Castele si conace din Romania

Castelul Ghika, Dofteana

Construit la sfarsitul secolului al XIX-lea ca si castel de vanatoare, a traversat vremuri grele in timp, in special in perioada comunista cand toate obiectele de mobilier si de decor/utilitate interioare au disparut. Constructia are inca o structura solida iar aspectul exterior este impresionant. A fost construit dupa un proiect italian. Demisolul este ridicat din blocuri masive de piatra iar peretii celorlalte doua etaje sunt din caramida. Planseele dintre demisol si parter si dintre parter si etaj sunt sustinute de grinzi metalice masive. Peretii exteriori sunt finisati cu placute ceramice cu aspect de caramida rosie. Toate ferestrele si usile exterioare sunt incadrate in „rame” masive de piatra frumos profilate si finisate.
Castelul are 4 nivele: demisol, parter, etaj si mansarda . Fiecare nivel are aproximativ 500mp.
La demisol este crama – care este cu cateva trepte chiar mai jos. La parter sunt sunt doua terase acoperite: una cu vedere spre spatele cladirii, cealalta cu vedere laterala spre lac si poiana dintre. La etaj sunt doua terase deschise si trei balcoane.
Holul central pe doua nivele cu scara generoasa in forma de „U”, semineul principal din granit si lambriurile si decoratiile din lemn de pe pereti si tavan sunt cele mai interesante dintre putinele elemente originale de decor/ functionale din interior.
In turnul din stanga este o scara spirala din piatra(demisol) si lemn pentru toate cele 4 nivele ale cladirii. Celalalt turn are spre varf o camera cu ferestre pe toate laturile. Pe varf este o frumoasa morisca de vant.
Castelul si parcul ce il inconjoara face parte din patrimoniul national de istorie si arhitectura. In ultimii ani au fost efectuate mai multe lucrari de conservare, reparatii si investitii pe aceasta proprietate. 

Castele si conace din Romania

Castelul Brâncoveanu, Sâmbata de Sus

Castelul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus a fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe locul unui castel construit în 1670, care s-a degradat, motiv pentru care, strănepotul domnitorului, Grigore Brâncoveanu a dărâmat clădirea veche.

Familia Brâncoveanu este una dintre cele mai mari familii de boieri din Țara Românească. Constantin Brâncoveanu, cel care a construit castelul de la Sâmbăta de Sus, a fost domnul Țării Românești din 1688 până la moartea acestuia în 1714. În timpul domniei sale s-a răspândit noul stil de arhitectură, care îmbina renascentismul italian cu stilul neo-bizantin, stil care a fost denumit după numele boierului „stilul brâncovenesc”.

Satul Sâmbăta de Sus era un sat românesc, aflat în depresiunea Făgăraș, care pe de-o parte se afla în posesia Cetății Făgărașului și pe de altă parte în posesia familiilor nobile. În 1645, Preda Brâncoveanu a cumpărat moșia Sâmbăta de Sus. De la acesta, averea trece pe numele nepotului, Constantin Brâncoveanu, voievodul Țării Românești, care în afara satului a ridicat o mănăstire.

Mulțumită Legii din 1921, privind reforma agrară, castelul a trecut în proprietatea Ministeriului Agriculturii, iar în timpul delor două Războaie Mondiale clădirea s-a folosit ca și centru de creație, atelier de lucru. Mai târziu, s-a utilizat ca depozit, iar starea clădirii s-a degradat. Între anii 2006 și 2011, primăria împreună cu o companie privată a renovat castelul.

Castele si conace din Romania, Locuri abandonate si ruine

Conacul Lambrino, Butucaria

In comuna vasluiana Zapodeni, la marginea satului Butucarie, ruinele unui conac boieresc ascund una dintre cele mai tumultuoase povesti de dragoste care provocat un imens scandal in Romania, in timpul primului razboi mondial: casatoria Regelui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino, prima casatorie morganatica (de rang inegal). 

