Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Castele şi palate din secolele XIX – XX / Historical monuments Alba, Romania – Castles and palaces from the 19th – 20th centuries

Castelul Bánffy din Sâncrai / Bánffy Castle in Sâncrai

La Sancrai, pe malul Muresului, nu departe de Aiud, se afla castelul Banffy. Construit in 1805, in stil renascentist, cu fatade care au elemente din stilul baroc tarziu si art nouveau, castelul are o istorie zbuciumata: a fost pierdut la carti, a ajuns in patrimoniul statului si a fost, pe rand, sanatoriu si centru de plasament pentru copii.

At Sancrai, on the banks of the Mures River, not far from Aiud, is Banffy Castle. Built in 1805, in Renaissance style, with facades that have elements of late Baroque and Art Nouveau style, the castle has a troubled history: it was lost to books, became state property and was, in turn, a sanatorium and placement center. for the children.

Palatul “Gisella” / Gisella Palace

Singura clădire particulară cu două etaje din zona centrală a Albei Iulia începutului de secol XX aparținea familiei Glück și a fost construită cu aproximație în anul 1905. Edificiul prezintă două fațade cu deschiderea spre cele două careuri ale pieței, iar datorită caracteristicilor sale arhitectonice se situează printre puținele construcții locale valoroase ale epocii. După 1965 devine sediul Consiliului Popular al județului Alba și Tribunal județean. În prezent are ca destinație spații de birouri și comerciale.

The only private two-storey building in the central area of Alba Iulia in the early twentieth century belonged to the Glück family and was built approximately in 1905. The building has two facades opening onto the two squares of the square, and due to its architectural features is among the few valuable local constructions of the time. After 1965, it became the seat of the People’s Council of Alba County and the County Court. It is currently intended for office and commercial space.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Castele şi palate din secolul XVIII / Historical monuments Alba, Romania – Castles and mansions from the 18th century

Conacul Kendeffy-Horvath / Kendeffy-Horvath Mansion

Ansamblul conacului Teleky din Țelna, Ighiu / The ensemble of the Teleky mansion from Țelna, Ighiu

Ansamblul conacului Teleky din Țelna este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Țelna; comuna Ighiu.

The ensemble of the Teleky mansion from Țelna is an ensemble of historical monuments located on the territory of Țelna village; commune Ighiu.

Castelul Teleki din Uioara de Sus / Teleki Castle from Uioara de Sus

Castelul Teleki din Uioara de Sus este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul localitatea Uioara de Sus, orașul Ocna Mureș. Castelul a fost construit în 1290, în cel mai înalt punct din zonă. Construcția medievală este amintită în documente pentru prima dată în anul 1290, sub numele de „castelul nou”, îndicând existența unei fortificații mai vechi pe același amplasament, probabil din secolele al X-lea sau al XI-lea. Noul castel medieval din piatră, construit la sfârsitul secolului al XIII-lea, a fost parțial dărâmat, ridicându-se în locul lui, între 1850-1859, un castel neogotic pentru familia nobiliară Bánffy, cu ajutorul arhitectului Anton Kagerbauer. Este vorba despre o construcție dreptunghiulară cu parter si doua etaje. Din castelul de la 1290 se mai pot vedea ruinele unui turn pentagonal situat în colțul de nord-est al noii construcții, care era probabil vechiul donjon al fortificației medievale. Complexul Teleki mai cuprinde ruinele bisericii romanice, datată în jurul anului 1300, din care se mai pastrează zidurile de caramidă cu clopotniță. La etaj, clopotnița are ferestre cu capiteluri cubice. De-a lungul timpului, și ea a suferit mai multe modificări.

Teleki Castle in Uioara de Sus is a set of historical monuments located on the territory of Uioara de Sus, Ocna Mureș. The castle was built in 1290, at the highest point in the area. The medieval construction is mentioned in documents for the first time in 1290, under the name of „new castle”, indicating the existence of an older fortification on the same site, probably from the tenth or eleventh centuries. The new medieval stone castle, built in the late thirteenth century, was partially demolished, building in its place, between 1850-1859, a neo-Gothic castle for the noble family Bánffy, with the help of architect Anton Kagerbauer. It is a rectangular construction with ground floor and two floors. From the castle from 1290 you can still see the ruins of a pentagonal tower located in the northeast corner of the new building, which was probably the old keep of the medieval fortification. The Teleki complex also includes the ruins of the Romanesque church, dated around 1300, from which the brick walls with bell tower are still preserved. Upstairs, the bell tower has windows with cubic capitals. Over time, it has also undergone several changes.

Castelul Wesselényi din Obreja / Wesselényi Castle in Obreja

Castelul Wesselényi din Obreja este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Obreja, comuna Mihalț. Contele Miklós Wesselényi a început construcția castelului în anul 1778. Biserica Română Unită cu Roma a cumpărat castelul în anul 1916. După primul război mondial mitropolitul Vasile Suciu a înființat aici o mănăstire cu orfelinat pentru fetele rămase fără părinți în urma războiului. La 10 septembrie 1948 călugărițe greco-catolice de la mănăstirea din Obreja au fost deportate de autoritățile comuniste la Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea), iar clădirea a fost naționalizată. În anul 2005 edificiul a fost restituit Bisericii Române Unite cu Roma.

Wesselényi Castle in Obreja is a set of historical monuments located on the territory of Obreja village, Mihalț commune. Count Miklós Wesselényi began the construction of the castle in 1778. The Romanian Church United with Rome bought the castle in 1916. After the First World War, Metropolitan Vasile Suciu set up a monastery with an orphanage for girls left without parents after the war. On September 10, 1948, Greek Catholic nuns from the monastery of Obreja were deported by the communist authorities to the Bistrița Monastery (Vâlcea County), and the building was nationalized. In 2005 the building was returned to the Romanian Church United with Rome.

Castelul Mikes din Cisteiu de Mureș / Mikes Castle from Cisteiu de Mureș

Castelul Mikes din Cisteiu de Mureș este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului aparținător Cisteiu de Mureș, orașului Ocna Mureș.

