Povestiri si amintiri

Voi cei….

– Voi cei tineri, priviți aceste filmulețe și poate înțelegeți ce înseamnă să trăiești liber și fericit.

– Voi cei care vreți condiție fizică, de ce plătiți pentru a avea corp sculptat cât puteți face asta?

„Cât de dulce am rătăcit din câmp în câmp și am gustat din a verii mândrie! ” – William Blake

– Voi cei care sunteți obosiți, de ce căutați să vă vindecați prin psihologi când stabilitatea emoțională o dobândiți aici?

– Voi copii să nu credeți că lăpticul și brânzica cresc pe rafturile din supermarket, veniți la țară cât încă se mai practica cositul ierbii pentru a hrăni văcuțele care ne dau produsele bio!

„Aveam un câmp plin de speranță, acolo am semănat iubiri și au crescut flori. ” – Fernando Pessoa

– Voi cei care plecați în vacanțe să vedeți cum se muncea și se trăia demult, e la modă tradiționalismul, dar faceți-o voi venind la bunici pentru că ei chiar trăiesc păstrând vechile obiceiuri și nu sunt niște depășiți, învechit sau mai știu eu cum… Trăiesc pe principiul proverbului „Fii primul la câmp și ultimul la canapea” și atunci sunt niște oameni sănătoși, nu am auzit nici un țăran că este depresiv, și nici nu am văzut vreunul obez.

Eu am 24 de ani, sunt studenta, dar încerc cât de mult pot să mă conformez acestui ritm NORMAL DE viață.

Povestiri si amintiri

Vararii

Multe lucruri s-au schimbat chiar de la copilaria mea – care nu a fost demult – pana acum.

De exemplu, acum ca facem curatenia de toamna, ma gandeam ca mamaia dadea cu var luat de la vararii ce treceau pe drum in carutele cu coveltiri. Auzeam din departare strigand: „Var, hai la var!”, atunci pregateam boabe de porumb sau bani cu care plateam. Varul era bolovani. Mergeam acasa si il stingeam intr-o galeata, procesul era astfel: se punea putina apa apoi un bulgare de var amestecand continuu si astfel se repeta pana ce varul devenea o pasta. Asta se intampla printr-un procedeu de fierbere, dar nu cu flacara. Nu ma lasa sa ma apropii pentru ca sareau stropi fierbinti, dar simteam mirosul acela atat de placut, era mirosul de curat.

Acum e pierdut, de aproximativ 10-15 ani putini mai sunt cei care varuiesc cu var si acela este luat din comert la pungi sub forma de pasta.

ejolie.ro
ejolie.ro
ejolie.ro
Povestiri si amintiri

Descantatul

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cum rar oamenii aveau posibilitatea de a ajunde la medic se bazau pe medicina verde si descantecele care se pare ca aveau leac atata timp cat credeau in ele. Descantece…nu vraji. Diferenta este ca descantecele aveau intentii bune.

Am cunoscut doua batranele care stiau sa descante. Una a fost o strabunica care descanta:

– de deochi, care toata lumea stie ce este;

– de plecate, atunci cand imi era scarba sa mananc, cu stari de voma (aici ma masa usor pe mana in timp ce zicea descantecul sau cu un ac pe il dadea cu varful prin cenusa, intepa o ceapa taiata transversal, apoi punea otet pe ea si mi-o lega la burta cu o carpa);

– de bube dulci (se descantau cu o lingura de lemn infierbantata la o sursa de caldura pe care o atingea de bubele din jurul gurii);

– de najit (se descanta cu o carpa pe care o aprindea in foc si o rotea in jurul urechii bolnave, daca nu ardea nu aveau najit, iar daca se aprindea aveai), mi s-a descantat si mie si chiar a avut leat;

– de mana la vaci (o femeie rea prin ritualuri demonice a facut sa nu mai dea vaca bunicii mele lapte, stiu ca vecina ei si-a trimis nepotul sa-I ceara o oala cu lapte sub pretextul ca ii este rau in scurt timp vaca nu a mai avut brusc lapte si era sa-I moara si vitelul sugar, asa ca a venit la a doua femeie descantatoare pe am cunoscut-o, vecina cu noi “tata Stana” si a rugat-o sa-I lecuiasca animalul. S-a lasat cam greu indublecata, dar pana la urma a acceptat (nu prea mai vroia pentru ca fiind batrana, considera ca e pacat si parintele ii interzisese sa mai practice astfel de ritualuri ca sa o poata impartasi, cu toate ca erau benefice), i-a descantat intr-un lighean cu tarata de grau, apoi animalul a mancat-o si s-a vindecat). Nu e basm, e lucru vazut cu ochii mei.

