"Viaţa nu este decât gândire." Sara Teasdale
„Avem autostrăzi? Avem trenuri de mare viteză? Avem aeroporturi în toate orașele mari și o linie aeriană care să le unească? Avem școli moderne, spitale noi? Avem politicieni intelectuali cu un limbaj cult, rafinat?
Pentru toate visele, speranțele, năzuințele noastre din decembrie 89, sfărâmate în mâinile LOR: DEGEABA 30 !
Concertul Recviem al viselor noastre.” (Tudor Gheorghe)
Primeneste-ti gazda casa,
umple vadra, pune masa,
fa poteca prin gradina
si-n pridvor tine lumina,
ca venim de multisor,
drumul nu ne-a fost usor,
tot prin viscol, tot prin gloata,
ziua toata, noaptea toata,
gerul iernii ne-a patruns
dar de-ajuns tot am ajuns,
sa-ti cantam, sa-ti colindam,
vestea Nasterii sa-ti dam
sa te bucuri, sa te-nchini,
de belsug pentru gradini,
de mioare prin ponoare,
de credinta si de soare,
de noroc la iarmaroc,
de copii pe langa foc.
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,
Gazdelor crestine sa- i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Ni-i trimite sfantul sa ne-‘ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,
Sovaielnic pasu’, mainile plapande lerui ler,
Tremurat lii glasu, nu stiu sa colinde lerui ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa va apuce frica lerui ler,
Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,
Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi lerui ler.
Orice-ai fi și unde te-ai tot duce,
Cît ai fi de rău și cît de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi în Cruce,
Cel mai greu îți este de Crăciun!
Cînd se strîng străinii pe la case,
Și lumini se-aprind în pomii lor,
Ți se face frigul frig în oase
Și de-acasă ți se face dor!
Bate vîntul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vîntul și te-nchide-afară,
Rudele în vizită nu vin!
Ori aici și nimeni nu te-aude,
Dar visează tot c-este pe plac,
Că te bărbierești și pleci la rude
Și găsești pe masă cozonac.
Din puținul lor ai tăi vor face,
Tot ce pot să fie fericiți,
Să trăiască-n liniște și-n pace,
Să mai rîda, să mai bea un șpriț!
Unde-ai fi și orice-ai fi bătrîne,
Dacă dorul șalele ți-a frînt
Și din dor, atît îți mai rămîne,
Să te-așezi cu fața la pămînt,
Și să plîngi cînd alții-n sărbătoare,
Hohotesc de parcă te-ar sfida
Și să-ți plîngi durerea ta cea mare
Și să plîngi de dor de țara ta!
Sfântă Noapte de Crăciun,
Noaptea sufletului bun,
Ziuă sus şi noapte jos,
S-a născut Iisus Hristos.
Pentru morţi şi pentru vii,
Noaptea asta e o zi,
Vin în căni ş nuci în blid,
Multe ceruri se deschid.
Nu au pâine cei săraci,
Dar miroase-a cozonaci,
Nu-i dreptate pe pământ,
Dar se naşte Pruncul Sfânt.
Şi, în fiecare an,
Lăcrimează mame-n van,
Să se-ntoarcă înapoi
Prizonierii de război.
Noaptea rugilor fierbinţi,
Se-ntorc fiii la părinţi,
Şi părinţii la străbuni,
Sfântă Noapte de Crăciun.
Azi e miercuri, maine-i joi
Vine Domnul pe la noi
Insa de vazut il vede
Numai omul care crede
Ca vecia nu-i pustie
Si gaseste staruinta
Intr-o cale de credinta
Si posteste si se-nchina
Si aprinde-n prag lumina
Si se roaga la icoane
Si da sfintilor plocoane
Iar saracilor pomana
Din stransura sa de mana
Numai el se-nvredniceste
Cand Isus ii porunceste
Si intinde masa mare
In ajun de sarbatoare
Prin Craciun crestin si sfant
Pace voua pe pamant
„Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
https://Versuri.ro/w/4fv6
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!
Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi Mare! „
Aseara pe-nserate
Fecioara Maria
In Viflaim cetate
Calatorind sosea.
Si fiind obosita
Salas isi cauta,
Si-n Viflaimul mare
Nimenea n-o primea.
Atunci Sfanta Fecioara
Din Viflaim iesea,
Si-n camp intr-o poiata,
Acolo s-aseza.
Si intre dobitoace
Pe fanul cel uscat
Nascut-a Preacurata
Un mare Imparat.
Fiul incepe-a plange
Maria-l mangaia
O, nu plage Iisuse
Ca tu cunosti lumea
Ca lumea asta mare
Prin tine s-a zidit
Prin tine si prin Tatal
Si Dumnezeu cel Sfant.
S-aude glas spre seara,
Al clopotelor cant,
Ca vine, vine iara
Iisus pe-acest pamant.
El vine-n haina alba
De ingerasi purtat
Sa spele lumea-ntreaga
De rau si de pacat.
De-atunci in orice casa
S-aud colindatori,
Colinda lor duioasa
Rasuna pana-n zori
Story in my live 