Mikes Castle in Cisteiu de Mureș is a set of historical monuments located on the territory of the village belonging to Cisteiu de Mureș, Ocna Mureș.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Castele şi palate din secolele XVI-XVII / Historical monuments Alba, Romania – Castles and palaces from the 16th – 17th centuries

Palatul Apor / Apor Palace

Palatul Apor este prima clădire civilă în stil baroc din Transilvania. Este amplasat în zona nordică a Cetății Alba Carolina și suprapune latura de nord a castrului roman, iar la bază are un nucleu care a aparținut unei case medievale. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, deși prezintă elemente și mai timpurii. Edificiul a avut locatari celebri. În secolul al XVII-lea, a fost cumpărată de unul dintre cei mai influenți și bogați oameni din Transilvania acelor vremuri, Ştefan Apor. După venirea trupelor austriece în Transilvania, fosta rezidenţă nobiliară a căpătat destinaţie militară. Aici și-a stabilit reşedinţa contele de Steinville, comandantul trupelor imperiale în Transilvania. Perioada este sinonimă și cu o transformare notabilă a clădirii. Modificările operate, cel mai probabil, de meșterii care au lucrat și la Porțile Cetății bastionare, au adus edificiul aproape de caracteristicile unui palat. Transformarea s-a concretizat, în principal,  în supraînălțări, adăugiri pe latura sudică și înglobarea aripii de răsărit a casei lui Nicolae Bethlen, aflată în partea vestică. Și interiorul a suferit modificări: s-a construit o scară monumentală cu două rampe, flancată de două coridoare laterale, s-au adăugat ferestre în stil baroc, decorațiuni în relief. Adăugirile baroce au transformat edificiul în prima construcție civilă ridicată în Transilvania în acest stil. Pe faţada principală a clădirii a fost amplasată monograma împăratului Carol al VI-lea, într-un blazon cu acvila bicefală, susţinut de doi lei. Este împăratul în vremea căruia s-a ridicat Cetatea Alba Carolina. Fosta reședință nobiliară a avut, în timp, și destinații care i-au știrbit din glorie, cum ar fi cea de sediu pentru o Cooperativă Agricolă de Producție, în vremea regimului comunist. În anii 80-90, Palatul a fost complet părăsit.

Apor Palace is the first Baroque-style civil building in Transylvania. It is located in the northern part of the Alba Carolina Fortress and overlaps the north side of the Roman camp, and at the base it has a nucleus that belonged to a medieval house. The building was erected in the second half of the 17th century, although it has even earlier elements. The building had famous residents. In the 17th century, it was bought by one of the most influential and rich people in Transylvania of that time, Ştefan Apor. After the arrival of Austrian troops in Transylvania, the former noble residence became a military destination. Here the Count of Steinville, the commander of the imperial troops in Transylvania, settled. The period is also synonymous with a notable transformation of the building. The modifications made, most probably, by the craftsmen who also worked at the Gates of the Bastion Citadel, brought the building close to the characteristics of a palace. The transformation resulted mainly in elevations, additions on the south side and the incorporation of the east wing of Nicolae Bethlen’s house, located in the western part. And the interior has undergone changes: a monumental staircase with two ramps has been built, flanked by two side corridors, baroque style windows have been added, relief decorations. Baroque additions transformed the building into the first civil construction erected in Transylvania in this style. On the main facade of the building was placed the monogram of Emperor Charles VI, in a coat of arms with a bicephalous eagle, supported by two lions. He is the emperor during whose time the White Carolina Fortress was built. The former noble residence had, in time, also destinations that robbed them of glory, such as the headquarters for an Agricultural Production Cooperative, during the communist regime. In the 80s and 90s, the Palace was completely abandoned.

Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolică din Alba Iulia / The Palace of the Roman Catholic Archdiocese of Alba Iulia

Palatul arhiepiscopal este amplasat în colțul sud-vestic al Cetății, în imediata apropiere a catedralei romano-catolice. Istoria palatului este strâns legată de cea a prestigioasei instituții care funcționează aici de secole: Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia, ridicată la rang de Arhiepiscopie în anul 1991. Începuturile palatului sunt greu de descifrat. Prima mențiune documentară ce amintește de existența acestuia datează din anul 1287. Edificiul, reședința episcopului, a fost construit în paralel cu catedrala din imediata vecinătate. Întregul șir de clădiri de pe latura sudică a cetății a făcut parte, inițial, din același complex, care a servit, pentru început, ca reședință episcopală. Statutul complexului s-a schimbat la mijlocul secolului al XVI-lea, când Alba Iulia a devenit capitală a Principatului Transilvaniei. După secularizarea bunurilor instituției episcopale, clădirea a trecut în posesia reginei Isabella, mama lui Ioan Sigismund, adică după mijlocul veacului al XVI-lea, edificiul a devenit reședința principilor Transilvaniei. Funcția sa s-a schimbat la sfârșitul secolului al XVII-lea, când Transilvania a intrat sub stâpânire habsburgică. Noii stâpâni au împărțit clădirile: curțile estice ale vechiul palat princiar i-au revenit armatei, iar curtea vestică Episcopiei Catolice. Episcopul catolic s-a reîntors aici în 1715. În 1736, palatul episcopal actual a fost separat prin demolări de aripa sa orientală și de celelalte corpuri adăugate în secolul al XVII-lea. Pentru perioadele mai vechi, se consideră că aripa estică a palatului episcopal comunica direct cu catedrala, la etaj,  printr-un pasaj. Înfățișarea pe care o are palatul în zilele noastre este rezultatul unor secole de transformări și extinderi. Lucrările recente de restaurare au pus în evidență încadramente de uși și ferestre din epoca Renașterii. Restauratorii au evidențiat și elemente ale șirului de ferestre tripartite ce datau din secolul al XVI-lea.

