Muzica, Versuri

M-o trimis mama la capre!

M-o trimis mama la capre! x2

Mărului Dorului
Bum Bai iarba-i flori
Bai tir tiri
Lai dai dai
Hop hai Hop
Ţâr ţâr ţâr

Numa cu bota m-am dus. x2

Mărului Dorului
Bum Bai iarba-i flori
Bai tir tiri
Lai dai dai
Hop hai Hop
Ţâr ţâr ţâr

Mă-ntâlni cu lupu-n cale. x2

Mărului Dorului
Bum Bai iarba-i flori
Bai tir tiri
Lai dai dai
Hop hai Hop
Ţâr ţâr ţâr

Nu fi lupule fălos, x2

Mărului Dorului
Bum Bai iarba-i flori
Bai tir tiri
Lai dai dai
Hop hai Hop
Ţâr ţâr ţâr

Că azi s-a născut Hristos! x2

Mărului Dorului
Bum Bai iarba-i flori
Bai tir tiri
Lai dai dai
Hop hai Hop
Ţâr ţâr ţâr

La fereastră, cruce-n casă. x2

Mărului Dorului
Bum Bai iarba-i flori
Bai tir tiri
Lai dai dai
Hop hai Hop
Ţâr ţâr ţâr

Rămâi gazdă sănătoasă, x2

Mărului Dorului
Bum Bai iarba-i flori
Bai tir tiri
Lai dai dai
Hop hai Hop
Ţâr ţâr ţâr

Pân la anu tot voioasă! x2

Mărului Dorului
Bum Bai iarba-i flori
Bai tir tiri
Lai dai dai
Hop hai Hop
Ţâr ţâr ţâr

Pân la anu tot voioasă! x2

Mărului Dorului
Bum Bai iarba-i flori
Bai tir tiri
Lai dai dai
Hop hai Hop
Ţâr ţâr ţâr

Versuri

Iisus în celulă – Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Versuri

Voi n-ati fost cu noi în celule – Radu Gyr

Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.

In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
să spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.

Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.

Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.

Muzica, Versuri

Foamea – Radu Gyr

Parcă de veacuri, parcă de mii de ani
N-am mai prânzit, n-am fost şi noi la cină.
Parcă de veacuri, parcă de mii de ani
Am suge fier, am roade bolovani
Şi-am hăpăit moloz şi rogojină.

În foamea noastră vâjâie păduri,
Se cască mări, se surpă munţi din coame.
În foamea noastră vâjâie păduri
Şi parcă din străbuni sau din scripturi,
De la-nceputul lumii ne e foame.

Ziua pândim cu nările în vânt
Năluca unui abur de mâncare.
Ziua pândim cu nările în vânt,
Din cer, din iad sau poate din mormânt
Să ni s-arunce din mormânt,
Să ni s-arunce resturi ca la fiare.

În bezna nopţii ne visăm strigoi
Şi ne-ospătăm cu câte-un hoit fierbinte.
În bezna nopţii ne visăm strigoi,
Dar numai moartea muşcă hălci din noi –
Ea singură înfulecă morminte.

Muzica, Versuri

Metanie – Radu Gyr

Doamne, fă din suferinţă
Pod de aur, pod înalt.
Fă din lacrimă velinţă
Ca-ntr-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din îngfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în canî
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
O cădelniţă spre cer.

Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Şi fă zâmbet înţelept !

Versuri

A mai murit încă unul – Radu Gyr

A mai murit inca unul –
cu foamea pe fata,
cu ochii de ceata,
cu maini ca tutunul.

A mai murit inca unul
din nemernica gloata
care pe rand se gata.
Unul cate unul.

Trei, sase, opt, zece …
A mai murit un misel.
Ce bine de el
ca-i liber să plece!

Azi n-o să-l mai friga
în vise de fiere
nici trup de muiere
si nici mamaliga.

Ah, Domnul, prea-bunul,
il mangaie foarte.
Tovarasi de moarte,
poftim inca unul!

Lasati-l să plece!
Nu spuneti o vorba!
Ne lasa o ciorba
si-o paine rece.

Pictori si picturi, Versuri

Heinrich Hirt

“Un frate şi o soră
fugeau din calea morţii.
Peste câmpii şi ape
în căutarea sorţii.

Lacrimi curgeau şiroaie
Din ochii lor plăpânzi.
Dar ei să ţineau de mână
Ca doi îngeri blânzi.

Soarta a fost crudă
Cu aceşti doi porumbei.
Au rămas singuri pe lume,
singuri-singurei.

Dar ei cu fruntea sus
Au înfruntat tot ce le-a ieşit în cale.
Zile grele au avut
Fără un pic de apă şi mâncare.

Dar timpul a trecut
Peste lume şi peste ei.
Acum au un nume şi sunt înconjuraţi
De copii şi nepoţei.

Dar nu vor uita niciodată
câtă vreme va mai trece,
Că un băiat şi o fată au rămas singuri,
În lume aceasta rea şi rece.” (Un frate şi o soră – Vladimir Potlog)

Muzica, Versuri

Avem o tara – Radu Gyr

Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.
.
Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
.
Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.
.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.
.
Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.
.
Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte
Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.
.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!

Muzica, Versuri

În coliba-ntunecată

În coliba întunecoasă
Din carne şi os lucrată
A intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frânge,
Ci El Însuşi, trup şi sânge
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S-a făcut cer strălucit
Cu bolta de mărgărit
Şi pe ea soare şi stele
Cu luceferi printre ele.
În mijloc tron luminos
Şi pe el Domnul Hristos
Care mult se bucura
Duhul Sfânt Se alătura
Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea.

Trup tu dormi, Domnul te paşte!
Suflete, scoli şi cunoaşte
Luminos Prunc ce Se naşte
Dară Pruncul cine mi-I?
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Coborît în pieptul meu.
Maica Sfântă-n brate-L ţine,
Duhul Sfânt cu drag l-alină,
Îngeri cu raze se-nchină.
Nu dorm, trupul meu îmi spune
Ci-ncleştat de grea minune
Stau în muta rugăciune
Să mai mişc nu se cuvine,
Căci cu harul care vine (bis),
Raiul tot se află’n mine.
Şi noi Doamne ne-am sculat
Colibele am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intră şi la noi!
În peştera inimii, în palatul Treimii.

Muzica, Versuri

A venit si-aici Craciunul – Radu Gyr

A venit si-aici Craciunul
Sa ne mangaie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viata mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viata mea
Care-aici se stinge.

Tremura albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Palpairi de stele…

Numai casa mea posaca
A”mpietrit sub promoroaca.
Stam in bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliti
Ingerii grabiti
Nu aduc colinde.

O Iisuse imparate,
https://Versuri.ro/w/4677
Iarta greseli si pacate.
Vin de-nchizi usor
Ranile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om astepta,
Caci pe crucea Ta
Stam batuti in cuie.

Maica Domnului Curata,
Ad”o veste min
3134
unata,
Infloreasca-n prag
Zambetul Tau drag
Ca o zi cu soare.
Zambetul Tau drag
L-asteptam in prag,
Noi, din inchisoare.

Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori,
Pieptul lor suspina.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori
Sa le-aduci lumina.