Povestea de dragoste dintre cei doi a inceput la Iasi, acolo unde Regele Carol al II doilea, printr-un concurs de imprejurari, avea sa o intalneasa pe pe Ioana Maria Valentina Lambrino, careia toti ii spuneau inca de mica Zizi. Descendenta unei vechi familii aristocratice, Zizi s-a nascut in judetul Vaslui, fiind fiica generalului roman Constantin Lambrino si a Eufrosinei Alcaz, dar si nepoata Elenei Cuza

Familia Lambrino, detinea mai multe proprietati si terenuri in judetul Vaslui. 

Povestea lor de dragoste a inceput in timpul Primului Razboi Mondial si a starnit opozitia Casei Regale fiindcã tanãra Zizi nu  avea sange albastru. Astfel, cei doi se refugiau, departe de ochii lumii, la conacul familiei Lambrino, din satul Butucarie, comuna Zapodeni.  

Printul Carol avand gradul de colonel de vanatori isi paraseste regimentul din Moldova, pleaca la Odessa si se casatoreste cu ea , delansand prin dezertarea sa un scandal in tara, regele Ferdinand ordonand aducerea lui in tara. Casatoria celor doi a stranit furie in Casa Regala care a facut presiuni puternice in incercarea de a-i desparti. 

Pe 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat casatoria, pentru nerespectarea unor cerinte de ordin formal insa Carol si Zizi au continuat sa traiasca impreuna.  Zizi ramane gravida si va naste un baietel, pe nume Mircea Carol. Pentru a o uita pe Zizi, printul Carol indepartat, trimis intr-o calatorie in jurul lumii. Planul a avut succes, Carol a cunoscut-o pe printesa Elena a Greciei cu care s-a casatorit, potrivit adevarul.ro. 
 

Conacul de la Butucarie, locul de intalnire dintre Zizi si Carol 

Conacul din satul vasluian Butucarie, unde s-au ascuns Zizi Lambrino si Carol al II-lea este astazi o ruina, aflandu-se astazi in proprietatea unei persoane fizice. 

Cladirea este construita din caramida si are un singur nivel, caracteristic majoritatii caselor boieresti de la mosii din a doua parte a secolului al XIX-lea, cand fost zidit de familia Lambrino. Conacul Lambrino ramane cunoscut opiniei publice prin imprejurarile legate de controversata casatorie morganatica dintre Carol al II-lea, principe mostenitor al Romaniei, si Zizi Lambrino.

”Desi in memoria locului si a locuitorilor din satul Butucaria din comuna Zapodeni au ramas vizitele lui Carol al-II-lea la conac, acestea nu sunt consemnate nicaieri. In momentul de fata, monumentul istoric se afla in proprietatea unei persoane fizice. Starea de conservare a cladirii este una precara: acoperisul este degradat, in unele camere existand pericolul prabusirii tavanului; tamplaria interioara lipseste in multe camere, iar instalatia electrica este distrusa, asa cum distruse sunt si pardoselile. Cerdacul de pe latura de vest este si acesta degradat, iar in partea de est usile nu mai exista”, spune Corina Ursache, directorul Directiei Judetene pentru Cultura si Patromoniu National. 

Castele si conace din Romania

Castelul Daniel, Vârghis

Castelul Daniel din Vârghiș se află pe locul conacului inferior al familiei. Castelul cu sculpturile renascentiste (perioada târzie), ornamentele baroce și extinderile clasiciste reprezintă una dintre cele mai spectaculoase monumente ale regiunii Baraolt. Ansamblul de clădiri, situat pe axa longitudinală est-vest, este înconjurat de un gard de piatră, intrarea făcându-se prin poarta situată în direcția nord-est. În partea de sud se poate observa parcul imens, cât și fațada care cuprinde emblemele castelului.