The archbishop’s palace is located in the southwest corner of the Citadel, in the immediate vicinity of the Roman Catholic Cathedral. The history of the palace is closely linked to that of the prestigious institution that has been operating here for centuries: the Roman Catholic Episcopate of Alba Iulia, elevated to the rank of Archdiocese in 1991. The beginnings of the palace are difficult to decipher. The first documentary mention of its existence dates from 1287. The building, the bishop’s residence, was built in parallel with the cathedral in the immediate vicinity. The entire row of buildings on the southern side of the fortress was originally part of the same complex, which served, for a start, as an episcopal residence. The status of the complex changed in the middle of the 16th century, when Alba Iulia became the capital of the Principality of Transylvania. After the secularization of the episcopal institution’s assets, the building passed into the possession of Queen Isabella, the mother of John Sigismund, ie after the middle of the 16th century, the building became the residence of the princes of Transylvania. Its function changed at the end of the 17th century, when Transylvania came under Habsburg rule. The new masters divided the buildings: the eastern courtyards of the old princely palace reverted to the army, and the western courtyard to the Catholic Episcopate. The Catholic bishop returned here in 1715. In 1736, the current episcopal palace was separated by demolition of its eastern wing and other bodies added in the seventeenth century. For the older periods, it is considered that the eastern wing of the episcopal palace communicates directly with the cathedral, upstairs, through a passage. The appearance of the palace today is the result of centuries of transformations and expansions. Recent restoration work has highlighted door and window frames from the Renaissance era. The restorers also highlighted elements of the series of tripartite windows dating from the 16th century.

Ansamblul castelului Bethlen din Sânmiclăuș / The ensemble of Bethlen castle from Sânmiclăuș

Castelului Bethlen din Sânmiclăuș a fost ridicat de Miklós Bethlen (1642-1716) după planurile pe care el însuși le-a realizat. În 1856 domeniul trece din posesia familiei Bethlen în posesia familiei Brukenthal, care renovează palatul și îl transformă în școală agricolă. Blazonul familiei este încă vizibil. În 1918 domeniul intră în posesia statului, iar în timpul regimului comunist palatul devine parte a IAS-ului Jidvei, la fel ca și castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă. Planul palatului, un pătrat fără curte interioară, cu colțurile marcate de volume asemănătore unor turnuri, amintește de planurile de factură renascentistă ale castelelor de la Cetatea de Baltă și Ozd. Spațiul interior al palatului este împărțit în nouă zone identice ca dimensiuni. Camerele sunt acoperite cu bolți renascentiste, acoperite la rândul lor cu stucaturi colorate. Ușile și ferestrele păstrează ancadramente de piatră sculptate în manieră renascentistă. Palatului i s-a adăugat între anii 1686-1689 o fortificație constând în ziduri de apărare, cinci bastioane și un șanț de apă, dar din fortificație nu se mai păstrează astăzi nimic.

The Bethlen Castle in Sânmiclăuș was built by Miklós Bethlen (1642-1716) according to the plans he made. In 1856 the estate passed from the Bethlen family to the Brukenthal family, who renovated the palace and turned it into an agricultural school. The family coat of arms is still visible. In 1918 the domain came into state possession, and during the communist regime the palace became part of the Jidva IAS, as did Bethlen-Haller Castle in the Baltic Fortress. The plan of the palace, a square without an inner courtyard, with the corners marked by tower-like volumes, is reminiscent of the Renaissance plans of the castles of Cetatea de Balta and Ozd. The interior space of the palace is divided into nine areas identical in size. The rooms are covered with Renaissance vaults, covered in turn with colored stucco. The doors and windows keep stone frames carved in the Renaissance style. Between 1686-1689, a fortification was added to the palace, consisting of defense walls, five bastions and a moat, but nothing is preserved from the fortification today.

Castelul Eszterhazy din Șard, Ighiu / Eszterhazy Castle in Sardis, Ighiu

Castelul Eszterhazy este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Șard, comuna Ighiu.

Eszterhazy Castle is a historical monument located on the territory of Șard village, Ighiu commune.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Cetăţi şi castele medievale / Historical monuments Alba, Romania – Medieval fortresses and castles (part II)

Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă / Bethlen-Haller Castle in the Balta Fortress

Vechiul castel din Cetatea de Baltă se afla lângă sat, într-o zonă mlăștinoasă de pe lângă râul Târnava, de aici vine denumirea românească a localității, Cetatea de Baltă. Cetatea a fost distrusă în timpul invaziei mongole iar noul castel a fost atestat documentar în 1321. Regele Matia Corvin a donat castelul voievodului transilvănean Pongrácz János, după moartea căruia castelul ajunge în posesia lui Ștefan cel Mare al Moldovei ca feudă. După moartea lui Ștefan cel Mare, castelul trece la fiul său, Bogdan Vodă, și prin decizie a Dietei, următorul voievod, Petru Rareș, ca susținător al lui Ferdinand I, în 1538 pierde castelul, care este distrus în anul 1565. În anul 1622, fratele mai mic al lui Bethlen Gábor, Bethlen István este cel care ordonă construirea castelului dreptunghiular de azi, cu turnuri pe colțuri în formă cilindrică pe locul unui vechi conac. După mai mulți proprietari, castelul a fost cumpărat în anul 1758 de către Bethlen Gábor de la Trezorerie. Prin schimb, în 1764, castelul ajunge în proprietatea fratelui lui Gábor, Miklós, care construiește o scară nouă, distruge zidul cetății, și mai ordonă adăugarea unei capele, grajduri și unei porți (distrusă în 1972). Comemorând aceste lucrări, placa din spatele clădirii datează din 1773. În 1884, moșia trece în proprietatea contelui Haller Jenő, care l-a câștigat jucând cărți. În luptele din 1944, zidurile castelului s-au deteriorat. A fost folosit ca grânar, clădire de birouri și din anii ’70, fabrica Jidvei folosea crama uriașă a castelului.

The old castle from Cetatea de Baltă was located near the village, in a swampy area next to the river Târnava, hence the Romanian name of the locality, Cetatea de Baltă. The fortress was destroyed during the Mongol invasion and the new castle was documented in 1321. King Matthias Corvinus donated the castle to the Transylvanian voivode Pongrácz János, after whose death the castle came into the possession of Stephen the Great of Moldavia as a fief. After the death of Stephen the Great, the castle passed to his son, Bogdan Voda, and by decision of the Diet, the next voivode, Petru Rareș, as a supporter of Ferdinand I, in 1538 lost the castle, which was destroyed in 1565. In 1622 , Bethlen Gábor’s younger brother, Bethlen István is the one who ordered the construction of today’s rectangular castle, with cylindrical corner towers on the site of an old mansion. According to several owners, the castle was bought in 1758 by Bethlen Gábor from the Treasury. By exchange, in 1764, the castle became the property of Gábor’s brother, Miklós, who built a new staircase, destroyed the fortress wall, and ordered the addition of a chapel, stables and a gate (destroyed in 1972). Commemorating these works, the plaque behind the building dates back to 1773. In 1884, the estate became the property of Count Haller Jenő, who won it by playing cards. In the fighting of 1944, the castle walls were damaged. It was used as a granary, office building and since the 70’s, Jidva’s factory used the huge cellar of the castle.

