monument located on the territory of Șard village, Ighiu commune.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Cetăţi, castre şi situri dacice şi romane / Historical monuments Alba, Romania – Dacian and Roman fortresses, forts and sites

Andreea Marin

Castrul roman Apulum / The Roman camp Apulum

Castrul roman Apulum a fost unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii romane de pe teritoriul Daciei. El a fost construit în anul 106, pe malurile Mureșului, la o distanță de cca 20 km de cetatea dacică Apoulon. Construirea castrului a fost determinată de cantonarea în această zonă a Legiunii a XIII-a Gemina (106-271), dislocată din Vindobona, actualul oraș Viena. Legiunea avea rolul de a păzi ținutul aurifer și drumul de transport al aurului către Roma.

The Roman camp Apulum was one of the most important centers of Roman rule in Dacia. It was built in 106, on the banks of the Mureș River, at a distance of about 20 km from the Dacian fortress of Apoulon. The construction of the camp was determined by the cantonment in this area of the XIII Gemina Legion (106-271), deployed from Vindobona, the current city of Vienna. The role of the legion was to guard the land of gold and the road for the transport of gold to Rome.

Alburnus Maior

Alburnus Maior a fost un centru minier antic de extracție a aurului din Dacia romană, localizat pe teritoriul actualei localități Roșia Montană. Așezarea Alburnus Maior a fost atestată documentar în anul 131 d.Hr. pe o tăbliță cerată romană purtând acest nume și data de 6 februarie 131, descoperită într-una din galeriile subterane din perioada romană de exploatare a aurului. Centrul minier era situat în Masivul Orlea, între Câmpeni și Abrud, pe o ramificație a drumului roman care, urmând cursul râului Ampoi, unea Apulum (actuala Alba Iulia) cu Ampelum (actuala Zlatna) și reprezintă centrul exploatărilor aurifere din zona Munților Apuseni. Alburnus Maior a fost mai degrabă un târg (pagus), spre deosebire de municipiile (Municipium) și coloniile provinciei care nu aparțineau de administrația centrală a provinciei ci direct de administrația auriferă al cărui sediu fusese.

Alburnus Maior was an ancient gold mining center in Roman Dacia, located on the territory of the current town of Roșia Montană. The settlement of Alburnus Maior was documented in 131 AD. on a Roman wax tablet bearing this name and the date of February 6, 131, discovered in one of the underground galleries from the Roman period of gold mining. The mining center was located in the Orlea Massif, between Câmpeni and Abrud, on a branch of the Roman road which, following the Ampoi River, connected Apulum (now Alba Iulia) with Ampelum (now Zlatna) and is the center of gold mining in the Apuseni Mountains. Alburnus Maior was rather a fair (pagus), unlike the municipalities (Municipium) and the colonies of the province which did not belong to the central administration of the province but directly to the gold administration whose headquarters it had been.

Orasul roman Brucla / The Roman city of Brucla

În harta lui Castorius printre cele 45 de localitãti de pe teritoriul Daciei apare si BRUCLA, cea mai apropiatã localitate de actualul Aiud.

In Castorius’ map, among the 45 localities on the territory of Dacia, BRUCLA appears, the closest locality to the current Aiud.

Villa Rustica – Şibot

În Obrej, cu zona locuită, zona funerară și necropolă. După alte surse, era vorba de un vicus roman deosebit de important, având în vedere atât întinderea (28.000 mp), cât și rolul său: constituia un centru meșteșugăresc major, deservind caravanele și unitățile militare care se deplasau între Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei Romane și Apulum (Alba Iulia), unde era cantonată Legiunea a XIII-a Gemina. După cercetarea arheologică, ruinele au fost acoperite, pentru conservare și, peste o parte a așezării, a fost construită autostrada.

In Obrej, with inhabited area, funerary area and necropolis. According to other sources, it was a very important Roman vicus, given both the area (28,000 square meters) and its role: it was a major craft center, serving caravans and military units moving between Ulpia Traiana Sarmizegetusa, the capital of Dacia Romane and Apulum (Alba Iulia), where the XIII Gemina Legion was stationed. After the archeological research, the ruins were covered, for conservation and, over a part of the settlement, the highway was built.

