Categorie: Capitale culturale europene

Bryggen

In their current form, warehouses in the Bryggen district („keys”, „pontoon”) were built in 1702, but the first German merchants settled there as early as the 1230s. Foreigners were not allowed to live in the city, with except for the summer season, but the Germans received special permission to stay in the winter from 1278. Trade in Bergen was thus dominated by the Germans, who entered the Hanseatic League. The German office in Bergen was run by a council elected by German merchants, who had a parallel company to the Norwegian one. The main distinction was that the Germans were all men, not allowed to marry. Disciples came from Germany, and at a time when social barriers were quite strict, they could climb the social ladder, after which they returned to Germany where they started a family. In 1615 there were 119 German houses in Bryggen, but in 1736 there were only 17. The German office was closed in 1754, and replaced by the Norwegian Office – later called the Bergen Office – which was closed in 1899. Between 1172 and 1702 Bryggen burned 7 times. Each time, the buildings were rebuilt according to the original model. In 1927, the neighborhood was declared a national heritage site, but was destroyed for the most part by a powerful explosion in 1944, and two other fires (1955 and 1958).

În forma lor actuală, depozitele de mărfuri din cartierul Bryggen („chei”, „ponton”) au fost construite în 1702, dar primii comercianți germani s-au stabilit acolo deja prin anii 1230. Străinii nu aveau voie să locuiască în oraș, cu excepția sezonului de vară, dar germanii au primit permisiune specială să stea și iarna începând cu anul 1278. Comerțul din Bergen a fost astfel dominat de germani, care au intrat în Liga Hanseatică. Biroul German din Bergen era condus de un consiliu ales de comercianții germani, care aveau o societate paralelă celei norvegiene. Distincția principală era faptul că germanii erau toți bărbați, neavând voie să se căsătorească. Ucenici veneau din Germania, și într-un timp când barierele sociale erau destul de stricte, puteau să urce pe scara socială, după care se întorceau în Germania unde își întemeiau familie. În 1615 erau 119 case germane în Bryggen, dar în 1736 mai erau doar 17. Biroul german a fost închis în 1754, și înlocuit cu Biroul Norvegian- numit mai târziu Biroul Bergen- care a fost închis în 1899. Între 1172 și 1702 Bryggen a ars de 7 ori. Fiecare dată, clădirile au fost reconstruite după modelul original. În 1927, cartierul a fost numit patrimoniu național, dar a fost distrus în marea sa majoritate de o explozie puternică în 1944, și de alte două incendii (1955 și 1958).

St Mary’s Church

The oldest building in Bergen is by the Schøtstuene and is an unusual example of Romanesque architecture in Norway. In fact, no other church in Norway has a western facade like this, with square, unadorned towers and semicircular windows typical of the Romanesque style. St Mary’s Church would have been erected in the middle of the 12th century. In the choir the pointed windows are Gothic and suggest that this part of the church was rebuilt after a fire in 1248. At the southern portal you can see Romanesque bestial and foliate motifs on the capitals in the jambs. The church’s greatest treasure though is its altarpiece, carved in the Hanseatic capital, Lübeck in the 15th century. The triptych shows the Madonna with Child at the centre, flanked by St Olav and St Antony on the right and St Catharine and St Dorothy on the left.

Cea mai veche clădire din Bergen se află lângă Schøtstuene și este un exemplu neobișnuit de arhitectură romanică în Norvegia. De fapt, nicio altă biserică din Norvegia nu are o fațadă vestică ca aceasta, cu turnuri pătrate, fără ornamente și ferestre semicirculare tipice stilului romanic. Biserica Sf. Maria ar fi fost ridicată la mijlocul secolului al XII-lea. În cor ferestrele ascuțite sunt gotice și sugerează că această porțiune a bisericii a fost reconstruită după un incendiu în 1248. La portalul sudic puteți vedea motive romane bestiale și foliate pe capitelurile din stâlpi. Cea mai mare comoară a bisericii este totuși retaula sa, sculptată în capitala hanseatică, Lübeck în secolul al XV-lea. Tripticul arată Fecioara cu Pruncul în centru, flancată de Sf. Olav și Sf. Antony în dreapta și Sf. Catharine și Sf. Dorothy în stânga.