Cetatea Greavilor din Gârbova / Greabilor Fortress from Gârbova

Așezarea de la Gârbova a fost constituită de sașii chemați aici de regele Ungariei, Geza I (1141-1161) pentru a apăra granițele voievodatului. Cetatea a fost construită în centrul localității de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Reședința nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară și dispunea de un donjon romanic. În secolul al XV-lea cetatea este vândută, devenind proprietatea comunității. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniță, i s-a adăugat o nouă incintă fortificată și a fost construit un turn de poartă cu două etaje, numit și „turnul slăninilor”. În timpul înaintării spre Alba Iulia a oștilor lui Mihai Viteazul, în anul 1599, după victoria de la Șelimbăr, ca urmare a faptului că populația Gârbovei s-a opus rechizițiilor impuse de starea de război, a fost trimis un detașament de soldați, prilej cu care fortificația a suferit mari pierderi. Abia în 1625 locuitorii au refăcut-o și au restaurat biserica din centrul satului. Între anii 1657-1661 așezarea este devastată de oastea turcească. Pentru ultima dată, cetatea Gârbovei a fost asediată și cucerită în timpul revoltei curuților din anul 1703.

The settlement of Gârbova was formed by the Saxons called here by the king of Hungary, Geza I (1141-1161) to defend the borders of the voivodeship. The fortress was built in the center of the village by the Saxon Saxon Herbord de Wrbow, in the second part of the 13th century. The noble residence was fortified with a wall that delimited a circular enclosure and had a Romanesque keep. In the 15th century the fortress was sold, becoming the property of the community. The Romanesque keep was transformed into a bell tower, a new fortified enclosure was added and a two-storey gate tower was built, also called the „bacon tower”. During the advance to Alba Iulia of Mihai Viteazul’s troops, in 1599, after the victory at Șelimbăr, due to the fact that the population of Gârbova opposed the requisitions imposed by the state of war, a detachment of soldiers was sent, on which occasion the fortification suffered heavy losses. It was not until 1625 that the inhabitants rebuilt it and restored the church in the center of the village. Between 1657-1661 the settlement is devastated by the Turkish army. For the last time, the fortress of Gârbovei was besieged and conquered during the revolt of the Curuts in 1703.

Ansamblul fortificațiilor orașului Sebeş / The ensemble of the fortifications of the city of Sebeş

Fortificațiile Sebeșului este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Sebeș.

Sebeș Fortifications is an ensemble of historical monuments located on the territory of Sebeș municipality.

Cetatea medievală a Diodului / The medieval fortress of the Diode

Cetatea medievală a Diodului a fost o cetate aflată în localitatea Stremț, județul Alba, România, care a fost distrusă în anul 1563. În anul 1442, ultimul descendent al familiei nobiliare Mihail Dioghy donează moșia și construcția lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. Considerând că vechea fortificație nu mai corespunde cerințelor timpului, Iancu de Hunedoara construiește, cu materialul provenit în parte de la vechea fortificație, una dintre cele mai puternice cetăți din Ardeal, care se remarca în arhitectura militară a vremii, prin forma sa rectangulară mai rar întâlnită în Transilvania.

The medieval fortress of Diodului was a fortress located in Stremț, Alba County, Romania, which was destroyed in 1563. In 1442, the last descendant of the noble family Mihail Dioghy donated the estate and construction to Iancu de Hunedoara, voivode of Transylvania. Considering that the old fortification no longer corresponds to the requirements of the time, Iancu de Hunedoara builds, with the material partly from the old fortification, one of the strongest fortresses in Transylvania, which stands out in the military architecture of the time, with its less common rectangular shape. in Transylvania.

Castelul Martinuzzi / Martinuzzi Castle

Castelul Martinuzzi a fost un castel medieval din Transilvania, ale cărui ruine se află în Vințu de Jos, județul Alba. Castelul a fost construit pe temeliile unei mănăstiri catolice înființate în jurul anului 1300. Mănăstirea respectivă, singura mănăstire dominicană din Transilvania ridicată în afara unui oraș, funcționa din plin în anul 1361. Viața monahală a fost afectată de incursiunea otomană din 1438. Refacerea mănăstirii s-a realizat anevoios, cu sprijin papal. La începutul secolului al XVI-lea obștea monahală era restrânsă, în contextul reformei protestante. Ultimul călugăr a fost alungat în 1534 de nobilul Nicolae Kozar, care a transformat mănăstirea în castel. Intre 1546-1551 edificiul a fost consolidat și extins în stil renascentist de către Gheorghe Martinuzzi, guvernator al Transilvaniei, episcop de Oradea și cardinal. În noaptea dintre 16 și 17 decembrie 1551 Martinuzzi a fost asasinat în interiorul castelului de către mercenari austrieci conduși de generalul Giovanni Battista Castaldo. La 9 mai 1595 domnitorul moldovean Aron Vodă a fost închis, alături de familia sa, în castel, și ulterior otrăvit. Acesta fusese transportat sub pază militară de la Iași la Alba Iulia și ulterior la castelul din Vințu de Jos. În 1601 arhitecții italieni Simone și Fulvio Genga au fost asasinați în temnița castelului de către generalul Basta, acuzați că s-ar fi implicat în afacerile politice ale Principatului Transilvaniei în timpul lui Mihai Viteazul. În 1680 mitropolitul Sava Brancovici a fost închis în temnița castelului, din ordinul principelui Mihai Apafi I.

