Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolul XVIII / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 18th century (part I)

Biserica romano-catolică din Ocna Mureș

Biserica romano-catolică din Ocna Mureș, cu hramul Sf. Carol Borromeo, este un monument istoric aflat în centrul orașului Ocna Mureș.

The Roman Catholic Church in Ocna Mureș, dedicated to St. Carol Borromeo, is a historical monument located in the center of Ocna Mureș.

Biserica de lemn „Sf. Gheorghe” din Șpălnaca

Biserica este așezată într-un cadru pitoresc din sud-estul satului, fiind străjuită de clopotnița detașată și de arțarul cu trei tulpini. Pereții navei înscriu un dreptunghi, iar ai absidei, retrași față de aceștia,sunt ușor trapezoidali. În elevația interiorului se află o boltă comună,peste naos și pronaos, de formă semicilindrică, în timp ce absida are o formă semicilindrică ușor îngustată spre est, unde este intersectată cu un timpan înclinat. Deși la intrarea de vest este încrustat anul 1865, acesta nu este anul constucției, ci al renovării. În 1869 a fost finalizată ultima pictură, de către Profirie Șarlea de la Feisa.

The church is located in a picturesque setting in the southeast of the village, being guarded by the detached bell tower and the maple tree with three stems. The walls of the nave are rectangular, and those of the apse, set back from them, are slightly trapezoidal. In the elevation of the interior there is a common vault, over the nave and narthex, of semi-cylindrical shape, while the apse has a semi-cylindrical shape slightly narrowed to the east, where it is intersected with an inclined tympanum. Although 1865 is inlaid at the western entrance, this is not the year of construction, but of renovation. In 1869 the last painting was completed by Profirie Șarlea de la Feisa.

Biserica de lemn din satul Turdas, comuna Hoparta

Lacasul de cult dateaza din secolul al XVIII-lea si are hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”. Este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Transilvania.

The place of worship dates from the 18th century and is dedicated to the „Holy Archangels Michael and Gabriel”. It is one of the most important tourist attractions in Transylvania.

Biserica de lemn din Fărău

Tradiția consemnează aducerea ei din Sîniacov (comuna Ațintiș, Mureș) de la o mănăstire. Analiza construcției duce la concluzia că la refacerea sa au fost folosite două biserici. Una dintre acestea era aceea de pe loc, atestată în 1761-1762 ca ortodoxă cu 100 de familii. Ei îi aparține absida, de formă străveche, decroșată, pătrată; și prima parte a navei. În continuare, bolta navei, ca și pereții, sunt înădiți, alungindu-se cu materialul recuperat de la lăcașul adus din Sâniacob. Anul acestei refaceri, 1842, este înscris pe peretele de vest, lângă intrare însoțit de numele meșterului: Pantelimon din Sâniacob.

The tradition records her bringing from Sîniacov (Atentiș commune, Mureș) from a monastery. The analysis of the construction leads to the conclusion that two churches were used to restore it. One of these was the one on the spot, certified in 1761-1762 as Orthodox with 100 families. To her belongs the apse, of ancient form, detached, square; and the first part of the ship. Next, the vault of the ship, like the walls, are added, elongating with the material recovered from the place brought from Sâniacob. The year of this restoration, 1842, is inscribed on the west wall, near the entrance accompanied by the name of the craftsman: Pantelimon from Sâniacob.

Ansamblul bisericii reformate din Ighiu

Biserica actuală a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1781-1783). Poate fi integrată stilistic barocului târziu și rococoului. Din vechiul ansamblu a supraviețuit o parte din incinta fortificată, databillă în secolele XV-XVI, cu bastionul de la intrare, încorporat într-o construcție din 1712. În cimitirul din jurul bisericii se află mormântul savantului preiluminist Péter Bod (1712-1769), fost paroh reformat la Ighiu.

The current church was built at the end of the 18th century (1781-1783). It can be stylistically integrated into the late Baroque and Rococo. Of the old ensemble, part of the fortified enclosure survived, dating from the 15th-16th centuries, with the entrance bastion, incorporated in a construction from 1712. In the cemetery around the church is the tomb of the pre-Enlightenment scientist Péter Bod (1712-1769), former reformed parish priest in Ighiu.

Mănăstirea minorită din Aiud

Mănăstirea minorită din Aiud, cu hramul Sf. Elisabeta de Turingia, este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Aiud.

The Minority Monastery of Aiud, dedicated to St. Elizabeth of Thuringia, is a set of historical monuments located in the municipality of Aiud.

Biserica de lemn din Arieșeni

Conscripția lui Bucow, din 1760-1762, nu înregistrează așezarea, ea fiind amintită abia în 1909 sub numele de Lăpuș sau Lepuș, drept cătun al Scărișoarei. Mărturii istorice și artistice indică însă că Arieșeni, astăzi comună cu sate și crînguri, era deja, în secolul al XVIII-lea, un centru bine definit. Biserica de lemn, a fost ridicată în 1791, dar tradiția că ea a fost precedată de un lăcaș anterior, are motive de temei. În harta corespunzătoare acestei zone, realizată în cadrul Ridicării topografice iozefine (între 1764-1785), este deja figurată aici o biserică.

Bucow’s conscription, from 1760-1762, does not register the settlement, it being mentioned only in 1909 under the name of Lăpuș or Lepuș, as a hamlet of Scărișoara. However, historical and artistic testimonies indicate that Arieșeni, today a commune with villages and groves, was already, in the 18th century, a well-defined center. The wooden church was built in 1791, but the tradition that it was preceded by a previous place, has good reasons. In the map corresponding to this area, made during the Josephine Topographic Survey (between 1764-1785), a church is already shown here.

Biserica de lemn din Băgău

Biserica de lemn din Băgău, aflată în localitatea cu același nume din comuna Lopadea Nouă, județul Alba, este un vechi lăcaș de cult greco-catolic (azi, ortodox), ce datează din anul 1733. A suferit modificări și adăugiri în anii 1847 și 1955. Hramul bisericii este „Sf.Teodor Tiron”.

The wooden church from Băgău, located in the locality of the same name in Lopadea Nouă commune, Alba county, is an old Greek-Catholic place of worship (today, Orthodox), dating from 1733. It underwent modifications and additions in 1847 and 1955. The patron saint of the church is „St. Theodore Tiron”.

Biserica de lemn din Berghin

Avându-și originea în Gârbova de Sus, Alba, biserica este adusă la 1900 în Berghin, cumpărată fiind pentru suma de 360 de coroane. Folosită de comunitatea greco-catolică, biserica din Berghin avea și o „soră” ortodoxă, tot din lemn care a fost demolată spre anul 1960. Construirea actualei biserici de zid ce a determinat utilizarea bisericii vechi doar ocazional precum și alunecarea terenului au dus în final la dispariția monumentului.

Having its origin in Gârbova de Sus, Alba, the church is brought to Berghin in 1900, being bought for the amount of 360 crowns. Used by the Greek Catholic community, the church in Berghin also had an Orthodox „sister”, also made of wood, which was demolished around 1960. The construction of the current wall church, which led to the use of the old church only occasionally, at the disappearance of the monument.

Catedrala Sfânta Treime din Blaj

Catedrala Sfânta Treime din Blaj este un valoros edificiu baroc din Transilvania, construit între anii 1741 și 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton și Johann Martinelli. Aceștia au folosit ca sursă de inspirație Biserica Iezuiților din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă. Lăcașul de cult este catedrală arhiepiscopală majoră a Bisericii Române Unite cu Roma.

The Holy Trinity Cathedral in Blaj is a valuable Baroque building in Transylvania, built between 1741 and 1749 according to the plans of the Viennese architects Anton and Johann Martinelli. They used as a source of inspiration the Jesuit Church in Cluj, the first Catholic church built in Transylvania after the Reformation. The place of worship is the major archbishopric cathedral of the Romanian Church United with Rome.

Biserica de lemn din Tău

Considerente de ordin istoric și constructiv fixează construcția în sec. al XVIII-lea, anul1820 marcând o etapă importantă de renovare, prin prelungirea, cu cel puțin trei metri, a navei spre vest și lărgirea pereților absidei. Acest lăcaș este posibil să fi fost edificat în 1733, fiind atestat de istoricul parohiei din anul 1780. Pereții înscriu un plan dreptunghiular cu absida, care este decroșată, poligonală cu cinci laturi.

Historical and constructive considerations fix the construction in sec. 18th century, the year 1820 marking an important stage of renovation, by extending, by at least three meters, the nave to the west and widening the walls of the apse. This place may have been built in 1733, being attested by the parish historian from 1780. The walls have a rectangular plan with an apse, which is detached, polygonal with five sides.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolele XVI-XVII / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 16th – 17th centuries

Biserica greco-catolică din Teiuș

Biserica Română Unită din Teiuș, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, a fost ctitorită în a doua jumătate a sec. al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu.