Cetatea dacică de la Căpâlna / The Dacian fortress from Căpâlna

Aflată pe lista patrimoniului mondial UNESCO, ca fortificație inclusă în rețeaua de apărare a Daciei, cetatea de la Căpâlna este cel mai important obiectiv de patrimoniu dacic din județul Alba. A fost clădită, cel mai probabil, din ordinul regelui Burebista, în secolul I î.Hr., cât timp dacii erau încă liberi, fiind un punct strategic în apărarea accesului spre Sarmizegetusa (aflată, la rândul ei, în Munții Șureanu). Avea un perimetru de 280 m, două centuri de ziduri și trei turnuri, precum și șanțuri de apărare cu adâncimi variabile, grupate într-un platou oval.

Located on the UNESCO world heritage list, as a fortification included in the Dacia defense network, the fortress of Căpâlna is the most important Dacian heritage site in Alba County. It was most probably built by order of King Burebista, in the 1st century BC, while the Dacians were still free, being a strategic point in defending access to Sarmizegetusa (located, in turn, in the Șureanu Mountains). It had a perimeter of 280 m, two belts of walls and three towers, as well as defense ditches with variable depths, grouped in an oval plateau.

Cetatea dacica Apoulon / The Dacian fortress of Apoulon

În hotarul satului Cricău, dealurile prelungite cu Munţii Trascăului din masivul Apusenilor poartă diferite denumiri cu semnificaţie deosebită. Astfel, piscul “Piatra Craivii” (Caprei), înalt de 1083 m, locul unde s-a descoperit cetatea dacică de tip urban “Apoulon” din sec. I a.Chr. menţionată în poemul lui Ptolomeu “Consolatio ad Liviam” şi „Geographia” lui Ptolomeu. În urma celor două războaie dintre Traian şi Decebal, cea mai mare parte a Daciei a fost cucerită şi transformată în provincie romană. La fel ca şi celelalte cetăţi dacice, şi aşezarea de tip urban Apoulon de la Piatra Craivii a suferit distrugeri însemnate. Marea majoritate a populaţiei dacice a continuat însă să trăiască sub dominaţie romană. Pe pământurile tribului dacic al apulilor, cuceritorii romani au ridicat în anul 106 un castru la o distanţă de cca 20 km, pe malurile Mureşului, de aşezarea dacică de la Piatra Craivii. În jurul acestui castru, sediul legiunii a XIII-a Gemina, s-a dezvoltat o nouă aşezare urbană care poartă mai departe nume dacic “Apulum”- Alba Iulia. Ceea ce este de remarcat referitor Ia zidurile cetăţii dacice “Apoulon” de pe Piatra Craivii este faptul că materialul necesar confecţionării blocurilor de piatră cioplită a fost adus de la cariera numită „Cubelcărie” sau „Cobelcerie”, cum este numită de localnici în zilele noastre. Cariera se găseşte în apropierea satului Cricău, pe drumul ce duce la Craiva şi Piatra Craivii.

Within the border of Cricău village, the extended hills with the Trascăului Mountains from the Apuseni massif have different names with special significance. Thus, the peak “Piatra Craivii” (Goat), 1083 m high, the place where the urban Dacian fortress “Apoulon” from the 15th century was discovered. I a.Chr. mentioned in Ptolemy’s poem „Consolatio ad Liviam” and Ptolemy’s „Geographia.” Following the two wars between Trajan and Decebalus, most of Dacia was conquered and transformed into a Roman province. Like the other Dacian fortresses, the urban settlement Apoulon from Piatra Craivii suffered significant damage. However, the vast majority of the Dacian population continued to live under Roman rule. On the lands of the Dacian tribe of the Apulians, the Roman conquerors built in 106 a camp at a distance of about 20 km, on the banks of the Mureş, from the Dacian settlement from Piatra Craivii. Around this camp, the headquarters of the 13th Gemina Legion, a new urban settlement was developed, which still bears the Dacian name „Apulum” – Alba Iulia. What is remarkable about the walls of the Dacian fortress „Apoulon” on Piatra Craivii is the fact that the material needed to make the carved stone blocks was brought from the quarry called „Cubelcărie” or „Cobelcerie”, as it is called by the locals today. . The quarry is located near the village of Cricău, on the road leading to Craiva and Piatra Craivii.