Martinuzzi Castle was a medieval castle in Transylvania, whose ruins are located in Vințu de Jos, Alba County. The castle was built on the foundations of a Catholic monastery founded around 1300. The monastery, the only Dominican monastery in Transylvania built outside a city, was fully operational in 1361. Monastic life was affected by the Ottoman incursion in 1438. Restoration of the monastery made difficult, with papal support. At the beginning of the 16th century, the monastic community was small, in the context of the Protestant Reformation. The last monk was expelled in 1534 by the nobleman Nicolae Kozar, who transformed the monastery into a castle. Between 1546-1551 the building was consolidated and extended in Renaissance style by Gheorghe Martinuzzi, governor of Transylvania, bishop of Oradea and cardinal. On the night of 16-17 December 1551 Martinuzzi was assassinated inside the castle by Austrian mercenaries led by General Giovanni Battista Castaldo. On May 9, 1595, the Moldavian ruler Aron Vodă was imprisoned, together with his family, in the castle, and later poisoned. He had been transported under military guard from Iasi to Alba Iulia and later to the castle in Vințu de Jos. In 1601 the Italian architects Simone and Fulvio Genga were assassinated in the castle dungeon by General Basta, accused of being involved in the political affairs of the Principality of Transylvania during the reign of Michael the Brave. In 1680 Metropolitan Sava Brancovici was imprisoned in the castle dungeon, by order of Prince Mihai Apafi I.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Cetăţi şi castele medievale / Historical monuments Alba , Romania – Medieval fortresses and castles (part I)

Cetatea Glogoveţ / Glogoveţ Fortress

Satul Glogoveţ din judeţul Alba nu spune nimic, dar, cu excepţia localnicilor şi a unor vizitatori sporadici, puţină lume ştie că aici a existat o veche cetate medievală. Fortificaţia a fost construită pe dealul „Ţuţumanul” care străjuieşte satul şi avea rol de apărare. Localnicii vorbesc şi acum despre legendele „ţesute” în jurul cetăţii şi despre „uriaşii” care trăiau aici. Prima atestare documentară a cetăţi medievale datează din anul 1313. În aceea perioadă era cunoscută sub numele de Egervar. Se presupune că în sec. XIII-XIV era locuită, iar cauza dispariţiei nu se cunoaşte. Mutarea unor părţi din ruinele Cetăţii este specificată în jurnalul lui Nicolae Bethlen, care a folosit piatră de aici la ridicarea castelului Bethlen din Sânmiclăuş în 1667-1668.

The village of Glogoveţ in Alba County says nothing, but, except for the locals and some sporadic visitors, few people know that there was an old medieval fortress here. The fortification was built on the hill „Ţuţumanul” which guards the village and had a defensive role. The locals still talk about the legends „woven” around the city and about the „giants” who lived here. The first documentary attestation of the medieval fortress dates from 1313. At that time it was known as Egervar. It is assumed that in the sec. XIII-XIV was inhabited, and the cause of extinction is unknown. The relocation of some parts of the ruins of the Citadel is specified in the diary of Nicolae Bethlen, who used stone from here to build Bethlen Castle in Sânmiclăuş in 1667-1668.

Cetatea Trascăului / Trascăului Fortress

Cetatea Trascăului (în a doua jumătate a secolului al XX-lea numită și Cetatea Colțești), situată la vest de satul Colțești și la cca 5 km sud-vest de comuna Rimetea, județul Alba, a fost construită în jurul anilor 1296 de vice-voievodul Thorotzkay din Trascău, ca cetate locuibilă și de refugiu. A fost ridicată cu premeditare pe vârful abrupt al unei klippe calcaroase, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităților Trascău și Sângiorgiu. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripție care menționează ca familia Thorotzkay a construit castelul în secolul al XIII-lea.

Trascăului Fortress (in the second half of the twentieth century also called Colțești Fortress), located west of Colțești village and about 5 km southwest of Rimetea commune, Alba county, was built around 1296 by vice- voivode Thorotzkay from Trascău, as a habitable and refuge fortress. It was deliberately built on the steep top of a limestone cliff, following the Tartar (Mongol) invasion in 1241, when significant damage was caused to the localities of Trascău and Sângiorgiu. On the northern tower, about 20 m high, there is an inscription stating that the Thorotzkay family built the castle in the 13th century.

Cetatea medieval de la Săsciori / The medieval fortress of Săsciori

Nu mult după ce treceți de satele Petreşti şi Sebeşel veți ajunge în Săsciori, satul unei mici cetăți medievale, aflate pe una dintre cele mai înalte culmi de lângă șosea. Este una dintre cetățile medievale care, grație stranietății lor terifiante, par să fie de la capătul pământului. Istoricii susţin că secolul al XII-lea este cel pe durata căruia a fost construită actuala cetate de la Săsciori, purtând numele de Castrum Petrii. A funcţionat pe post de cetate ţărănească până în jurul anului 1550, aflându-se, dimpreună cu fortificaţia de pământ de care am pomenit, sub stăpânirea unui feudal. Construcţia era atât militară, cât şi civilă, servind nu doar ca apărare, ci şi ca adăpost pentru alimentele şi cerealele ţăranilor din regiune. În cele din urmă, însă, cetatea a avut parte de un destin vitreg, fiind ruinată şi abandonată.

Not long after passing the villages of Petreşti and Sebeşel you will reach Săsciori, the village of a small medieval fortress, located on one of the highest peaks near the road. It is one of the medieval fortresses that, thanks to their terrifying strangeness, seem to be from the end of the earth. Historians claim that the twelfth century is the one during which the current fortress of Săsciori was built, named Castrum Petrii. It functioned as a peasant fortress until around 1550, being, together with the land fortification I mentioned, under the rule of a feudal lord. The building was both military and civilian, serving not only as a defense but also as a shelter for the food and grain of the peasants in the region. In the end, however, the fortress had a stepmother’s destiny, being ruined and abandoned.

Cetatea Zebernicului / The Fortress of Zebernic

Cetatea Zebernicului, Cetatea Zebernic sau Cetatea Vurpăr a fost odinioară cea mai puternică cetate țărănească de refugiere din secolul al XIII-lea (după 1241). Astăzi din ea se mai păstrează rămășițe din zidul de incintă și o încăpere săpată în stâncă. Incinta fortificată avea o lungime de 255 m și o lățime de 55 m. Zidul avea grosimea de 1,8 m, poarta de intrare fiind străjuită de un turn cu secțiunea pătrată. Cetatea a ars în 1450 dar a fost refăcută de populația germană imigrată în Vințu de jos și Vurpăr (sași). Prima atestare documentară sub numele Zebernik este din 1622. În 1728 cetatea a fost din nou incendiată și nu a mai fost refăcută, ruinându-se în timp.