The United Romanian Church from Teiuș, dedicated to the Entry into the Church of the Mother of God, was founded in the second half of the century. XVI (probably between 1586-1598), by the branch from Teiuș of the noble family Rațiu.

Biserica evanghelică fortificată din Șona

Comunitatea germană a avut o biserică mai veche, din secolul al XIII-lea, situată la o distanță de circa 2 km de biserica actuală. În topografia săsească locul respectiv a fost denumit „Zur Martinskirche” („La Biserica Sf. Martin”). Pe câmpul respectiv au fost identificate ruinele bisericii vechi. Biserica și incinta au fost inițial construite în secolul al XVI-lea.

The German community had an older church, from the 13th century, located at a distance of about 2 km from the current church. In Saxon topography the place was called „Zur Martinskirche” („At the Church of St. Martin”). The ruins of the old church were identified in that field. The church and the precinct were originally built in the 16th century.

Biserica „Sfânta Treime” a fostei Mănăstiri Măgina

Biserica mănăstirii a fost construită înainte de anul 1570, conform istoricului Gheorghe Petrov, specialist în arheologia bisericilor și cimitirelor medievale din Transilvania. Informații documentare avem atât din Șematismul de la Blaj, unde este consemnată existența mănăstirii la anul 1611, cât și din însemnarea făcută la data de 15 iunie 1713 pe Cazania lui Varlaam.

The monastery church was built before 1570, according to the historian Gheorghe Petrov, a specialist in the archeology of medieval churches and cemeteries in Transylvania. We have documentary information both from the Schematism from Blaj, where the existence of the monastery in 1611 is recorded, and from the note made on June 15, 1713 on Varlaam’s Cazania.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Livezile

Prima datare poate fi stabilită în secolul al XVI-lea, de-a lungul timpului biserica suferind distrugeri și modificări. La 1848, lăcașul de cult a fost incendiat, ulterior fiindu-i adăugat pridvorul cu arcade. Este un monument original, caracterizat prin masivitate, sobrietate și bogăție ornamentală, caracteristice renascentismului transilvănean.

The first dating can be established in the sixteenth century, over time the church suffered destruction and alterations. In 1848, the place of worship was set on fire, later the porch with arches was added. It is an original monument, characterized by massiveness, sobriety and ornamental richness, characteristic of the Transylvanian Renaissance.

Biserica „Intrarea în Biserică” din Geoagiu de Sus

Biserica a constituit centrul unei mănăstiri din secolul XVI și a fost sediu al Episcopiei Geoagiului. A fost dărâmată în 1762 de armata generalului Buccow. Decorația exterioară este influențată de arhitectura din Țara Românească și prezintă cornișe cu zimți și decorațiuni cubice din cărămidă. Pictura interioară conține două straturi de frescă, ultimul fiind din 1724.

The church was the center of a 16th century monastery and was the seat of the Geoagi Diocese. It was demolished in 1762 by General Buccow’s army. The exterior decoration is influenced by the architecture of Wallachia and has cornices with teeth and cubic brick decorations. The interior painting contains two layers of fresco, the last being from 1724.

Biserica reformată-calvină din Cetatea de Baltă

Clădirea Bisericii Reformate (romano-catolică până în anii 1550-1560), cu o navă, cor pentagonal și un turn masiv în partea de vest, are intrarea în partea de vest, printr-un mic pridvor prevăzut cu o deschidere semicirculară și cu volută în partea superioară. Fațada intrării este străjuită de două contraforturi masive, treptate, care protejează două nișe ce cândva au fost ferestre.

The building of the Reformed Church (Roman Catholic until 1550-1560), with a nave, pentagonal choir and a massive tower in the west, has the entrance in the west, through a small porch with a semicircular opening and volute at the top. The façade of the entrance is guarded by two massive, gradual buttresses, which protect two niches that were once windows.

Biserica fortificată din Boz

Construită pe la 1523, biserica din Boz se încadrează bisericilor-sală în stilul gotic târziu, acest monument dezvoltând pe axa nord-sud o navă și un cor pentagonal, peste care s-a ridicat un reduit de apărare, susținut de arcuri, sprijinit pe contraforturi și console.

Built around 1523, the church in Boz belongs to the hall-churches in the late Gothic style, this monument developing on the north-south axis a nave and a pentagonal choir, over which rose a small defense, supported by arches, supported on buttresses and console.

Biserica de lemn din Ghirbom

Strămoșescul lăcaș de lemn al acestei așezări a fost ridicat în secolul al XVII-lea, în spiritul tradițiilor străvechi, constructive și decorative.

The ancestral wooden house of this settlement was built in the seventeenth century, in the spirit of ancient, constructive and decorative traditions.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolul XV / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 15th century

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Zlatna

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” este un exemplu rar de biserică veche românească zidită în stil gotic în prima jumătate a sec. XV, probabil 1424, de către Stănislav Hgavoru. Prezintă modificări baroce din anii 1696 și 1744 (altarul nou) și cu picturi murale interioare din sec. XV, XVIII, realizate în spiritul stilisticii bizantine.

The „Assumption” church is a rare example of an old Romanian church built in Gothic style in the first half of the century. XV, probably 1424, by Stanislav Hgavoru. It presents baroque modifications from 1696 and 1744 (new altar) and with interior murals from the 15th century. XV, XVIII, made in the spirit of Byzantine stylistics.

Biserica evanghelică din Vingard

Biserica-sală de la Vingard a fost ridicată la 1461. Se încadrează în stilul gotic târziu, iar construcția ei poate fi legată de același Johannes Gereb de Vingard, de la care comunitatea sașilor din Câlnic cumpăra, prin 1430, cetatea nobiliară din satul respectiv.

The church-hall at Vingard was built in 1461. It is in the late Gothic style, and its construction can be linked to the same Johannes Gereb de Vingard, from whom the Saxon community of Câlnic bought, in 1430, the noble fortress in that village.

Biserica fortificată din Jidvei

Biserica evanghelică fortificată din Jidvei, județul Alba, a fost construită în secolul XV. Fortificația se datează în două etape, după istoricul Gheorghe Anghel: prima curtină și turnul de poartă se datează la sfârșitul secolului XV, iar cea de a doua curtină poate fi încadrată în prima jumătate a secolului XVI.

The fortified evangelical church in Jidvei, Alba County, was built in the 15th century. The fortification dates back to two stages, according to the historian Gheorghe Anghel: the first curtain and the gate tower date to the end of the 15th century, and the second curtain can be framed in the first half of the 16th century.

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa

Datează din secolul al XV-lea, refăcută în anul 1694, devenind greco-catolică de la cca. 1832 până în 1948, când a fost redată Bisericii Ortodoxe. Biserica are hramul „Sfântul Nicolae”.

It dates from the 15th century, rebuilt in 1694, becoming a Greek Catholic from approx. 1832 to 1948, when it was returned to the Orthodox Church. The church is dedicated to „Saint Nicholas”.

Mănăstirea romano-catolică din Teiuș

Este o ctitorie a lui Iancu de Hunedoara, finalizata de fiul lui, Matei Corvin. Potrivit istoricilor, a fost inaltata prin anul 1442, fiind una dintre cele mai frumoase biserici in stil gotic din Transilvania, cu sculpturi in piatra, unice in tara (altarul, amvonul si corul). Se spune ca a fost construita de Iancu de Hunedoara in cinstea eroismului teiusenilor care au participat la batalia de la Santimbru. Linga biserica, a existat o cetate.

It is a foundation of Iancu de Hunedoara, completed by his son, Matei Corvin. According to historians, it was built in 1442, being one of the most beautiful Gothic churches in Transylvania, with stone sculptures, unique in the country (altar, pulpit and choir). It is said that it was built by Iancu de Hunedoara in honor of the heroism of the Teiusians who participated in the battle of Santimbru. Next to the church, there was a fortress.

Biserica „Sf. Gheorghe” din Lupșa

Veche biserică ortodoxă românească construită în anul 1421 de către cneazul Vladislav, peste ruinele unei biserici mai vechi. Turnul clopotniță a fost adăugat în sec. XVIII. Trei straturi de pictură, dintre care cea mai veche și mai valoroasă datează din sec. al XV-lea.

Old Romanian Orthodox church built in 1421 by Prince Vladislav, over the ruins of an older church. The bell tower was added in the sec. XVIII. Three layers of painting, of which the oldest and most valuable date from the century. in the 15th century.

Biserica „Sf. Arhangheli” din Cicău

Veche biserică ortodoxă românească din zidărie de piatră în Transilvania, construită în anul 1495, cu transformări din sec. al XVIII-lea. Pictură interioară deosebit de valoroasă. Potrivit medievistului Gheorghe Petrov, de la Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei, biserica de secol XV din Cicau a fost alcătuită, în prima etapă, din navă și altar, despărțite printr-o „tâmplă de zidărie”, cu numai două intrări (o ușă împărătească și una diaconicească).