Situl arheologic de la Cugir / Archaeological site of Cugir

Cetatea dacică de la Cugir (jud. Alba) este o fortăreaţă dacică situată pe dealul numit „Cetate” din zona orașului Cugir, pe culoarul Mureșului. Aceasta este menţionată de geograful Claudiu Ptolomeu (90-168), în al său „Îndreptar geografic“, ca unul dintre „cele mai strălucite oraşe din Dacia“, purtând numele de Singidava. Dealul Cetăţii, promontoriul ce domină oraşul de astăzi, are o excelentă poziţie strategică şi o bună fortificare naturală. În anul 1868, aici s-a descoperit un tezaur dacic de monede de argint (cca 200 piese). În 1955 s-a găsit un alt tezaur, alcătuit dintr-un mare număr de monede greco-macedonene şi dacice (cca 2000 de piese). În urma unor săpături arheologice, s-au descoperit locuințe care datează din secolele II și I î.Hr. Cetatea a fost construită după tehnica originală numită „murus dacicus”, specifică acestei civilizații.

The Dacian fortress from Cugir (Alba county) is a Dacian fortress located on the hill called „Cetate” in the area of Cugir, on the Mureș corridor. It is mentioned by the geographer Claudiu Ptolomeu (90-168), in his „Geographical Guide”, as one of the „brightest cities in Dacia”, named Singidava. The Citadel Hill, the promontory that dominates the city today, has an excellent strategic position and a good natural fortification. In 1868, a Dacian hoard of silver coins (about 200 pieces) was discovered here. In 1955 another treasure was found, consisting of a large number of Greek-Macedonian and Dacian coins (about 2000 pieces). Following some archeological excavations, houses dating from the 2nd and 1st centuries BC were discovered. The fortress was built according to the original technique called „murus dacicus”, specific to this civilization.

Castrul roman de la Ighiu / The Roman camp from Ighiu

Castrul roman de la Ighiu se află în județul Alba, pe vârful dealului Măgulici, situat pe partea dreaptă a râului Ampoi, la aproximativ 1 km amonte de satul Șard. Fortificația avea rolul de a controla accesul prin defileul Ampoiului spre zonele de minerit aurifere. Castrul a fost descoperit în anul 1956 de căre Prof.univ. Mihail Macrea. Forma castrului este clasică, dreptunghiulară (41m x 51m), iar construcția este de tip palisadă și val de pământ, având elemente defensive specifice castrelor de marș: val de pământ – lat de cca. 9 m și înalt de 1,50 m – și șanț exterior cu profil în formă de pană – lat de 2,7 m. Accesul se realiza pe un drum șerpuit amenajat în coasta dealului.

The Roman camp from Ighiu is located in Alba county, on the top of Măgulici hill, located on the right side of the Ampoi river, about 1 km upstream from Șard village. The fortification had the role of controlling the access through the Ampoi gorge to the gold mining areas. The camp was discovered in 1956 by Prof.univ. Mihail Macrea. The shape of the camp is classic, rectangular (41m x 51m), and the construction is of the palisade and earth wave type, having defensive elements specific to the marching camps: earth wave – approx. 9 m and 1.50 m high – and an outer ditch with a wedge-shaped profile – 2.7 m wide. The access was made on a winding road arranged on the hillside.

Castrul roman de la Șugag / The Roman camp from Șugag

Castrul roman de la Șugag, județul Alba, Transilvania, este situat pe șaua dintre Vârful lui Pătru și Vârful Aușelul. În apropierea castrului se află cetatea dacică de la Căpâlna, localitatea Săsciori.

The Roman camp from Șugag, Alba county, Transylvania, is located on the saddle between Pătru’s Peak and Aușelul Peak. Near the camp is the Dacian fortress from Căpâlna, Săsciori.