Eu cam pe astea le cunosc pentru ca le-am vazut, dar am mai auzit si de altele:

– de muscatura de sarpe;

– de plansori (cand bebelusii plangeau in continuu);

– de bagat in blide (cand un copil era firav, plapand, nu prea manca);

– de “scranteala” a mainii (se masa cu apa si sapun apoi se calca piciorul sau mana luxata pe pragul usii de trei ori);

– de argint viu (se descanta cu ajutorul cutitelor in apa pe care o bea cel bolnav).

Se zicea ca descantecele au leac sigur daca femeia descantatoare era din gemeni, dar nici strabunica, nici vecina nu erau din frati gemeni si toata lumea cu problem le cerea ajutorul si zicea ca se vindeca.

Povestiri si amintiri

Obiceiuri pierdute

Am o varsta frageda, dar in cativa ani de cand am amintiri s-au schimbat mult lucrurile in sensul ca s-au mecanizat sau au disparut din indeletnicirile oamenilor.

De exemplu aratul pamantului se facea in mare parte cu animalele, boii sau caii, acum in proportie de 95% cu tractorul; cositul ierbii se facea exclusiv manual, acum cu cositoarea sau la fel cu tractorul; cand eram mica bunicile mele spalau lana la garla apoi o torceau, teseau sau tricotau, acum lana este aruncata de catre ciobani; din grasimea si resturile de la porc femeile faceau sapun de casa intr-un cazan mare in care se mai punea soda caustica, sare si plante ca: menta, pelin, acum nu am mai vazut pe nimeni facand asa ceva; cheagul pentru branza se facea doar din pielita luata de pe stomacul porcului, acum se cumpara; pe drum treceau carute cu coviltire care videau var, lua lumea pe porumb sau bani, nu mai vin de cativa ani lumea cumpara la punga sau lavabil; s-a pierdut fieraria, aveam in sat cateva acum doar la una dintre ele se mai potcoveste cate un cal sau se mai „panzuie” cate un topor.

Povestiri si amintiri

Vremuri de alta data

Vecinii din satul bunicilor mei  îmi sunt cunoscuţi deoarece am copilarit acolo, de fapt unii dintre ei îmi sunt tare dragi şi de care mӑ leagӑ amintiri ce mӑ fac sӑ devin un pic nostalgicӑ. Tanti Lucreţia, “tanti” cum îi spunem noi, cu nea Coman şi nepoata lor Mӑdӑlina au fӑcut parte din acele familii dragi mie. Eram în casa lor la orice orӑ şi mereu eram primitӑ bine. Acum când merg la mamaia mӑ uit spre casa lor care e goalӑ de câţiva ani şi îmi amintesc perioada copilӑriei când îi vedeam când pe unul când pe altul pe bӑtӑturӑ cu diferite treburi, iar eu şi Izabela (prietena cea mai buna din copilarie) stӑteam şi ne jucam pe prispa lor care a rӑmas în sufletul meu ca unul dintre cele mai iubite locuri. Când era Mӑdӑlina la ei, mai mult în vacanţe era o deosebitӑ plӑcere pentru mine, o urmӑream când fӑcea treburile, deseori ne acorda din timpul ei, ne  fӑcea unghiile lucru care ne încânta, simpla ei prezenţӑ îmi dӑdea o stare de bine. Timpul trecea fara sa ne dam seama, venea ora mesei si nu ne mai lasa sa plecam acasa, stateam si ne simteam ca facand parte din familie.

dasha.ro
Povestiri si amintiri

Dantela bunicii

Am inaintea mea trei generatii de femei (strabunica/mamaia batrana, bunica/mamaia si mama)care se indeletnicesc cu lucrul manual de la razboiul de tesut, la crosetat, tricotat, prelucrarea lanii, acum mai nou goblen si coaserea iilor populare obicei care in zona noastra era de mult uitat. Daca la prima generatie era o necesitate, la a doua obisnuinta, acum pentru mama nu mai este decat placere si un mod de relaxare.

Am trait in preajma fiecareia dintre ele, mi-au umplut copilaria minunat, m-au fascinat fiecare prin manopera ei. Pe strabunica parca o vad cu furca in brau torcand lana, pe bunica la razboi unde eram inconjurata de atatea fire colorate si pe mama cu acul in mana.

f64.ro

In ciuda faptului ca mestesugul acesta a fost ceva normal in familia mea, de mine nu s-a lipit, poate pentru ca intotdeauna a fost cineva care mi-a facut articole pe gustul meu…oare acesta este motivul pentru care nu am continuat traditia? Sincer cred ca orice minune dureaza doar trei “generatii”. Printre multe lucruri pastrate de la ele sunt aceste dantelute crosetate care initial au fost create pentru a impodobi o camasa sau ie populara, dar in afara de aceasta intrebuintare ele pot fi aplicate si la o rochita sau bluza dintr-un material natural (in, bumbac)pentru a scoate piesa respective din anonimat, si consider ca valoarea lor este inestimabila vizavi de cele facute in serie.