Scriitori, Versuri

Vieru Grigore

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererata, judetul Hotin, Romania Mare – d. 18 ianuarie 2009, Chisinau) a fost un poet roman din Republica Moldova. In 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane

“Stiu, candva, la miez de noapte

Ori rasarit de Soare,

Stinge-mi-s-or ochii mie

Tot deasupra cartii Sale

Am s-ajung atunce, poate

La mijlocul ei aproape

Ci sa nu inchideti cartea

Ca pe recile-mi pleoape

S-o lasati, asa, deschisa

Ca baiatul meu, or fata

Sa citeasca mai departe

Ce n-a dovedit nici tata.

Iar de n-au s-auza dicsii

Al stravechii slove bucium

Asezati-mi-o ca perna

Cu totii codrii ei in zbucium. (Legamant. Lui Mihai Eminescu)”

“Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginile lumii.”

“Daca n-ar fi iubirea, m-as teme de viata.”

“Daca as avea doua inimi, una as vrea sa gandeasca.”

“Ochii is doi si-s tristi, d-apoi inima, singura?”

“Nu am, moarte, cu tine, nimic

Dar ce-ai face tu si cum ai trai

De-ai avea mama si-ar muri?!”

“Spun si inteleptii prostii, dar le mai selecteaza.”

“Usoara, maica, usoara,

C-ai putea sa mergi calcand

Pe semintele ce zboara

Intre ceruri si pamant.

In priviri c-un fel de teama,

Fericita totusi esti

Iarba stie cum te cheama,

Steaua stie ce gandesti. (Faptura mamei)”