Zebernic Fortress, Zebernic Fortress or Vurpăr Fortress was once the most powerful peasant refuge fortress of the 13th century (after 1241). Today, remains of the enclosure wall and a room dug in the rock are still preserved in it. The fortified enclosure was 255 m long and 55 m wide. The wall was 1.8 m thick, the entrance gate being guarded by a tower with a square section. The fortress burned in 1450 but was rebuilt by the German population who immigrated to Vințu de jos and Vurpăr (Saxons). The first documentary attestation under the name Zebernik is from 1622. In 1728 the fortress was set on fire again and was not rebuilt, ruining itself in time.

Cetatea medievală Aiud / Medieval fortress Aiud

În mijlocul orașului Aiud se păstrează una din cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI), Cetatea Aiudului. Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul XIV. Aceste date intră în contradicție cu tradițiile locale săsești care indică ridicarea cetății înainte de marile invazii ale tătarilor din 1241, dar nu a putut fi confirmată această ipoteză. În prima fază cetatea era de fapt o biserică fortificată, similar multor alte biserici fortificate transilvănene. A doua fază de construcție a cetății Aiudului a avut loc în perioada secolelor XVI-XVII. Forma actuală a cetății a fost definită în cea de-a doua fază de construcție, când zidurile au fost extinse.

In the middle of the city of Aiud is preserved one of the oldest urban fortresses in Transylvania (XIII-XVI centuries), the Aiud Fortress. On this place, the archeological researches revealed the existence of a Daco-Roman settlement from the 3rd century, over which later an earth fortification was built. Over this fortification, the fortress was built in two phases. Archaeological research has discovered the first phase as taking place in the fourteenth century. These data contradict the local Saxon traditions that indicate the building of the fortress before the great invasions of the Tartars in 1241, but this hypothesis could not be confirmed. In the first phase, the fortress was in fact a fortified church, similar to many other Transylvanian fortified churches. The second phase of construction of the Aiud fortress took place during the 16th-17th centuries. The current shape of the fortress was defined in the second phase of construction, when the walls were extended.

Cetatea din Câlnic / The fortress from Câlnic

Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile de la înălțimea unei coline, ci se situează într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul–locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex. Câteva cămări, unele păstrate mai bine, iar altele ruinate, sunt adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn. În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic, singurul element de piatră profilată al construcției. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest, sud și est. În peretele sudic al navei, la mică înălțime față de nivelul de călcare, au fost practicate niște deschideri înguste, de tipul meterezelor. Funcția lor este incertă. Ar putea indica faptul că edificiul a avut inițial altă destinatie. Un acoperiș unic învelește întreaga clădire, de la frontonul triunghiular și până la absida altarului. Interiorul capelei este tăvănit. O tribună de lemn datată în 1733 este adosată peretelui vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură. Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9×13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează până azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit, dotată cu un șemineu ale cărui urme sunt vizibile pe zidul vestic. Această sală a fost la rândul ei boltită, însă bolta s-a prăbușit, păstrându-se doar lunetele pe pereții de nord și sud. Încăperea e luminată prin mai multe deschideri ample, care aveau probabil ancadramente din piatră.

The fortress has a somewhat atypical location. The fortress does not dominate the surroundings from the height of a hill, but is located in a low altitude point, in the immediate vicinity of the Câlnic brook. The fortress, as can be seen today, consists of two rows of walls (enclosures) with an oval path, arranged concentrically and reinforced with flanking elements: two towers and a bastion. The entrance gate is defended by a fortified corridor or barbican. The wall belts protect the inner courtyard, the heart of the fortress, where the chapel, the fountain and the tower-house or the keep are located. The latter dominates through its height and massiveness the whole complex. A few pantries, some better preserved and others ruined, are attached to the interior. The ensemble is built mostly of quarry stone (limestone), drowned in mortar. In some places the river stone is also used, and around many openings (windows or openings) the brick was used. The entrance gate, the defense gallery that crowns the gate tower and the frames of the pantry openings are made of wood. In the inner courtyard are the pantries, the chapel and the keep tower. The pantries are still functional today, being sheltered under a gabled roof that follows the route of the enclosure. The chapel is a hall-type construction, ending to the east with a slightly detached semicircular apse. The foundation of the apse overlaps the remains of an older building, the purpose of which is not clear. The access to the chapel is made to the west, through a Gothic portal, the only profiled stone element of the building. Several windows of different shapes are located on the west, south and east facades. In the southern wall of the ship, at a low height from the level of the tread, some narrow openings were made, such as ramparts. Their function is uncertain. It could indicate that the building originally had another destination. A single roof covers the entire building, from the triangular pediment to the apse of the altar. The interior of the chapel is ceilinged. A wooden tribune dated 1733 is attached to the western wall, being supported inwards on two pillars made of oak trunks. The parapet has panels painted with floral motifs. Several beam slots, visible on the north wall, indicate that the grandstand continues on this side. The last construction that composes the whole fortress from Câlnic, but the first in antiquity is the massive keep tower. In the Romantic era, this impressive medieval relic was nicknamed the Siegfried Tower. Rectangular in plan (approx. 9×13 m), with thick walls of approx. 1 m, the tower rises to 27 m high (20 m masonry, 7 m roof in four waters). The keep is the most representative element of the fortification, initially having the function of a tower-dwelling. For this reason it contains some special constructive details. The ground floor of the tower, the cellar, is a large vaulted room. The semi-cylindrical vault, made of stone drowned in mortar, still preserves the traces of the wooden formwork with which it was built. The original destination of the space was a warehouse for noble families living in the keep. The access was made exclusively through a ladder made in the thickness of the wall, which descended from the first floor. Today the entrance is direct, from the outside, through a gate opened at the beginning of the 20th century in the northern wall. The gate is protected by a tile roof, supported on two massive masonry legs. The cellar is ventilated through a narrow opening in the south wall. The first floor was the living room, equipped with a fireplace whose traces are visible on the west wall. This room was also vaulted, but the vault collapsed, leaving only the rear windows on the north and south walls. The room is lit by several large openings, which probably had stone frames.