Old Romanian Orthodox church made of stone masonry in Transylvania, built in 1495, with transformations from the 15th century. in the 18th century. Particularly valuable interior painting. According to the medievalist Gheorghe Petrov, from the National Museum of History of Transylvania, the 15th century church in Cicau was composed, in the first stage, of nave and altar, separated by a „masonry temple”, with only two entrances (a door emperor and a deaconess).

Biserica fortificată din Cenade

Edificiul este amplasat în partea de nord a satului Cenade. Lăcașul a fost inițial o biserică romanică, devenită ulterior cor al bisericii gotice construite în secolul al XV-lea. Nava bisericii este de tip sală, ridicată în stil gotic, cu turn adosat pe latura de vest.

The building is located in the northern part of Cenade village. The place was originally a Romanesque church, which later became the choir of the Gothic church built in the 15th century. The nave of the church is of the hall type, built in Gothic style, with a tower attached on the west side.

Biserica fortificată din Bălcaciu

 Biserica a fost prevăzută cu două curtine de ziduri dispuse concentric, astfel în prima fază (a doua jumătate a secolului XV) o primă curtină de ziduri de formă ovoidală era prevăzută cu un turn de poartă, respectiv în cea de a doua fază (începutul secolului XVI) fiind realizată o a doua curtină exterioară înzestrată cu șase turnuri de apărare de tip „coajă”, adică cu zidărie doar pe cele trei laturi exterioare, latura interioară fiind lăsată liberă.

The church was provided with two curtains of walls arranged concentrically, so in the first phase (second half of the 15th century) a first curtain of ovoid walls was provided with a gate tower, respectively in the second phase (beginning of the century XVI) being made a second outer curtain endowed with six “tower” type defense towers, ie with masonry only on the three outer sides, the inner side being left free.

Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Ampoița

Începuturile monumentului sunt legate de secolele XV-XVI, în această fază biserica având o arhitectură simplă, de tip sală, cu spațiul necompartimentat între pronaos și naos, cu pereți realizați din piatră de carieră. De atunci datează portalul de acces de pe latura sudică și fereastra practicată în timpanul de vest, ambele cu ancadramente de piatră și forme ce aparțin tranziției de la gotic la Renaștere (secolul al XV-lea).

The beginnings of the monument are related to the XV-XVI centuries, in this phase the church has a simple architecture, of hall type, with the non-compartmentalized space between the narthex and the nave, with walls made of quarry stone. Since then dates the access portal on the south side and the window in the western tympanum, both with stone frames and shapes belonging to the transition from Gothic to Renaissance (15th century).

Biserica „Buna Vestire” (Joseni) din Almașu Mare

Ridicată la începutul secolului al XV-lea (1418), biserica se compune dintr-o absidă semicirculară decroșată, naos dreptunghiular și turn clopotniță de formă pătrată, integrat fațadei vestice. Pentru acoperirea spațiilor interioare s-au folosit inițial lespezi de piatră. Bolțile se vor prăbuși în 1863, sub propria lor greutate și în urma alunecărilor de teren, în locul lor naosul fiind acoperit cu o boltă din lemn.

Built at the beginning of the 15th century (1418), the church consists of a detached semicircular apse, a rectangular nave and a square bell tower, integrated into the western façade. Stone slabs were initially used to cover the interior spaces. The vaults will collapse in 1863, under their own weight and following landslides, in their place the nave being covered with a wooden vault.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolul XIV / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 14th century

Biserica evanghelică Mănărade

Monumentul istoric şi de arhitectură din centrul localităţii Mănărade are contraforturi şi ziduri de apărare, în stil gotic târziu.Aceasta a fost edificată în secolul al XIV-lea.

The historical and architectural monument in the center of Mănărade locality has buttresses and defensive walls, in late Gothic style. It was built in the 14th century.

Biserica evanghelică fortificată din Vințu de Jos

Edificiul datează din secolul al XIV-lea. Cele patru ferestre gotice din corul bisericii au o valoare artistică deosebită. Turnul bisericii datează din secolul al XIX-lea.

The building dates from the 14th century. The four Gothic windows in the church choir have a special artistic value. The church tower dates from the 19th century.

Biserica evanghelică din Valea Lungă

Lăcașul de cult a fost construit în secolul al XIV-lea, iar câteva zeci de ani după aceea a fost fortificat cu un zid de apărare. Biserica, în stil gotic târziu, a primit în 1729 un tavan casetat cu 118 panouri. Altarul baroc și amvonul datează din anul 1725, iar cristelnița de piatră din Evul Mediu. Biserica deține fragmente de pictură murală. Cripta de sub corul bisericii a fost utilizată ca osuar. Zidurile circulare ale fortificației sunt construite din piatră spartă și măsoară cinci metri înălțime.

The place of worship was built in the 14th century, and a few decades later it was fortified with a defensive wall. The church, in late Gothic style, received in 1729 a coffered ceiling with 118 panels. The baroque altar and the pulpit date from 1725, and the stone baptistery from the Middle Ages. The church has fragments of murals. The crypt under the church choir was used as an ossuary. The circular walls of the fortification are built of broken stone and measure five meters high.

Biserica romano-catolica Sf. Bartolomeu

A fost ridicata si a servit initial ca manastire a calugarilor dominicani. Prima mentiune documentara a dominicanilor la Sebes este din anul 1322. Dominicanii si-au construit manastirea la limita estica a perimetrului localitatii, aceasta fiind ulterior înglobata în incinta fortificata.

It was built and originally served as a monastery for Dominican monks. The first documentary mention of the Dominicans in Sebes is from the year 1322. The Dominicans built their monastery at the eastern limit of the locality perimeter, this being later incorporated in the fortified enclosure.

Biserica Nașterea Maicii Domnului din Gârbovița

Biserică greco-catolică, cu hramul Nașterea Fecioarei Maria. Partea veche a bisericii datează din secolul XIV, cu adăugiri din secolul XVIII. Lăcașul de cult a fost sfințit în anul: 1808. În anul 1910, din 433 de locuitori români, 430 erau greco-catolici.

Greek Catholic Church, dedicated to the Nativity of the Virgin Mary. The old part of the church dates from the 14th century, with additions from the 18th century. The place of worship was consecrated in 1808. In 1910, out of 433 Romanian inhabitants, 430 were Greek Catholics.

Biserica reformată din Bucerdea Grânoasă

Prima construcție a bisericii s-a edificat în perioada domniei regelui Ștefan I al Ungariei, care a dat ordin ca zece sate să construiască o biserică. Această poruncă ar fi fost îndeplinită de satul Bucerdea Grânoasă, satul Crăciunelu de Jos (aici doar în 1426 s-a construit o biserică) și hodaiele din împrejurimile Bucerzii. Această datare nu este însă confirmată cu documente, fiind doar o presupunere. Biserica actuală în 1332 a funcționat ca biserică plebanială. În acest an preotul Mihaly plătea zecime papală: 6 dinari, iar mai târziu 40 de dinari. Conform acestui document scris biserica ar data din secolul al XIV-lea.

The first construction of the church was built during the reign of King Stephen I of Hungary, who ordered ten villages to build a church. This order would have been fulfilled by the village of Bucerdea Grânoasă, the village of Crăciunelu de Jos (here only in 1426 a church was built) and the hodai in the vicinity of Bucerzii. However, this dating is not confirmed with documents, being only an assumption. The current church in 1332 functioned as a plebeian church. This year the priest Mihaly paid a papal tithe: 6 dinars, and later 40 dinars. According to this written document, the church dates from the 14th century.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Biserici din secolul XIII / Historical monuments Alba, Romania – Churches from the 13th century

Bazilica romanică – „Bergkirche”

Construită din piatră în secolul al 13-lea în stil Romanic cu turn svelt in vest, a trecut printr-o transformare gotică în secolul al 15-lea (demolarea navelor laterale și reconstrucția absidei, ferestre în stil gotic). În 1870 a ars, de atunci se păstrează în stare de ruină bine conservată.

Built of stone in the 13th century in Romanesque style with a slender tower to the west, it underwent a Gothic transformation in the 15th century (demolition of side naves and reconstruction of the apse, Gothic style windows). It burned down in 1870, and has been in a well-preserved ruin ever since.

Biserica reformată din Lopadea Nouă

Nava a fost construită în secolul al XIII-lea, în stil romanic. Pe peretele interior al navei, într-un cerc roșu, există două cruci roșii, probabil reminiscențe din perioada catolică.