Istoria castelului poate fi împărțită în șase etape. Prima amintire scrisă datează din 1580, amintind de conacul nobil al familiei Daniel. Cel mai probabil, cele mai antice părți ale clădirii datează tot de la sfârșitul sec. XVI, deoarece cele două încăperi ale clădirii principale, cât și subsolul acestora, diferă în grosime. A doua etapă de construcție, conform lui Keöpeczi Sebestyén József, datează din 1646, fapt atestat și de tabloul din piatră cioplită care poartă emblema familiei Daniel.

Castelul s-a degradat în timpul invaziei tătare din 1661, iar în timpul cruciadelor purtate de lobonți, castelul a suferit și mai multe ravagii. Lucrările de restaurare din 1723 erau atestate de un tablou din piatră cioplită, despre care Orbán Balázs amintește în publicația c. a operei sale intitulate Descrierea Ţinutului Secuiesc .A treia etapă a lucrărilor de construire se consideră a fi realizate la începutul sec.XVIII. Proprietarul de pe vremea aceea, Daniel István (1684-1774), a construit loggia clădirii principale, o loggie renascentistă, aflată pe stâlpuri de susținere, ornamentate cu frunze de acanta, pe care apărea inscripționat anul 1745, respectiv emblema și numele lui Daniel István și a soției sale, Pekry Polixénia. La sfârșitul sec.XVIII, Daniel Elek (1759-1812) a efectuat alte modificări asupra edificiului. În 1797 s-a finalizat aripa castelului cu patru camere la subsol și tot atâtea la etaj, și tot atunci și-au găsit locul sculpturile renascentiste.

Cu ocazia celei de a patra etapă a lucrărilor de reconstrucție, în anul 1853, din inițiativa lui Daniel Gábor (1824-1915), s-a construit aripa de nord a castelului, în stil clasicist. Între 1920-1922, în cea de-a cincea etapă, s-au efectuat modificări pe scară largă. Proprietarul de pe vremea aceea, Daniel Ferenc (1887-1976), a atașat un turn rotund  la aripa din sud-vest. Ultima restaurare s-a realiat în anul 1937, când dupa planurile arhitectului Keöpeczi Sebestyén József, s-a construit clădirea atașată la partea de vest a aripii castelului, respectiv prispa neorenascentista dinspre curte. Restaurarea ansamblului de clădiri s-a realizat în anii 1575, 1650,1703,1853 și1937. În 1949 castelul s-a naționalizat și a fost transformat în sediul întreprinderilor agricole de stat. Castelul a fost restaurat între anii 1981-1984, după care a găzduit sediul Primăriei Vârghiș și sediul de poliție al comunei.

Cea mai veche parte a ansamblului, cele două încăperi cu pereți mai groși ale clădirii principale, sala cu tavan plan și încăperea prevazută cu bolta casetată, dateaza de la secolului XVI. În sec. XVII, conacul s-a mărit cu mai multe încăperi, pe partea vestică. Probabil, tot atunci s-a construit și coridorul de apărare situat în partea de nord, astăzi fiind încorporat în blocul clădirii. Un ancadrament situat pe fațada sudică, prezintă emblema familiei, o lebădă, săgetată prin gât, împreună cu inițiala D și inscripția anului 46′, face deasemenea referire la o construcție ulterioară.Cel mai spectaculos element structural al castelului îl constituie porticul cu arcade situat în partea de sud.

Arcadele loggiei, acoperite cu bolți în cruce, se sprijină pe stâlpi de andezit roșu, ornate cu motive vegetale, respectiv pe mijlocul stâlpilor, cu coronament arcuit. În prezent, loggia se află între rezalitele în stil baroc din colțurile clădirii principale. Pe fațada sudică a clădirii istorice se pot observa piese sculptate în stil renascentist (perioada târzie).