Monumente istorice din Romania

Monumente istorice jud Alba, România – Cetăţi, castre şi situri dacice şi romane / Historical monuments Alba, Romania – Dacian and Roman fortresses, forts and sites

Castrul roman Apulum / The Roman camp Apulum

Castrul roman Apulum a fost unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii romane de pe teritoriul Daciei. El a fost construit în anul 106, pe malurile Mureșului, la o distanță de cca 20 km de cetatea dacică Apoulon. Construirea castrului a fost determinată de cantonarea în această zonă a Legiunii a XIII-a Gemina (106-271), dislocată din Vindobona, actualul oraș Viena. Legiunea avea rolul de a păzi ținutul aurifer și drumul de transport al aurului către Roma.

The Roman camp Apulum was one of the most important centers of Roman rule in Dacia. It was built in 106, on the banks of the Mureș River, at a distance of about 20 km from the Dacian fortress of Apoulon. The construction of the camp was determined by the cantonment in this area of the XIII Gemina Legion (106-271), deployed from Vindobona, the current city of Vienna. The role of the legion was to guard the land of gold and the road for the transport of gold to Rome.

Alburnus Maior

Alburnus Maior a fost un centru minier antic de extracție a aurului din Dacia romană, localizat pe teritoriul actualei localități Roșia Montană. Așezarea Alburnus Maior a fost atestată documentar în anul 131 d.Hr. pe o tăbliță cerată romană purtând acest nume și data de 6 februarie 131, descoperită într-una din galeriile subterane din perioada romană de exploatare a aurului. Centrul minier era situat în Masivul Orlea, între Câmpeni și Abrud, pe o ramificație a drumului roman care, urmând cursul râului Ampoi, unea Apulum (actuala Alba Iulia) cu Ampelum (actuala Zlatna) și reprezintă centrul exploatărilor aurifere din zona Munților Apuseni. Alburnus Maior a fost mai degrabă un târg (pagus), spre deosebire de municipiile (Municipium) și coloniile provinciei care nu aparțineau de administrația centrală a provinciei ci direct de administrația auriferă al cărui sediu fusese.

Alburnus Maior was an ancient gold mining center in Roman Dacia, located on the territory of the current town of Roșia Montană. The settlement of Alburnus Maior was documented in 131 AD. on a Roman wax tablet bearing this name and the date of February 6, 131, discovered in one of the underground galleries from the Roman period of gold mining. The mining center was located in the Orlea Massif, between Câmpeni and Abrud, on a branch of the Roman road which, following the Ampoi River, connected Apulum (now Alba Iulia) with Ampelum (now Zlatna) and is the center of gold mining in the Apuseni Mountains. Alburnus Maior was rather a fair (pagus), unlike the municipalities (Municipium) and the colonies of the province which did not belong to the central administration of the province but directly to the gold administration whose headquarters it had been.

Orasul roman Brucla / The Roman city of Brucla

În harta lui Castorius printre cele 45 de localitãti de pe teritoriul Daciei apare si BRUCLA, cea mai apropiatã localitate de actualul Aiud.

In Castorius’ map, among the 45 localities on the territory of Dacia, BRUCLA appears, the closest locality to the current Aiud.

Villa Rustica – Şibot

În Obrej, cu zona locuită, zona funerară și necropolă. După alte surse, era vorba de un vicus roman deosebit de important, având în vedere atât întinderea (28.000 mp), cât și rolul său: constituia un centru meșteșugăresc major, deservind caravanele și unitățile militare care se deplasau între Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei Romane și Apulum (Alba Iulia), unde era cantonată Legiunea a XIII-a Gemina. După cercetarea arheologică, ruinele au fost acoperite, pentru conservare și, peste o parte a așezării, a fost construită autostrada.

In Obrej, with inhabited area, funerary area and necropolis. According to other sources, it was a very important Roman vicus, given both the area (28,000 square meters) and its role: it was a major craft center, serving caravans and military units moving between Ulpia Traiana Sarmizegetusa, the capital of Dacia Romane and Apulum (Alba Iulia), where the XIII Gemina Legion was stationed. After the archeological research, the ruins were covered, for conservation and, over a part of the settlement, the highway was built.

Cetatea dacică de la Căpâlna / The Dacian fortress from Căpâlna

Aflată pe lista patrimoniului mondial UNESCO, ca fortificație inclusă în rețeaua de apărare a Daciei, cetatea de la Căpâlna este cel mai important obiectiv de patrimoniu dacic din județul Alba. A fost clădită, cel mai probabil, din ordinul regelui Burebista, în secolul I î.Hr., cât timp dacii erau încă liberi, fiind un punct strategic în apărarea accesului spre Sarmizegetusa (aflată, la rândul ei, în Munții Șureanu). Avea un perimetru de 280 m, două centuri de ziduri și trei turnuri, precum și șanțuri de apărare cu adâncimi variabile, grupate într-un platou oval.

Located on the UNESCO world heritage list, as a fortification included in the Dacia defense network, the fortress of Căpâlna is the most important Dacian heritage site in Alba County. It was most probably built by order of King Burebista, in the 1st century BC, while the Dacians were still free, being a strategic point in defending access to Sarmizegetusa (located, in turn, in the Șureanu Mountains). It had a perimeter of 280 m, two belts of walls and three towers, as well as defense ditches with variable depths, grouped in an oval plateau.