The ship was built in the 13th century, in Romanesque style. On the inner wall of the nave, in a red circle, there are two red crosses, probably reminiscent of the Catholic period.

Mănăstirea Râmeț

Mănăstirea Râmeț este unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania. Ridicată în Munții Trascăului, pe lîngă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuța cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puține taine. Se cunoaște cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crișul Alb în 1377. Acest element face din lăcaș unul dintre puținele biserici românești de piatră databile, poate, în secolul XIII.

Râmeț Monastery is one of the oldest monastic settlements in Transylvania. Raised in the Trascăului Mountains, next to the river Geoagiului (Dacian Germisara) in a place called by the Mocani “Valea Mănăstirii”, the small church dedicated to Izvorul Tămăduirii is hidden in its fragile walls. It is known with precision that the third layer of frescoes on the interior walls was painted by Mihu from Crișul Alb in 1377. This element makes the place one of the few Romanian stone churches dating, perhaps, in the 13th century.

Biserica evanghelică din Sebeș

Bazilică romanică, începutul secolului al XIII-lea, cu trei nave, cor pătrat cu absidă semicirculară. În 2/4 sec. 13 extinsă cu două travee spre vest. Tot atunci a început construcția a două turnuri pe vest și a celor două capele care încadrau corul. Pe la 1255 biserica a fost transformată în stil gotic timpuriu – nava mediană a primit bolți în cruce, absida a devenit poligonală.

Romanesque basilica, early 13th century, with three naves, square choir with semicircular apse. In 2/4 sec. 13 extended with two bays to the west. At the same time, the construction of two towers on the west and the two chapels that framed the choir began. Around 1255 the church was transformed into early Gothic style – the median nave received cross vaults, the apse became polygonal.

Biserica medievală din Sântimbru

Biserica reformată din Sântimbru este un monument istoric medieval aflat pe teritoriul satului Sântimbru; comuna Sântimbru și aparține de parohia reformată din Alba Iulia. În 1934 Zoltán Jékely după o slujbă petrecută în biserică a scris poezia intitulată A marosszentimrei templomban (În biserica din Sântimbru) care a devenit simbolul comunităților locale aflate în cale de dispariție.

The Reformed Church of Sântimbru is a medieval historical monument located on the territory of Sântimbru village; Sântimbru commune and belongs to the reformed parish of Alba Iulia. In 1934, after a service in the church, Zoltán Jékely wrote a poem entitled A marosszentimrei templomban (In the church of Sântimbru) which became a symbol of endangered local communities.

Biserica unitariană din Sânmiclăuș

Din construcția anterioară, ce data din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, s-a mai păstrat doar absida. Restul este rezulattul amenajărilor din secolul XVII, când a fost adăugat turnul, și din secolul XVIII, când vechile bolți au fost înlocuite cu cele actuale, cu decorație în stuc.

From the previous construction, which dates from the second half of the 13th century, only the apse has been preserved. The rest is the result of the arrangements from the 17th century, when the tower was added, and from the 18th century, when the old vaults were replaced with the current ones, with stucco decoration.

„Biserica din Deal” de la Gârbova

Se mai păstrează și astăzi ruinele basilicii romanice, care până la începutul secolului al XIX-lea a servit ca biserică. Construită în stil romanic târziu, în cea de-a doua parte a secolului al XIII-lea, basilica avea trei nave, absidă semiovală și un turn încastrat în latura de vest a navei centrale.

The ruins of the Romanesque basilica, which until the beginning of the 19th century served as a church, are still preserved today. Built in late Romanesque style in the second half of the 13th century, the basilica had three naves, a semi-oval apse and a built-in tower on the west side of the central nave.

Ansamblul bisericii evanghelice din Pianu de Jos

E biserica evanghelică, „a saşilor” cum îi spun oamenii, aşezată chiar lângă Hudiţa lu’ Bonfoi (străduţă care trece peste râul Pianu). Lăcaşul e acolo încă din evul mediu, adică din secolul al XIII-lea. Imaginea e foarte odihnitoare iar dacă puneți la socoteală şi poteca de piatră, ce te duce până la intrare, efectul e deplin.

It is the evangelical church, „of the Saxons” as people call it, located right next to Hudiţa lu ‘Bonfoi (alley that crosses the Pianu river). The place has been there since the Middle Ages, ie from the 13th century. The image is very restful and if you take into account the stone path that leads you to the entrance, the effect is complete.

Biserica reformată din Petrisat

Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea și extinsă spre vest în secolul XV. Construirea bisericii s-a făcut în mai multe etape. Sanctuarul în formă de semicerc, cu lungimea de 5 m, are două ferestre mici, cele originale, în stil romanic.

The church was built in the 13th century and extended to the west in the 15th century. The construction of the church was done in several stages. The semicircle-shaped sanctuary, 5 m long, has two small windows, the original ones, in Romanesque style.

Biserica reformată din Cricău

Monumentul medieval datează din secolul al XIII-lea. În secolul al XVI-lea biserica a fost prevăzută cu un sistem de apărare, format dintr-un zid de piatră și un donjon, rezultat din transformarea turnului bisericii.

The medieval monument dates from the 13th century. In the 16th century the church was provided with a defense system, consisting of a stone wall and a keep, resulting from the transformation of the church tower.

Biserica reformată din Ciumbrud

Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea. Intrarea de vest a fost realizată în secolul XVI, în stil gotic. Populația maghiară medievală a satului a fost convertită la credința reformată în același secol. După devastările produse de invazia tătarilor, biserica a fost reconstruită.

The church was built in the 13th century. The western entrance was made in the 16th century, in Gothic style. The medieval Hungarian population of the village was converted to the Reformed faith in the same century. After the devastation caused by the Tartar invasion, the church was rebuilt.

Biserica medievală din Benic

Biserica, inițial romano-catolică, a fost folosită de la Reforma protestantă până în secolul al XX-lea de comunitatea reformată din Benic. În anul 1951 clopotul cel mare al bisericii a fost mutat de săteni în biserica românească din Benic.

The church, originally Roman Catholic, was used from the Protestant Reformation until the twentieth century by the Reformed community in Benic. In 1951 the big bell of the church was moved by the villagers to the Romanian church in Benic.

Biserica romano-catolică din Bărăbanț

Biserica romano-catolică a fost construită înainte de invazia tătarilor, dar a fost distrusă în 1277. A fost reconstruită înainte de sfârșitul secolului al XIII-lea. Inițial a fost o bazilică romanică cu un plafon simplu, plat, peretele nordic păstrând încă ferestrele semicirculare.

The Roman Catholic Church was built before the Tartar invasion, but was destroyed in 1277. It was rebuilt before the end of the 13th century. Originally it was a Romanesque basilica with a simple, flat ceiling, the northern wall still retaining the semicircular windows.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Castele şi palate din secolele XIX – XX / Historical monuments Alba, Romania – Castles and palaces from the 19th – 20th centuries

Castelul Bánffy din Sâncrai / Bánffy Castle in Sâncrai

La Sancrai, pe malul Muresului, nu departe de Aiud, se afla castelul Banffy. Construit in 1805, in stil renascentist, cu fatade care au elemente din stilul baroc tarziu si art nouveau, castelul are o istorie zbuciumata: a fost pierdut la carti, a ajuns in patrimoniul statului si a fost, pe rand, sanatoriu si centru de plasament pentru copii.

At Sancrai, on the banks of the Mures River, not far from Aiud, is Banffy Castle. Built in 1805, in Renaissance style, with facades that have elements of late Baroque and Art Nouveau style, the castle has a troubled history: it was lost to books, became state property and was, in turn, a sanatorium and placement center. for the children.

Palatul “Gisella” / Gisella Palace

Singura clădire particulară cu două etaje din zona centrală a Albei Iulia începutului de secol XX aparținea familiei Glück și a fost construită cu aproximație în anul 1905. Edificiul prezintă două fațade cu deschiderea spre cele două careuri ale pieței, iar datorită caracteristicilor sale arhitectonice se situează printre puținele construcții locale valoroase ale epocii. După 1965 devine sediul Consiliului Popular al județului Alba și Tribunal județean. În prezent are ca destinație spații de birouri și comerciale.

The only private two-storey building in the central area of Alba Iulia in the early twentieth century belonged to the Glück family and was built approximately in 1905. The building has two facades opening onto the two squares of the square, and due to its architectural features is among the few valuable local constructions of the time. After 1965, it became the seat of the People’s Council of Alba County and the County Court. It is currently intended for office and commercial space.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Castele şi palate din secolul XVIII / Historical monuments Alba, Romania – Castles and mansions from the 18th century

Conacul Kendeffy-Horvath / Kendeffy-Horvath Mansion

Ansamblul conacului Teleky din Țelna, Ighiu / The ensemble of the Teleky mansion from Țelna, Ighiu

Ansamblul conacului Teleky din Țelna este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Țelna; comuna Ighiu.