În 1797 se realizează aripa etajată a palatului și acoperisul mansardat al clădirii principale. Cele două cadre de uși, aflate la parterul aripei, amintesc de sculpturile renascentiste (perioada târzie). Pe pervazul sculptat în stil renascentist, aflat în partea dinspre grădină, se observă inițiala D și inscripția anului 1650. Între ferestrele în formă de arc ale etajului s-a zidit un blazon cioplit din gresie care poartă inscripția anului 1745 și blazonul dublu Daniel-Pekry, cu ornamente vegetale.

În prelungirea colțului aripii sud-vestice a castelului, s-a construit un bastion rotund, care prezintă caracteristicile stilului clasicist. Un bastion rotund s-a atașat și la coltul nord-estic al aripii construite în stil clasicist, iar la nord o clopotniță. Din mobilierul original al castelului s-a păstrat doar un mic dulăpior, executat de Haáz Rezső, care în prezent se găsește în sala vânătorilor.

Drept de proprietate: după ce Daniel Ferenc și copii acestuia au solicitat restituirea castelului și a domeniului lor, clădirea a fost cumpărată de Consiliul Local al orașului Esztergom (Strigoniu), din Ungaria.

Castele si conace din Romania

Castelul Teleki, Satulung

Forma actuală a castelului fost dată în anul 1891, pe vremea lui Teleki László Gyula. El a fost cel mai mare moșier al zonei din secolul al XX-lea. Satulung a fost sediul domeniului său, și tot aici a și fost înmormântat, în 1936.

În secolul al XVIII-lea Satulung era proprietatea familiei contelui Teleki. Primul castel al familiei a fost construit de semnatarul Păcii de la Satu-Mare din 1711, Teleki Mihály. Strănepotul acestuia, Imre, născut în anul 1782, a moștenit un castel deja ruinat.

Multe persoane renumite au fost oaspeți ai castelului, printre care și Auguste de Gerando, soțul Emmei Teleki, care le-a scris cititorilor francezi despre locul natal al soției sale. Castelul are un caracter eclectic. Acesta era renumit pentru biblioteca sa de 4000 de volume. În cele din urmă, castelul i-a revenit fetei baronului Wesselényi Bela din Hodod, Ilona, care a rămas ultimul proprietar al castelului. În timpul războiului, ea s-a refugiat în străinătate și a murit la Salzburg. Ea a avut patru copii, dar nimeni nu a solicitat retrocedarea castelului, astfel, după 1989 Consiliul Local a vândut imobilul unui om de afaceri înstărit, care a renovat clădirea și intenționează să deschidă un hotel în castel.

Castele si conace din Romania

Castelul Bánffy, Sâncrai

Castelul este o clădire istorică, cu un plan neuniform și fațade variate, având un impact de ansamblu pitoresc. Clădirea are două intrări, putând fi accesată fie dinspre Mureș, cu caleașca, fie dispre pădure, pe jos. Elementul dominant al castelului îl constituie efectul de castel medieval, cu plan în formă de octogon, cu turn cu patru nivele, care se impune prin dimensiunile sale vaste.

Deschiderile ferestrelor care diferă ca formă și dimensiuni, ușile semi-circulare, cu ornamente de scoici decorative, amplasate pe fiecare a doua latură a nivelului superior, cu deschidere spre un balcon mic, cât și turla frumos curbată, îi oferă întregului edificiu un aer fabulos. Un turn este amplasat și în colțul opus al fațadei dispre vest, orientată spre Mureș, forma în plan al acestuia este una dreptunghiulară, fiind mai mic decât perechea sa, dar construit tot în stil istoricist, completând astfel efectul de ansamblu. Între cele două turnuri se extinde o parte a clădirii cu fațadă neo-renascentistă. În prezent, accesul în această parte este realizat printr-o scară spirală din piatră, care pune viața în pericol. Partea de est, cea dinspre curte, include două clădiri construite cu decorații în stil neo-renascentist și neo-baroc, intrarea principală aflându-se în clădirea din partea dreaptă. Fațada laterală dinspre sud include un mic pridvor de zidărie, iar în partea nordică a ansamblului de clădiri s-a anexat un corp hexagonal, asemănător unui bastion, ceea ce amplifică atmosfera romantică a castelului.

