“La marginile distilate
Unde stă bătrânul timp
Cu minute însetate
Se ucide cu un ghimp
Cu momente ne hrăneşte
Şi momentele ne fură
El urăşte şi iubeşte
Ne grăieşte fără gură
Ne-a născut şi ne-a ucis
Ne-a crescut, ne-a aruncat
În falsul nostru vis
Ce chip nevăzut… ce chip spurcat…” (Chip – Viorel Ionut Pascan)