The ensemble of the Teleky mansion from Țelna is an ensemble of historical monuments located on the territory of Țelna village; commune Ighiu.

Castelul Teleki din Uioara de Sus / Teleki Castle from Uioara de Sus

Castelul Teleki din Uioara de Sus este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul localitatea Uioara de Sus, orașul Ocna Mureș. Castelul a fost construit în 1290, în cel mai înalt punct din zonă. Construcția medievală este amintită în documente pentru prima dată în anul 1290, sub numele de „castelul nou”, îndicând existența unei fortificații mai vechi pe același amplasament, probabil din secolele al X-lea sau al XI-lea. Noul castel medieval din piatră, construit la sfârsitul secolului al XIII-lea, a fost parțial dărâmat, ridicându-se în locul lui, între 1850-1859, un castel neogotic pentru familia nobiliară Bánffy, cu ajutorul arhitectului Anton Kagerbauer. Este vorba despre o construcție dreptunghiulară cu parter si doua etaje. Din castelul de la 1290 se mai pot vedea ruinele unui turn pentagonal situat în colțul de nord-est al noii construcții, care era probabil vechiul donjon al fortificației medievale. Complexul Teleki mai cuprinde ruinele bisericii romanice, datată în jurul anului 1300, din care se mai pastrează zidurile de caramidă cu clopotniță. La etaj, clopotnița are ferestre cu capiteluri cubice. De-a lungul timpului, și ea a suferit mai multe modificări.

Teleki Castle in Uioara de Sus is a set of historical monuments located on the territory of Uioara de Sus, Ocna Mureș. The castle was built in 1290, at the highest point in the area. The medieval construction is mentioned in documents for the first time in 1290, under the name of „new castle”, indicating the existence of an older fortification on the same site, probably from the tenth or eleventh centuries. The new medieval stone castle, built in the late thirteenth century, was partially demolished, building in its place, between 1850-1859, a neo-Gothic castle for the noble family Bánffy, with the help of architect Anton Kagerbauer. It is a rectangular construction with ground floor and two floors. From the castle from 1290 you can still see the ruins of a pentagonal tower located in the northeast corner of the new building, which was probably the old keep of the medieval fortification. The Teleki complex also includes the ruins of the Romanesque church, dated around 1300, from which the brick walls with bell tower are still preserved. Upstairs, the bell tower has windows with cubic capitals. Over time, it has also undergone several changes.

Castelul Wesselényi din Obreja / Wesselényi Castle in Obreja

Castelul Wesselényi din Obreja este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Obreja, comuna Mihalț. Contele Miklós Wesselényi a început construcția castelului în anul 1778. Biserica Română Unită cu Roma a cumpărat castelul în anul 1916. După primul război mondial mitropolitul Vasile Suciu a înființat aici o mănăstire cu orfelinat pentru fetele rămase fără părinți în urma războiului. La 10 septembrie 1948 călugărițe greco-catolice de la mănăstirea din Obreja au fost deportate de autoritățile comuniste la Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea), iar clădirea a fost naționalizată. În anul 2005 edificiul a fost restituit Bisericii Române Unite cu Roma.

Wesselényi Castle in Obreja is a set of historical monuments located on the territory of Obreja village, Mihalț commune. Count Miklós Wesselényi began the construction of the castle in 1778. The Romanian Church United with Rome bought the castle in 1916. After the First World War, Metropolitan Vasile Suciu set up a monastery with an orphanage for girls left without parents after the war. On September 10, 1948, Greek Catholic nuns from the monastery of Obreja were deported by the communist authorities to the Bistrița Monastery (Vâlcea County), and the building was nationalized. In 2005 the building was returned to the Romanian Church United with Rome.

Castelul Mikes din Cisteiu de Mureș / Mikes Castle from Cisteiu de Mureș

Castelul Mikes din Cisteiu de Mureș este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului aparținător Cisteiu de Mureș, orașului Ocna Mureș.

Mikes Castle in Cisteiu de Mureș is a set of historical monuments located on the territory of the village belonging to Cisteiu de Mureș, Ocna Mureș.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Castele şi palate din secolele XVI-XVII / Historical monuments Alba, Romania – Castles and palaces from the 16th – 17th centuries

Palatul Apor / Apor Palace

Palatul Apor este prima clădire civilă în stil baroc din Transilvania. Este amplasat în zona nordică a Cetății Alba Carolina și suprapune latura de nord a castrului roman, iar la bază are un nucleu care a aparținut unei case medievale. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, deși prezintă elemente și mai timpurii. Edificiul a avut locatari celebri. În secolul al XVII-lea, a fost cumpărată de unul dintre cei mai influenți și bogați oameni din Transilvania acelor vremuri, Ştefan Apor. După venirea trupelor austriece în Transilvania, fosta rezidenţă nobiliară a căpătat destinaţie militară. Aici și-a stabilit reşedinţa contele de Steinville, comandantul trupelor imperiale în Transilvania. Perioada este sinonimă și cu o transformare notabilă a clădirii. Modificările operate, cel mai probabil, de meșterii care au lucrat și la Porțile Cetății bastionare, au adus edificiul aproape de caracteristicile unui palat. Transformarea s-a concretizat, în principal,  în supraînălțări, adăugiri pe latura sudică și înglobarea aripii de răsărit a casei lui Nicolae Bethlen, aflată în partea vestică. Și interiorul a suferit modificări: s-a construit o scară monumentală cu două rampe, flancată de două coridoare laterale, s-au adăugat ferestre în stil baroc, decorațiuni în relief. Adăugirile baroce au transformat edificiul în prima construcție civilă ridicată în Transilvania în acest stil. Pe faţada principală a clădirii a fost amplasată monograma împăratului Carol al VI-lea, într-un blazon cu acvila bicefală, susţinut de doi lei. Este împăratul în vremea căruia s-a ridicat Cetatea Alba Carolina. Fosta reședință nobiliară a avut, în timp, și destinații care i-au știrbit din glorie, cum ar fi cea de sediu pentru o Cooperativă Agricolă de Producție, în vremea regimului comunist. În anii 80-90, Palatul a fost complet părăsit.

Apor Palace is the first Baroque-style civil building in Transylvania. It is located in the northern part of the Alba Carolina Fortress and overlaps the north side of the Roman camp, and at the base it has a nucleus that belonged to a medieval house. The building was erected in the second half of the 17th century, although it has even earlier elements. The building had famous residents. In the 17th century, it was bought by one of the most influential and rich people in Transylvania of that time, Ştefan Apor. After the arrival of Austrian troops in Transylvania, the former noble residence became a military destination. Here the Count of Steinville, the commander of the imperial troops in Transylvania, settled. The period is also synonymous with a notable transformation of the building. The modifications made, most probably, by the craftsmen who also worked at the Gates of the Bastion Citadel, brought the building close to the characteristics of a palace. The transformation resulted mainly in elevations, additions on the south side and the incorporation of the east wing of Nicolae Bethlen’s house, located in the western part. And the interior has undergone changes: a monumental staircase with two ramps has been built, flanked by two side corridors, baroque style windows have been added, relief decorations. Baroque additions transformed the building into the first civil construction erected in Transylvania in this style. On the main facade of the building was placed the monogram of Emperor Charles VI, in a coat of arms with a bicephalous eagle, supported by two lions. He is the emperor during whose time the White Carolina Fortress was built. The former noble residence had, in time, also destinations that robbed them of glory, such as the headquarters for an Agricultural Production Cooperative, during the communist regime. In the 80s and 90s, the Palace was completely abandoned.

Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolică din Alba Iulia / The Palace of the Roman Catholic Archdiocese of Alba Iulia

Palatul arhiepiscopal este amplasat în colțul sud-vestic al Cetății, în imediata apropiere a catedralei romano-catolice. Istoria palatului este strâns legată de cea a prestigioasei instituții care funcționează aici de secole: Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia, ridicată la rang de Arhiepiscopie în anul 1991. Începuturile palatului sunt greu de descifrat. Prima mențiune documentară ce amintește de existența acestuia datează din anul 1287. Edificiul, reședința episcopului, a fost construit în paralel cu catedrala din imediata vecinătate. Întregul șir de clădiri de pe latura sudică a cetății a făcut parte, inițial, din același complex, care a servit, pentru început, ca reședință episcopală. Statutul complexului s-a schimbat la mijlocul secolului al XVI-lea, când Alba Iulia a devenit capitală a Principatului Transilvaniei. După secularizarea bunurilor instituției episcopale, clădirea a trecut în posesia reginei Isabella, mama lui Ioan Sigismund, adică după mijlocul veacului al XVI-lea, edificiul a devenit reședința principilor Transilvaniei. Funcția sa s-a schimbat la sfârșitul secolului al XVII-lea, când Transilvania a intrat sub stâpânire habsburgică. Noii stâpâni au împărțit clădirile: curțile estice ale vechiul palat princiar i-au revenit armatei, iar curtea vestică Episcopiei Catolice. Episcopul catolic s-a reîntors aici în 1715. În 1736, palatul episcopal actual a fost separat prin demolări de aripa sa orientală și de celelalte corpuri adăugate în secolul al XVII-lea. Pentru perioadele mai vechi, se consideră că aripa estică a palatului episcopal comunica direct cu catedrala, la etaj,  printr-un pasaj. Înfățișarea pe care o are palatul în zilele noastre este rezultatul unor secole de transformări și extinderi. Lucrările recente de restaurare au pus în evidență încadramente de uși și ferestre din epoca Renașterii. Restauratorii au evidențiat și elemente ale șirului de ferestre tripartite ce datau din secolul al XVI-lea.