Corpurile, de forme și dimensiuni diferite și elementele variate, tipice stilurilor arhitecturale istoriciste, cât și mediul natural, odinioară spectaculos, face ca acest castel din Sâncrai să fie una dintre cele mai pitorești, cele mai frumoase castele din rândul castelelor din Transilvania din ultimul secol. Cu timpul, parcul, care pe vremuri se extindea până la Mureș, a dispărut.

Castele si conace din Romania

Castelul Blomberg, Gârdani

Construcția a fost edificată între anii 1780–1820 de către familia Blomberg.

Contele Blomberg, general de prim rang in armata Imperiului Habsburgic, primeste in proprietate din partea Imparatului Joseph al II-lea, descendentul Imparatesei Maria Theresia un domeniu impresionant intins pe cateva mii de hectare, pe malul Somesului. Domeniul cuprindea atat teren arabil, din Lunca Somesului cat si paduri de foioase.

Astazi, Domeniul ‘Castelul Blomberg’se intinde pe o suprafata de 4,5 hectare de teren avand constructii totalizand peste 4.000 mp suprafata desfasurata. Proprietatea a fost retrocedata de catre urmasii familiei Blomberg in anul 2011 si vanduta in 2015.

Ansamblul „Castelul Blomberg” are în componența sa un arbore Ginkgo biloba, a cărui vârstă depășește 200 de ani, inclus in lista monumentelor naturii de catre Academia Romana.

Castele si conace din Romania

Castelul Purgly, Sofronea

Castelul se află la 20 km de localitatea Battonya din Ungaria, între Arad și Variaș. Acest castel a fost al lui Purgly János, socrul lui Horthy Miklós. Prima parte a ansamblului de clădiri s-a construit în anul 1789.

Castelul se află la 20 km de localitatea Battonya din Ungaria, între Arad și Variaș. Acest castel a fost al lui Purgly János, socrul lui Horthy Miklós. Prima parte a ansamblului de clădiri s-a construit în anul 1789. Azi se află sub administrația Fundației umanitare „Humanitas Gura Popii”, care a investit până acum 2,5 milioane de euro în vederea restaurării castelului. În spatele castelului funcționează o baie termală. Planurile viitoare includ dezvoltarea unui centru de conferințe în incinta castelului.

Castele si conace din Romania

Castelul Mikes, Zabala

În 1949 castelul a fost naționalizat, iar familia a fost evacuată din clădire. După aceasta, castelul a găzduit sediul  Gospodăriei Agricole de Stat, apoi casa de vară a Federației Sindicale, după care în clădire a funcționat un orfelinat, o școală, cât și sanatoriu și spital de boli mintale. În anul 2005, familia Mikes a solicitat restituirea domeniului, după care s-a efectuat construirea ansamblului de clădiri și renovarea parcului. În prezent, una dintre clădiri găzduiește un hotel.

În anii 1400, pe locul castelului de azi se afla o clădire fortificată cu un turn de poartă, care în sec. 17-18 a fost reconstruită de mai multe ori. Prima atestare documentară a monumentului istoric datează din anul 1629, despre originea sa din epoca Renașterii amintesc și rămășițele de frescă, găsite în camera de la etaj. Acest fapt este atestat și de desenul publicat de Orbán Balázs în opera sa intitulată ”Descrierea Ţinutului Secuiesc ”. În 1867, conacul de odinioară a fost modificat de contele Mikes Benedek (1819-1878), care i-a construit și un nivel de mansardă, oferind clădirii forma de azi. Între 1910-1912, contele Mikes Ármin (1868-1944) a construit un alt castel, cu două etaje, în care și-a cazat oaspeții din străinătate. Cele două clădiri erau conectate printr-un tunel și printr-un pod cu două nivele. Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost jefuit, iar domeniul castelului a fost devastat.

