Muzica, Versuri

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! – Radu Gyr

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,

Muzica, Versuri

Ne vom întoarce – Radu Gyr

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pirdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Şi cei de azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.

Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce -n piepturi se acund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!

Versuri

Iisus în celulă – Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Versuri

Voi n-ati fost cu noi în celule – Radu Gyr

Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.

In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
să spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.

Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.

Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.

Muzica, Versuri

Foamea – Radu Gyr

Parcă de veacuri, parcă de mii de ani
N-am mai prânzit, n-am fost şi noi la cină.
Parcă de veacuri, parcă de mii de ani
Am suge fier, am roade bolovani
Şi-am hăpăit moloz şi rogojină.

În foamea noastră vâjâie păduri,
Se cască mări, se surpă munţi din coame.
În foamea noastră vâjâie păduri
Şi parcă din străbuni sau din scripturi,
De la-nceputul lumii ne e foame.

Ziua pândim cu nările în vânt
Năluca unui abur de mâncare.
Ziua pândim cu nările în vânt,
Din cer, din iad sau poate din mormânt
Să ni s-arunce din mormânt,
Să ni s-arunce resturi ca la fiare.

În bezna nopţii ne visăm strigoi
Şi ne-ospătăm cu câte-un hoit fierbinte.
În bezna nopţii ne visăm strigoi,
Dar numai moartea muşcă hălci din noi –
Ea singură înfulecă morminte.

Muzica, Versuri

Metanie – Radu Gyr

Doamne, fă din suferinţă
Pod de aur, pod înalt.
Fă din lacrimă velinţă
Ca-ntr-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din îngfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în canî
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
O cădelniţă spre cer.

Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Şi fă zâmbet înţelept !

Versuri

A mai murit încă unul – Radu Gyr

A mai murit inca unul –
cu foamea pe fata,
cu ochii de ceata,
cu maini ca tutunul.

A mai murit inca unul
din nemernica gloata
care pe rand se gata.
Unul cate unul.

Trei, sase, opt, zece …
A mai murit un misel.
Ce bine de el
ca-i liber să plece!

Azi n-o să-l mai friga
în vise de fiere
nici trup de muiere
si nici mamaliga.

Ah, Domnul, prea-bunul,
il mangaie foarte.
Tovarasi de moarte,
poftim inca unul!

Lasati-l să plece!
Nu spuneti o vorba!
Ne lasa o ciorba
si-o paine rece.

Muzica, Versuri

Avem o tara – Radu Gyr

Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.
.
Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
.
Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.
.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.
.
Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.
.
Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte
Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.
.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!

Scriitori, Versuri

Gyr Radu

Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Campulung Muscel – d. 29 aprilie 1975, Bucuresti, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) a fost un poet, dramaturg, eseist si gazetar roman. O buna perioada a fost asistent universitar la catedra de estetica a profesorului Mihail Dragomirescu.

“Doamne, fa din suferinta,

Pod de aur, pod inalt,

Fa din lacrima velinta

Ca intr-un pat adanc si cald

Din lovirile nedrepte

Faguri faca-se si vin,

Din infrangeri, scari si trepte,

Din caderi, urcus alpin.

Din veninul pus in cana

Fa miresme ce nu pier,

Fa din fiecare rana

O cadelnita spre cer;

Si din fiece dezastru

Si crepuscul sting in piept,

Doamne, fa lastun albastru

Si fa zambet intelept. (Metanie)”

“Viata noastra-ascunde-adese

Intr-un colt de parodie

Scrisori ce nu ne-au fost trimise

De-o mana care nu ne-a scris

Nu stim pe foi ce-am vrea sa fie,

Ce cant de dragoste meseria,

Dar mana care nu ma scrie

O leganam mereu in vis

Si frazele ce n-au sa vina

In asteptari mai scumpe ni-s,

Iar umbra ce n-a dat lumina

In piept ni-i floare de cais

Si-asa cum stam in usi deschise

Pandim c-un dor nicicand ucis

Scrisori ce nu ne-au fost trimise

De-o mana care nu ne-a scris. (Scrisori nescrise)”

“N-aidezmierda daca n-ai sti sa blestemi,

Surad numai acei care suspina,

Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,

De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.”

“Infrant nu esti atunci cand sangeri, nici ochii cand in lacrimi ti-s

Adevaratele infrangeri, sunt renunterile la vis…”

“Cele mai crunte infrangeri sunt renuntarile la vis.”

“Nu dor nici luptele pierdute,

nici ranile din piept nu dor;

cum dor acele brate slute

cand sa lupte nu mai vor.

Cand inima in piept iti canta

ce-nseamna-n lupta-un brat rapus?

Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta

cand te ridici cu-n steag, mai sus? (Indemn la lupta)”