The archbishop’s palace is located in the southwest corner of the Citadel, in the immediate vicinity of the Roman Catholic Cathedral. The history of the palace is closely linked to that of the prestigious institution that has been operating here for centuries: the Roman Catholic Episcopate of Alba Iulia, elevated to the rank of Archdiocese in 1991. The beginnings of the palace are difficult to decipher. The first documentary mention of its existence dates from 1287. The building, the bishop’s residence, was built in parallel with the cathedral in the immediate vicinity. The entire row of buildings on the southern side of the fortress was originally part of the same complex, which served, for a start, as an episcopal residence. The status of the complex changed in the middle of the 16th century, when Alba Iulia became the capital of the Principality of Transylvania. After the secularization of the episcopal institution’s assets, the building passed into the possession of Queen Isabella, the mother of John Sigismund, ie after the middle of the 16th century, the building became the residence of the princes of Transylvania. Its function changed at the end of the 17th century, when Transylvania came under Habsburg rule. The new masters divided the buildings: the eastern courtyards of the old princely palace reverted to the army, and the western courtyard to the Catholic Episcopate. The Catholic bishop returned here in 1715. In 1736, the current episcopal palace was separated by demolition of its eastern wing and other bodies added in the seventeenth century. For the older periods, it is considered that the eastern wing of the episcopal palace communicates directly with the cathedral, upstairs, through a passage. The appearance of the palace today is the result of centuries of transformations and expansions. Recent restoration work has highlighted door and window frames from the Renaissance era. The restorers also highlighted elements of the series of tripartite windows dating from the 16th century.

Ansamblul castelului Bethlen din Sânmiclăuș / The ensemble of Bethlen castle from Sânmiclăuș

Castelului Bethlen din Sânmiclăuș a fost ridicat de Miklós Bethlen (1642-1716) după planurile pe care el însuși le-a realizat. În 1856 domeniul trece din posesia familiei Bethlen în posesia familiei Brukenthal, care renovează palatul și îl transformă în școală agricolă. Blazonul familiei este încă vizibil. În 1918 domeniul intră în posesia statului, iar în timpul regimului comunist palatul devine parte a IAS-ului Jidvei, la fel ca și castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă. Planul palatului, un pătrat fără curte interioară, cu colțurile marcate de volume asemănătore unor turnuri, amintește de planurile de factură renascentistă ale castelelor de la Cetatea de Baltă și Ozd. Spațiul interior al palatului este împărțit în nouă zone identice ca dimensiuni. Camerele sunt acoperite cu bolți renascentiste, acoperite la rândul lor cu stucaturi colorate. Ușile și ferestrele păstrează ancadramente de piatră sculptate în manieră renascentistă. Palatului i s-a adăugat între anii 1686-1689 o fortificație constând în ziduri de apărare, cinci bastioane și un șanț de apă, dar din fortificație nu se mai păstrează astăzi nimic.

The Bethlen Castle in Sânmiclăuș was built by Miklós Bethlen (1642-1716) according to the plans he made. In 1856 the estate passed from the Bethlen family to the Brukenthal family, who renovated the palace and turned it into an agricultural school. The family coat of arms is still visible. In 1918 the domain came into state possession, and during the communist regime the palace became part of the Jidva IAS, as did Bethlen-Haller Castle in the Baltic Fortress. The plan of the palace, a square without an inner courtyard, with the corners marked by tower-like volumes, is reminiscent of the Renaissance plans of the castles of Cetatea de Balta and Ozd. The interior space of the palace is divided into nine areas identical in size. The rooms are covered with Renaissance vaults, covered in turn with colored stucco. The doors and windows keep stone frames carved in the Renaissance style. Between 1686-1689, a fortification was added to the palace, consisting of defense walls, five bastions and a moat, but nothing is preserved from the fortification today.

Castelul Eszterhazy din Șard, Ighiu / Eszterhazy Castle in Sardis, Ighiu

Castelul Eszterhazy este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Șard, comuna Ighiu.

Eszterhazy Castle is a historical monument located on the territory of Șard village, Ighiu commune.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Cetăţi şi castele medievale / Historical monuments Alba, Romania – Medieval fortresses and castles (part II)

Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă / Bethlen-Haller Castle in the Balta Fortress

Vechiul castel din Cetatea de Baltă se afla lângă sat, într-o zonă mlăștinoasă de pe lângă râul Târnava, de aici vine denumirea românească a localității, Cetatea de Baltă. Cetatea a fost distrusă în timpul invaziei mongole iar noul castel a fost atestat documentar în 1321. Regele Matia Corvin a donat castelul voievodului transilvănean Pongrácz János, după moartea căruia castelul ajunge în posesia lui Ștefan cel Mare al Moldovei ca feudă. După moartea lui Ștefan cel Mare, castelul trece la fiul său, Bogdan Vodă, și prin decizie a Dietei, următorul voievod, Petru Rareș, ca susținător al lui Ferdinand I, în 1538 pierde castelul, care este distrus în anul 1565. În anul 1622, fratele mai mic al lui Bethlen Gábor, Bethlen István este cel care ordonă construirea castelului dreptunghiular de azi, cu turnuri pe colțuri în formă cilindrică pe locul unui vechi conac. După mai mulți proprietari, castelul a fost cumpărat în anul 1758 de către Bethlen Gábor de la Trezorerie. Prin schimb, în 1764, castelul ajunge în proprietatea fratelui lui Gábor, Miklós, care construiește o scară nouă, distruge zidul cetății, și mai ordonă adăugarea unei capele, grajduri și unei porți (distrusă în 1972). Comemorând aceste lucrări, placa din spatele clădirii datează din 1773. În 1884, moșia trece în proprietatea contelui Haller Jenő, care l-a câștigat jucând cărți. În luptele din 1944, zidurile castelului s-au deteriorat. A fost folosit ca grânar, clădire de birouri și din anii ’70, fabrica Jidvei folosea crama uriașă a castelului.

The old castle from Cetatea de Baltă was located near the village, in a swampy area next to the river Târnava, hence the Romanian name of the locality, Cetatea de Baltă. The fortress was destroyed during the Mongol invasion and the new castle was documented in 1321. King Matthias Corvinus donated the castle to the Transylvanian voivode Pongrácz János, after whose death the castle came into the possession of Stephen the Great of Moldavia as a fief. After the death of Stephen the Great, the castle passed to his son, Bogdan Voda, and by decision of the Diet, the next voivode, Petru Rareș, as a supporter of Ferdinand I, in 1538 lost the castle, which was destroyed in 1565. In 1622 , Bethlen Gábor’s younger brother, Bethlen István is the one who ordered the construction of today’s rectangular castle, with cylindrical corner towers on the site of an old mansion. According to several owners, the castle was bought in 1758 by Bethlen Gábor from the Treasury. By exchange, in 1764, the castle became the property of Gábor’s brother, Miklós, who built a new staircase, destroyed the fortress wall, and ordered the addition of a chapel, stables and a gate (destroyed in 1972). Commemorating these works, the plaque behind the building dates back to 1773. In 1884, the estate became the property of Count Haller Jenő, who won it by playing cards. In the fighting of 1944, the castle walls were damaged. It was used as a granary, office building and since the 70’s, Jidva’s factory used the huge cellar of the castle.

Cetatea Greavilor din Gârbova / Greabilor Fortress from Gârbova

Așezarea de la Gârbova a fost constituită de sașii chemați aici de regele Ungariei, Geza I (1141-1161) pentru a apăra granițele voievodatului. Cetatea a fost construită în centrul localității de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Reședința nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară și dispunea de un donjon romanic. În secolul al XV-lea cetatea este vândută, devenind proprietatea comunității. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniță, i s-a adăugat o nouă incintă fortificată și a fost construit un turn de poartă cu două etaje, numit și „turnul slăninilor”. În timpul înaintării spre Alba Iulia a oștilor lui Mihai Viteazul, în anul 1599, după victoria de la Șelimbăr, ca urmare a faptului că populația Gârbovei s-a opus rechizițiilor impuse de starea de război, a fost trimis un detașament de soldați, prilej cu care fortificația a suferit mari pierderi. Abia în 1625 locuitorii au refăcut-o și au restaurat biserica din centrul satului. Între anii 1657-1661 așezarea este devastată de oastea turcească. Pentru ultima dată, cetatea Gârbovei a fost asediată și cucerită în timpul revoltei curuților din anul 1703.

