Singur pe lume este povestea unui orfan, micul Rémi, care trăiește în casa unei femei, tușa Barberin. Soțul acesteia, zidarul Jerome, suferă un accident grav fiind astfel nevoit să îl închirieze pe copil unui proprietar de circ, Vitalis, care dădea mici reprezentații alături de un cățel, Capi, care-i conduce pe Dolce și Zerbino, alți căței artiști și pe Inimioară , o maimuță dresată. Romanul se termină în momentul în care Rémi reușește să-și regăsească, cu ajutorul lui Mattia, familia.
“Dacă trăieşti prezentul, repari trecutul şi câştigi viitorul.”
“Puţine lucruri se pot obţine cu brutalitate, în timp ce cu blândeţea obţii foarte mult, dacă nu, chiar totul.”
“Cu atenţie şi cu ascultare ajungi să faci orice.”
“Cei ce învaţă pe alţii se învaţă şi pe ei în acelaşi timp.”
“În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, şi numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze. O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie?…”
“Sunt momente în care inima vede mai bine şi mai departe decât ochii cei mai ageri.”
“Mâine sau poate peste câteva zile, vei ştii foarte bine ce ai de făcut. Atunci va trebui să-ţi aduci aminte ce-ai simţit acum şi să te prefaci că simţi ceea ce sigur n-o să mai simţi.”
“Ce suntem noi? Artişti, nu-i asa? Comedianţi care, doar prin aspectul lor, trebuie să provoace curiozitatea. Crezi că, dacă ne vom duce în piaţa publică îmbrăcaţi ca nişte burghezi sau ţărani, i-am putea face pe oameni să ne privească şi să se apropie de noi? Nu, nu-i aşa? Aş vrea să înveţi că în viaţă, aparenţa este câteodată hotărâtoare; este neplăcut, dar asta este…”
“Inteligenţa nu este cu adevărat apreciată decât prin comparaţie.”
“Eşti tot ceea ce eşti şi vrei să fii, eşti toţi oamenii care te-au ajutat şi care nu, eşti toţi cei pe care i-ai întâlnit şi îi vei întâlni, eşti profesorul care te-a picat şi profesoara care ţi-a dat curaj.”
“Frica paralizează inteligenţa.”
“Cât de sărac este graiul buzelor faţă de cel al ochilor. Cât de reci şi goale sunt cuvintele în comparaţie cu ochii.”