Conacul renascentist reprezintă baza castelului de azi. Nivelul inferior al porticului este închis, singurul gol fiind poarta de piatră, arcuită. Nivelul de la etaj al porticului sprijinit de stâlpi este deschis, iar la margini se observă goluri semicirculare. Zidurile sunt accentuate de oglinzi și borduri, spațiile dintre acestea fiind diferențiate prin colorare. Castelul  și-a primit aspectul monumental de azi în anul 1867, când contele Mikes Benedek a transformat clădirea. În cursul lucrărilor de renovare, stilul monumentului istoric s-a schimbat în totalitate, conacul a fost supraetajat cu o mansardă, unde s-au amenajat camere de locuit. Porticul cu forma în plan dreptunghiulară, are trei nivele și conține piloni sculptați, în formă de turn. Pe fronton apare blazonul dublu al lui Mikes Benedek și al soției sale, Sophia Moser. Prin demolarea zidurilor de la parterul vechiului conac, s-a realizat poarta de intrare deschisă. Primul nivel al porticului este închis cu geam, al doilea nivel a fost deschis până în sec. XX, astăzi acesta fiind deasemenea închis cu geamuri. Prin extinderea castelului, clădirea s-a accentuat cu ancadramente din tencuială și chenare de ferestre. Noile inovații arhitecturale includ luminatorul, vizibil și din exterior, al cărui pereți de sticlă se ridică desupra acoperișului.

Distribuirea interioară și-a păstrat aspectul din sec. XVII-XVIII. Toate încăperile de la cele două nivele inferioare ale castelului sunt boltite. Bolțile cilindrice de la parter sunt neregulate, iar la etaj bolțile cilindrice sunt regulate, casetate.  În spatele celei mai vechi încăperi ale monumentului istoric, se găsesc alte două camere. Casa scării se află în mijlocul spațiului înconjurat de pivnițe și camere. La primul etaj se află fosta sală de ceremonie a castelului, care în anul 1867 a fost divizat în două părți. De aici se poate ajunge la porticul închis cu geamuri, a cărui pilaștri sculptați, dreptunghiulari sunt ornate cu motive de viță de vie. În camera mai mică a sălii mari se observă soba de teracotă, în stil Renascentist German, astăzi fiind considerat obiectul cel mai e preț al castelului de odinioară. Într-o parte a acestei camere și a sălii de ceremonii se observă și stucul care acoperă arcadele, cât și rămășițele unor tablouri valoroase din sec. XVIII. Pe baza datelor dezvăluite, arcadele erau ornate cu motive florale. Fresce colorate, interesate trăgeau atenția la camera de colț din spate, unde figuri turcești agățate pe viță de vie apăreau pe bazele bolților. Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mansarda a suferit mai multe modificări.

Castele si conace din Romania

Conacul Schilling (Inczédy), Corneni

În forma actuală, castelul (mai curând un conac) a fost construit între 1898-1900 de avocatul Bokros Lajos, pe moșia Inczédy, moștenită de soția sa, Inczédy Julianna. Pe fațadă este montată o placă de piatră pe care sunt sculptate stemele familiilor Inczédy și Wass. Sub ele, o inscripție în limba maghiară care, în traducere, sună astfel: L.B.N.V. dragul conte Intzédi György / împreună cu a lui Was Ágnes a sfințit această casă sălaș liniștit ai moștenitorilor Iehovei / a terminat construirea în anul 1774. Se presupune că provine dintr-o clădire anterioară de pe acest amplasament. În 1903, prin căsătorie, castelul a ajuns în proprietatea lui Rudolf Schilling, notar regal, soția sa fiind Bokros Júlia, fiica lui Bokros Lajos și Inczédy Julianna. După naționalizarea din 1948, clădirea a fost folosită ca școală și sediu de Gospodărie Agricolă Colectivă. În 2005, clădirea i-a fost retrocedată deputatului UDMR Takács Csaba.