The settlement of Gârbova was formed by the Saxons called here by the king of Hungary, Geza I (1141-1161) to defend the borders of the voivodeship. The fortress was built in the center of the village by the Saxon Saxon Herbord de Wrbow, in the second part of the 13th century. The noble residence was fortified with a wall that delimited a circular enclosure and had a Romanesque keep. In the 15th century the fortress was sold, becoming the property of the community. The Romanesque keep was transformed into a bell tower, a new fortified enclosure was added and a two-storey gate tower was built, also called the „bacon tower”. During the advance to Alba Iulia of Mihai Viteazul’s troops, in 1599, after the victory at Șelimbăr, due to the fact that the population of Gârbova opposed the requisitions imposed by the state of war, a detachment of soldiers was sent, on which occasion the fortification suffered heavy losses. It was not until 1625 that the inhabitants rebuilt it and restored the church in the center of the village. Between 1657-1661 the settlement is devastated by the Turkish army. For the last time, the fortress of Gârbovei was besieged and conquered during the revolt of the Curuts in 1703.

Ansamblul fortificațiilor orașului Sebeş / The ensemble of the fortifications of the city of Sebeş

Fortificațiile Sebeșului este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Sebeș.

Sebeș Fortifications is an ensemble of historical monuments located on the territory of Sebeș municipality.

Cetatea medievală a Diodului / The medieval fortress of the Diode

Cetatea medievală a Diodului a fost o cetate aflată în localitatea Stremț, județul Alba, România, care a fost distrusă în anul 1563. În anul 1442, ultimul descendent al familiei nobiliare Mihail Dioghy donează moșia și construcția lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. Considerând că vechea fortificație nu mai corespunde cerințelor timpului, Iancu de Hunedoara construiește, cu materialul provenit în parte de la vechea fortificație, una dintre cele mai puternice cetăți din Ardeal, care se remarca în arhitectura militară a vremii, prin forma sa rectangulară mai rar întâlnită în Transilvania.

The medieval fortress of Diodului was a fortress located in Stremț, Alba County, Romania, which was destroyed in 1563. In 1442, the last descendant of the noble family Mihail Dioghy donated the estate and construction to Iancu de Hunedoara, voivode of Transylvania. Considering that the old fortification no longer corresponds to the requirements of the time, Iancu de Hunedoara builds, with the material partly from the old fortification, one of the strongest fortresses in Transylvania, which stands out in the military architecture of the time, with its less common rectangular shape. in Transylvania.

Castelul Martinuzzi / Martinuzzi Castle

Castelul Martinuzzi a fost un castel medieval din Transilvania, ale cărui ruine se află în Vințu de Jos, județul Alba. Castelul a fost construit pe temeliile unei mănăstiri catolice înființate în jurul anului 1300. Mănăstirea respectivă, singura mănăstire dominicană din Transilvania ridicată în afara unui oraș, funcționa din plin în anul 1361. Viața monahală a fost afectată de incursiunea otomană din 1438. Refacerea mănăstirii s-a realizat anevoios, cu sprijin papal. La începutul secolului al XVI-lea obștea monahală era restrânsă, în contextul reformei protestante. Ultimul călugăr a fost alungat în 1534 de nobilul Nicolae Kozar, care a transformat mănăstirea în castel. Intre 1546-1551 edificiul a fost consolidat și extins în stil renascentist de către Gheorghe Martinuzzi, guvernator al Transilvaniei, episcop de Oradea și cardinal. În noaptea dintre 16 și 17 decembrie 1551 Martinuzzi a fost asasinat în interiorul castelului de către mercenari austrieci conduși de generalul Giovanni Battista Castaldo. La 9 mai 1595 domnitorul moldovean Aron Vodă a fost închis, alături de familia sa, în castel, și ulterior otrăvit. Acesta fusese transportat sub pază militară de la Iași la Alba Iulia și ulterior la castelul din Vințu de Jos. În 1601 arhitecții italieni Simone și Fulvio Genga au fost asasinați în temnița castelului de către generalul Basta, acuzați că s-ar fi implicat în afacerile politice ale Principatului Transilvaniei în timpul lui Mihai Viteazul. În 1680 mitropolitul Sava Brancovici a fost închis în temnița castelului, din ordinul principelui Mihai Apafi I.

Martinuzzi Castle was a medieval castle in Transylvania, whose ruins are located in Vințu de Jos, Alba County. The castle was built on the foundations of a Catholic monastery founded around 1300. The monastery, the only Dominican monastery in Transylvania built outside a city, was fully operational in 1361. Monastic life was affected by the Ottoman incursion in 1438. Restoration of the monastery made difficult, with papal support. At the beginning of the 16th century, the monastic community was small, in the context of the Protestant Reformation. The last monk was expelled in 1534 by the nobleman Nicolae Kozar, who transformed the monastery into a castle. Between 1546-1551 the building was consolidated and extended in Renaissance style by Gheorghe Martinuzzi, governor of Transylvania, bishop of Oradea and cardinal. On the night of 16-17 December 1551 Martinuzzi was assassinated inside the castle by Austrian mercenaries led by General Giovanni Battista Castaldo. On May 9, 1595, the Moldavian ruler Aron Vodă was imprisoned, together with his family, in the castle, and later poisoned. He had been transported under military guard from Iasi to Alba Iulia and later to the castle in Vințu de Jos. In 1601 the Italian architects Simone and Fulvio Genga were assassinated in the castle dungeon by General Basta, accused of being involved in the political affairs of the Principality of Transylvania during the reign of Michael the Brave. In 1680 Metropolitan Sava Brancovici was imprisoned in the castle dungeon, by order of Prince Mihai Apafi I.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Cetăţi şi castele medievale / Historical monuments Alba , Romania – Medieval fortresses and castles (part I)

Cetatea Glogoveţ / Glogoveţ Fortress

Satul Glogoveţ din judeţul Alba nu spune nimic, dar, cu excepţia localnicilor şi a unor vizitatori sporadici, puţină lume ştie că aici a existat o veche cetate medievală. Fortificaţia a fost construită pe dealul „Ţuţumanul” care străjuieşte satul şi avea rol de apărare. Localnicii vorbesc şi acum despre legendele „ţesute” în jurul cetăţii şi despre „uriaşii” care trăiau aici. Prima atestare documentară a cetăţi medievale datează din anul 1313. În aceea perioadă era cunoscută sub numele de Egervar. Se presupune că în sec. XIII-XIV era locuită, iar cauza dispariţiei nu se cunoaşte. Mutarea unor părţi din ruinele Cetăţii este specificată în jurnalul lui Nicolae Bethlen, care a folosit piatră de aici la ridicarea castelului Bethlen din Sânmiclăuş în 1667-1668.

The village of Glogoveţ in Alba County says nothing, but, except for the locals and some sporadic visitors, few people know that there was an old medieval fortress here. The fortification was built on the hill „Ţuţumanul” which guards the village and had a defensive role. The locals still talk about the legends „woven” around the city and about the „giants” who lived here. The first documentary attestation of the medieval fortress dates from 1313. At that time it was known as Egervar. It is assumed that in the sec. XIII-XIV was inhabited, and the cause of extinction is unknown. The relocation of some parts of the ruins of the Citadel is specified in the diary of Nicolae Bethlen, who used stone from here to build Bethlen Castle in Sânmiclăuş in 1667-1668.

Cetatea Trascăului / Trascăului Fortress

Cetatea Trascăului (în a doua jumătate a secolului al XX-lea numită și Cetatea Colțești), situată la vest de satul Colțești și la cca 5 km sud-vest de comuna Rimetea, județul Alba, a fost construită în jurul anilor 1296 de vice-voievodul Thorotzkay din Trascău, ca cetate locuibilă și de refugiu. A fost ridicată cu premeditare pe vârful abrupt al unei klippe calcaroase, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităților Trascău și Sângiorgiu. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripție care menționează ca familia Thorotzkay a construit castelul în secolul al XIII-lea.

Trascăului Fortress (in the second half of the twentieth century also called Colțești Fortress), located west of Colțești village and about 5 km southwest of Rimetea commune, Alba county, was built around 1296 by vice- voivode Thorotzkay from Trascău, as a habitable and refuge fortress. It was deliberately built on the steep top of a limestone cliff, following the Tartar (Mongol) invasion in 1241, when significant damage was caused to the localities of Trascău and Sângiorgiu. On the northern tower, about 20 m high, there is an inscription stating that the Thorotzkay family built the castle in the 13th century.