Cetatea dacica Apoulon / The Dacian fortress of Apoulon

În hotarul satului Cricău, dealurile prelungite cu Munţii Trascăului din masivul Apusenilor poartă diferite denumiri cu semnificaţie deosebită. Astfel, piscul “Piatra Craivii” (Caprei), înalt de 1083 m, locul unde s-a descoperit cetatea dacică de tip urban “Apoulon” din sec. I a.Chr. menţionată în poemul lui Ptolomeu “Consolatio ad Liviam” şi „Geographia” lui Ptolomeu. În urma celor două războaie dintre Traian şi Decebal, cea mai mare parte a Daciei a fost cucerită şi transformată în provincie romană. La fel ca şi celelalte cetăţi dacice, şi aşezarea de tip urban Apoulon de la Piatra Craivii a suferit distrugeri însemnate. Marea majoritate a populaţiei dacice a continuat însă să trăiască sub dominaţie romană. Pe pământurile tribului dacic al apulilor, cuceritorii romani au ridicat în anul 106 un castru la o distanţă de cca 20 km, pe malurile Mureşului, de aşezarea dacică de la Piatra Craivii. În jurul acestui castru, sediul legiunii a XIII-a Gemina, s-a dezvoltat o nouă aşezare urbană care poartă mai departe nume dacic “Apulum”- Alba Iulia. Ceea ce este de remarcat referitor Ia zidurile cetăţii dacice “Apoulon” de pe Piatra Craivii este faptul că materialul necesar confecţionării blocurilor de piatră cioplită a fost adus de la cariera numită „Cubelcărie” sau „Cobelcerie”, cum este numită de localnici în zilele noastre. Cariera se găseşte în apropierea satului Cricău, pe drumul ce duce la Craiva şi Piatra Craivii.

Within the border of Cricău village, the extended hills with the Trascăului Mountains from the Apuseni massif have different names with special significance. Thus, the peak “Piatra Craivii” (Goat), 1083 m high, the place where the urban Dacian fortress “Apoulon” from the 15th century was discovered. I a.Chr. mentioned in Ptolemy’s poem „Consolatio ad Liviam” and Ptolemy’s „Geographia.” Following the two wars between Trajan and Decebalus, most of Dacia was conquered and transformed into a Roman province. Like the other Dacian fortresses, the urban settlement Apoulon from Piatra Craivii suffered significant damage. However, the vast majority of the Dacian population continued to live under Roman rule. On the lands of the Dacian tribe of the Apulians, the Roman conquerors built in 106 a camp at a distance of about 20 km, on the banks of the Mureş, from the Dacian settlement from Piatra Craivii. Around this camp, the headquarters of the 13th Gemina Legion, a new urban settlement was developed, which still bears the Dacian name „Apulum” – Alba Iulia. What is remarkable about the walls of the Dacian fortress „Apoulon” on Piatra Craivii is the fact that the material needed to make the carved stone blocks was brought from the quarry called „Cubelcărie” or „Cobelcerie”, as it is called by the locals today. . The quarry is located near the village of Cricău, on the road leading to Craiva and Piatra Craivii.

Situl arheologic de la Cugir / Archaeological site of Cugir

Cetatea dacică de la Cugir (jud. Alba) este o fortăreaţă dacică situată pe dealul numit „Cetate” din zona orașului Cugir, pe culoarul Mureșului. Aceasta este menţionată de geograful Claudiu Ptolomeu (90-168), în al său „Îndreptar geografic“, ca unul dintre „cele mai strălucite oraşe din Dacia“, purtând numele de Singidava. Dealul Cetăţii, promontoriul ce domină oraşul de astăzi, are o excelentă poziţie strategică şi o bună fortificare naturală. În anul 1868, aici s-a descoperit un tezaur dacic de monede de argint (cca 200 piese). În 1955 s-a găsit un alt tezaur, alcătuit dintr-un mare număr de monede greco-macedonene şi dacice (cca 2000 de piese). În urma unor săpături arheologice, s-au descoperit locuințe care datează din secolele II și I î.Hr. Cetatea a fost construită după tehnica originală numită „murus dacicus”, specifică acestei civilizații.

The Dacian fortress from Cugir (Alba county) is a Dacian fortress located on the hill called „Cetate” in the area of Cugir, on the Mureș corridor. It is mentioned by the geographer Claudiu Ptolomeu (90-168), in his „Geographical Guide”, as one of the „brightest cities in Dacia”, named Singidava. The Citadel Hill, the promontory that dominates the city today, has an excellent strategic position and a good natural fortification. In 1868, a Dacian hoard of silver coins (about 200 pieces) was discovered here. In 1955 another treasure was found, consisting of a large number of Greek-Macedonian and Dacian coins (about 2000 pieces). Following some archeological excavations, houses dating from the 2nd and 1st centuries BC were discovered. The fortress was built according to the original technique called „murus dacicus”, specific to this civilization.

Castrul roman de la Ighiu / The Roman camp from Ighiu

Castrul roman de la Ighiu se află în județul Alba, pe vârful dealului Măgulici, situat pe partea dreaptă a râului Ampoi, la aproximativ 1 km amonte de satul Șard. Fortificația avea rolul de a controla accesul prin defileul Ampoiului spre zonele de minerit aurifere. Castrul a fost descoperit în anul 1956 de căre Prof.univ. Mihail Macrea. Forma castrului este clasică, dreptunghiulară (41m x 51m), iar construcția este de tip palisadă și val de pământ, având elemente defensive specifice castrelor de marș: val de pământ – lat de cca. 9 m și înalt de 1,50 m – și șanț exterior cu profil în formă de pană – lat de 2,7 m. Accesul se realiza pe un drum șerpuit amenajat în coasta dealului.

The Roman camp from Ighiu is located in Alba county, on the top of Măgulici hill, located on the right side of the Ampoi river, about 1 km upstream from Șard village. The fortification had the role of controlling the access through the Ampoi gorge to the gold mining areas. The camp was discovered in 1956 by Prof.univ. Mihail Macrea. The shape of the camp is classic, rectangular (41m x 51m), and the construction is of the palisade and earth wave type, having defensive elements specific to the marching camps: earth wave – approx. 9 m and 1.50 m high – and an outer ditch with a wedge-shaped profile – 2.7 m wide. The access was made on a winding road arranged on the hillside.

Castrul roman de la Șugag / The Roman camp from Șugag

Castrul roman de la Șugag, județul Alba, Transilvania, este situat pe șaua dintre Vârful lui Pătru și Vârful Aușelul. În apropierea castrului se află cetatea dacică de la Căpâlna, localitatea Săsciori.

The Roman camp from Șugag, Alba county, Transylvania, is located on the saddle between Pătru’s Peak and Aușelul Peak. Near the camp is the Dacian fortress from Căpâlna, Săsciori.