Jurnal de lectura

Jurnal de lectura: Ion final

20 aug ’11

De ce i-a fost frica lui Ion n-a scapat pentru ca la cateva zile dupa ce a iesit din inchisoare i-a murit si copilul, dupa inmormantarea acestuia Vasile Baciu cerandu-i pamantul inapoi.

Asa cum  i-a pasat de nevasta lui, asa i-a pasat si de copil, cel mai greu ii era sa se desparta de pamant, nu concepea sa le piarda mai ales dupa cat a indurat sa le castige.

Ar fi fost drept ca el sa fie sincer de la inceput pentru ca prin viclesugul lui a atras suferinta nu numai personala ci si a oamenilor din jurul lui, a calcat in picioare atatea suflete pentru a-si atinge scopul.

Complicata a mai fost istoria noastra, imi inchipui cat de greu le-a fost romanilor din Ardeal sa se stie subjugati de unguri, degeaba se opunea invatatorului, Titu si preotul Belciug pentru ca erau repede adusi la tacere sau chiar pedepsiti. Stim bine ca astfel de lucruri se fac doar prin puterea poporului, vorba aceea „Cu o floare nu se face primavara”.

In familia Herdelea se intampla lucruri frumoase, toti merg la Sangeorz si acolo se intalnesc cu rudele lui George printre care se afla si sora acestuia Eugenia si sotul ei Gogu  Ionescu, dar toata aceasta armonie poate nu ar fi insemnat mult daca excelentul nostru scriitor nu creea aceasta antitaza intre cele doua familii.

Ion simte la fel de acut fiorii dragostei pentru singura lui iubire Florica. Cauta pricina sa vorbeasta cu ea si-i spune ca ei trebuie sa fie impreuna chiar de-ar face moarte de om. Sunt in asentimentul Floricai care-l retreaza zicand: „Cand s-a putut , n-ai vrut; cand vrei tu, nu se mai poate!”

Siretenia lui Ion e fara margini deoarece leaga o prietenie cu George doar pentru a o vedea de cate ori vrea pe Florica.

Pana acum nu am pomenit nimic despre o femeie oloaga Savista (care locuia la George) pentru ca nu am crezut ca are un rol important, dar vad ca nu e asa, ba din contra. Ea este cea care observa ca Florica „se zapacea si se rosea putin, incat oalele ii dadeau deseori in foc” cand il vedea pe Ion la ea acasa si-l atentioneaza pe George, iar acesta nu pare deloc surprins si atunci ii vine in minte pricina lui Ion adresata Floricai la nunta ei. George extrem de furios amenintand chiar ca o sa-l omoare.

Stand un pic si gandindu-ma de ce George reactioneaza asa fara sa le acorde incredere mi-am adus aminte ca tot Ion a fost cel care i-a luat-o si pe Ana.

In urma inspectiei unde invatatorul nu s-a prezentat bine deoarece copiii nu stiau mai deloc ungureste este nevoie sa-si ceara pensionarea altfel risca sa fie scos din oficiu din invatamant.

Preotul Belciug ii impaca pe Ion si Vasile Baciu facandu-i sa semneze un act prin care daca mor fara mostenitori directi, adica copii, toata averea sa ramana a bisericii, mi se pare un lucru de admirat.

Titu e pe cale sa ajunga in Romania asa cum isi dorea, dar nu uita sa mai faca o vizita prin Pripas si sa mai vorbeasca cu apropiatii.

La rugamintea lui George, Savista ii spioneaza pe Ion si Florica, si afla ca in noaptea cand George o sa plece la padure, Ion o sa vina la sotia acestuia.

Titu ajunge in Sibiu unde s-a intalnit cu Virgil si Liviu Pintea, fratii lui George, peste cateva zile pregatindu-se sa plece in Romania.

Intr-adevar George pleaca spre padure, dar se intoarce din drum sub pretextul ca ii e rau. Acasa se aseaza in pat si sta in asteptare si la un moment dat aude zgomot, se inarmeaza cu o sapa si loveste la intamplare, fara precizie fiindca are bezna, dar ghinionul face ca Ion sa fie lovit. Ceea ce urmeaza este de-a dreptul macabru pentru a mia oara sunt nevoita sa notez aici despre o moarte tragica. Gasim substantive comune dintre cele mai ingrozitoare: sange, procuror, carne, autopsie, car mortual, lacrimi si multe altele.

Sunt intristata pentru orice om care aud ca a murit de moarte buna, dar cand aud ca a fost ucis de catre cineva mi se pare stigator la cer. Din nou Rebreanu descrie amanuntit si acest episod, bineinteles pentru a te face sa vibrezi, este uimitor cat de bine poate s-o faca.

In ciuda faptului ca Ion a fost asa cum am tot spus in acest jurnal, imi e foarte mila de el, nu-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt in acest moment. M-am atasat de el si-mi vine in gand un cunoscut proverb „Rau cu rau, dar mai rau fara rau”.

21 august 2011

In urma faptei comise George este ridicat si dus pentru a fi judecat la Bistrita, asa cum e si normal.

Satul participa la inmormantarea lui Ion, chiar si familia Herdelea careia preotul Belciug le face o invitatie la el promitandu-i mult asteptatele acte ale casei.

Satul Pripas realizeaza ca a pierdut un om harnic, Ion are parte de o cuvantare aleasa din partea preotului acesta fiind extrem de multumit ca pamantul ramane Bisericii.

August 22, 2011 luni

Apele incep sa se linisteasca, Belciug face actele pe numele Ghighitei, parintii ei asteapta ca Zegreanu (inlocuitorul profesorului) sa o ceara in casatorie desi aceasta din orgoliu zice ca nu-l suporta. Parca e prea linistit in comparatie cu ce s-a intamplat anterior.

Dupa doua saptamani de la plecarea lui Titu, familia primeste o scrisoare de la el in care le spune ca-i e greu prin straini si ca ii este dor de ei.

Gandindu-se la situatia lui Titu au si uitat ca au mai primit o scrisoare de la Laura in care le face cunoscut ca o sa fie din nou mamica de data aceasta sperand sa fie un baietel.

Romanul se incheie tot cu o petrecere ca si inceputul, data in cinstea sfintirii noii biserici, dar cineva lipseste din peisaj si cu greu cineva isi mai aduce aminte de el.

In urma acestei petreceri Ghighi si Zegreanu sunt atrasi unul de celalalt si imi aduc aminte ca in „Rascoala”, Ghighi urma sa se casatoareasca cu el.

Prea multe cuvinte nu prea mai am, pe parcursul jurnalului mi-am dat tot timpul cu parerea cu tot ce s-a intamplat.

Mi-a facut o nespusa placere sa o citesc, mi-am imaginat ca o sa fie o carte despre un om de la tara dupa titlul ei, Ion fiind unul din cele mai comune nume intalnite la sat.