Cetatea medieval de la Săsciori / The medieval fortress of Săsciori

Nu mult după ce treceți de satele Petreşti şi Sebeşel veți ajunge în Săsciori, satul unei mici cetăți medievale, aflate pe una dintre cele mai înalte culmi de lângă șosea. Este una dintre cetățile medievale care, grație stranietății lor terifiante, par să fie de la capătul pământului. Istoricii susţin că secolul al XII-lea este cel pe durata căruia a fost construită actuala cetate de la Săsciori, purtând numele de Castrum Petrii. A funcţionat pe post de cetate ţărănească până în jurul anului 1550, aflându-se, dimpreună cu fortificaţia de pământ de care am pomenit, sub stăpânirea unui feudal. Construcţia era atât militară, cât şi civilă, servind nu doar ca apărare, ci şi ca adăpost pentru alimentele şi cerealele ţăranilor din regiune. În cele din urmă, însă, cetatea a avut parte de un destin vitreg, fiind ruinată şi abandonată.

Not long after passing the villages of Petreşti and Sebeşel you will reach Săsciori, the village of a small medieval fortress, located on one of the highest peaks near the road. It is one of the medieval fortresses that, thanks to their terrifying strangeness, seem to be from the end of the earth. Historians claim that the twelfth century is the one during which the current fortress of Săsciori was built, named Castrum Petrii. It functioned as a peasant fortress until around 1550, being, together with the land fortification I mentioned, under the rule of a feudal lord. The building was both military and civilian, serving not only as a defense but also as a shelter for the food and grain of the peasants in the region. In the end, however, the fortress had a stepmother’s destiny, being ruined and abandoned.

Cetatea Zebernicului / The Fortress of Zebernic

Cetatea Zebernicului, Cetatea Zebernic sau Cetatea Vurpăr a fost odinioară cea mai puternică cetate țărănească de refugiere din secolul al XIII-lea (după 1241). Astăzi din ea se mai păstrează rămășițe din zidul de incintă și o încăpere săpată în stâncă. Incinta fortificată avea o lungime de 255 m și o lățime de 55 m. Zidul avea grosimea de 1,8 m, poarta de intrare fiind străjuită de un turn cu secțiunea pătrată. Cetatea a ars în 1450 dar a fost refăcută de populația germană imigrată în Vințu de jos și Vurpăr (sași). Prima atestare documentară sub numele Zebernik este din 1622. În 1728 cetatea a fost din nou incendiată și nu a mai fost refăcută, ruinându-se în timp.

Zebernic Fortress, Zebernic Fortress or Vurpăr Fortress was once the most powerful peasant refuge fortress of the 13th century (after 1241). Today, remains of the enclosure wall and a room dug in the rock are still preserved in it. The fortified enclosure was 255 m long and 55 m wide. The wall was 1.8 m thick, the entrance gate being guarded by a tower with a square section. The fortress burned in 1450 but was rebuilt by the German population who immigrated to Vințu de jos and Vurpăr (Saxons). The first documentary attestation under the name Zebernik is from 1622. In 1728 the fortress was set on fire again and was not rebuilt, ruining itself in time.

Cetatea medievală Aiud / Medieval fortress Aiud

În mijlocul orașului Aiud se păstrează una din cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI), Cetatea Aiudului. Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul XIV. Aceste date intră în contradicție cu tradițiile locale săsești care indică ridicarea cetății înainte de marile invazii ale tătarilor din 1241, dar nu a putut fi confirmată această ipoteză. În prima fază cetatea era de fapt o biserică fortificată, similar multor alte biserici fortificate transilvănene. A doua fază de construcție a cetății Aiudului a avut loc în perioada secolelor XVI-XVII. Forma actuală a cetății a fost definită în cea de-a doua fază de construcție, când zidurile au fost extinse.

In the middle of the city of Aiud is preserved one of the oldest urban fortresses in Transylvania (XIII-XVI centuries), the Aiud Fortress. On this place, the archeological researches revealed the existence of a Daco-Roman settlement from the 3rd century, over which later an earth fortification was built. Over this fortification, the fortress was built in two phases. Archaeological research has discovered the first phase as taking place in the fourteenth century. These data contradict the local Saxon traditions that indicate the building of the fortress before the great invasions of the Tartars in 1241, but this hypothesis could not be confirmed. In the first phase, the fortress was in fact a fortified church, similar to many other Transylvanian fortified churches. The second phase of construction of the Aiud fortress took place during the 16th-17th centuries. The current shape of the fortress was defined in the second phase of construction, when the walls were extended.

Cetatea din Câlnic / The fortress from Câlnic

Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile de la înălțimea unei coline, ci se situează într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul–locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex. Câteva cămări, unele păstrate mai bine, iar altele ruinate, sunt adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn. În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic, singurul element de piatră profilată al construcției. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest, sud și est. În peretele sudic al navei, la mică înălțime față de nivelul de călcare, au fost practicate niște deschideri înguste, de tipul meterezelor. Funcția lor este incertă. Ar putea indica faptul că edificiul a avut inițial altă destinatie. Un acoperiș unic învelește întreaga clădire, de la frontonul triunghiular și până la absida altarului. Interiorul capelei este tăvănit. O tribună de lemn datată în 1733 este adosată peretelui vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură. Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9×13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează până azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit, dotată cu un șemineu ale cărui urme sunt vizibile pe zidul vestic. Această sală a fost la rândul ei boltită, însă bolta s-a prăbușit, păstrându-se doar lunetele pe pereții de nord și sud. Încăperea e luminată prin mai multe deschideri ample, care aveau probabil ancadramente din piatră.

The fortress has a somewhat atypical location. The fortress does not dominate the surroundings from the height of a hill, but is located in a low altitude point, in the immediate vicinity of the Câlnic brook. The fortress, as can be seen today, consists of two rows of walls (enclosures) with an oval path, arranged concentrically and reinforced with flanking elements: two towers and a bastion. The entrance gate is defended by a fortified corridor or barbican. The wall belts protect the inner courtyard, the heart of the fortress, where the chapel, the fountain and the tower-house or the keep are located. The latter dominates through its height and massiveness the whole complex. A few pantries, some better preserved and others ruined, are attached to the interior. The ensemble is built mostly of quarry stone (limestone), drowned in mortar. In some places the river stone is also used, and around many openings (windows or openings) the brick was used. The entrance gate, the defense gallery that crowns the gate tower and the frames of the pantry openings are made of wood. In the inner courtyard are the pantries, the chapel and the keep tower. The pantries are still functional today, being sheltered under a gabled roof that follows the route of the enclosure. The chapel is a hall-type construction, ending to the east with a slightly detached semicircular apse. The foundation of the apse overlaps the remains of an older building, the purpose of which is not clear. The access to the chapel is made to the west, through a Gothic portal, the only profiled stone element of the building. Several windows of different shapes are located on the west, south and east facades. In the southern wall of the ship, at a low height from the level of the tread, some narrow openings were made, such as ramparts. Their function is uncertain. It could indicate that the building originally had another destination. A single roof covers the entire building, from the triangular pediment to the apse of the altar. The interior of the chapel is ceilinged. A wooden tribune dated 1733 is attached to the western wall, being supported inwards on two pillars made of oak trunks. The parapet has panels painted with floral motifs. Several beam slots, visible on the north wall, indicate that the grandstand continues on this side. The last construction that composes the whole fortress from Câlnic, but the first in antiquity is the massive keep tower. In the Romantic era, this impressive medieval relic was nicknamed the Siegfried Tower. Rectangular in plan (approx. 9×13 m), with thick walls of approx. 1 m, the tower rises to 27 m high (20 m masonry, 7 m roof in four waters). The keep is the most representative element of the fortification, initially having the function of a tower-dwelling. For this reason it contains some special constructive details. The ground floor of the tower, the cellar, is a large vaulted room. The semi-cylindrical vault, made of stone drowned in mortar, still preserves the traces of the wooden formwork with which it was built. The original destination of the space was a warehouse for noble families living in the keep. The access was made exclusively through a ladder made in the thickness of the wall, which descended from the first floor. Today the entrance is direct, from the outside, through a gate opened at the beginning of the 20th century in the northern wall. The gate is protected by a tile roof, supported on two massive masonry legs. The cellar is ventilated through a narrow opening in the south wall. The first floor was the living room, equipped with a fireplace whose traces are visible on the west wall. This room was also vaulted, but the vault collapsed, leaving only the rear windows on the north and south walls. The room is lit by several large openings, which probably had stone frames.