Troldhaugen, Home of Edvard Grieg

Edvard Grieg, Norway’s preeminent composer, lived the final 20 years of his life at this scenic hilltop villa above Lake Nordås. Named Troldhauden (Troll Hill), the house was designed by Grieg’s cousin Schak Bull, and was completed in 1885. Grieg spent the summers here with his wife when he was home in Norway, and would compose pieces in a little hut overlooking the lake. In 1985 the discreet, 200-seater Troldsalen auditorium was built at the site, while a decade later a museum building was added with an exhibition about Grieg’s life and music. Meanwhile the house is an intimate living museum, filled with the Griegs’ personal effects and complete with the Steinway grand piano Edvard received as an anniversary present in 1892.

Edvard Grieg, compozitorul preeminent al Norvegiei, a trăit ultimii 20 de ani din viața sa în această vilă pitorească pe deal, deasupra lacului Nordås. Numită Troldhauden (Troll Hill), casa a fost proiectată de verișorul lui Grieg, Schak Bull, și a fost finalizată în 1885. Grieg a petrecut verile aici cu soția sa când era acasă în Norvegia și avea să compună piese într-o mică colibă cu vedere la lac. În 1985, auditoriul discret, cu 200 de locuri, Troldsalen a fost construit la fața locului, în timp ce un deceniu mai târziu a fost adăugată o clădire a muzeului cu o expoziție despre viața și muzica lui Grieg. Între timp, casa este un muzeu viu intim, plin de efectele personale ale lui Grieg și completat de pianul de colă Steinway pe care Edvard l-a primit ca cadou aniversar în 1892.

Bergenhus Fortress

In one form or another, this fortress has guarded the opening to Vågen bay since the middle of the 13th century. The outline of this sizeable complex is from the 19th century, and it holds buildings dating to any time between the 1200s and the 1900s (German WWII bunkers). One of the oldest is the beautiful Haakon’s Hall, a ceremonial hall that went up in the mid-13th century in the reign of King Haakon IV of Norway and was used for the wedding of his son Magnus VI of Norway to Ingeborg of Denmark. On the walls are both Romanesque and Gothic window openings, while a crow-stepped gable crowns the facade.

Într-o formă sau alta, această cetate a păstrat deschiderea spre golful Vågen încă de la mijlocul secolului al XIII-lea. Schița acestui complex considerabil este din secolul al XIX-lea și conține clădiri datând din orice moment între anii 1200 și 1900 (buncărele germane din al doilea război mondial). Una dintre cele mai vechi este frumoasa Haakon’s Hall, o sală ceremonială care a urcat la mijlocul secolului al XIII-lea în timpul regelui Haakon al IV-lea al Norvegiei și a fost folosită pentru nunta fiului său Magnus al VI-lea al Norvegiei cu Ingeborg din Danemarca. Pe pereți sunt atât deschideri de ferestre romanice, cât și gotice, în timp ce un fronton în trepte de corbă încoronează fațada.

Rosenkrantz Tower

On Vågen bay to the south of the Bergenhus fortress is another structure of real historical value. The Rosenkrantz Tower is named for the nobleman and governor Erik Rosenkrantz who oversaw the remodelling of the tower into one of Norway’s prime Renaissance residences in the 16th century. The tower has been here since the late 13th century when it was a home for King Eric II of Norway, the last king to hold court in Bergen. Rosenkrantz Tower had a real upstairs-downstairs setup, as the king and later the governor’s residence was on the top floor, while the basement was a dungeon, a role it filled all the way to the 1800s. In the 1740s the tower’s upper levels became a gunpowder magazine, and would remain so until the 1930s.

Pe golful Vågen din sudul cetății Bergenhus se află o altă structură cu valoare istorică reală. Turnul Rosenkrantz este numit după nobilul și guvernatorul Erik Rosenkrantz care a supravegheat remodelarea turnului într-una dintre primele reședințe renascentiste din Norvegia în secolul al XVI-lea. Turnul a fost aici de la sfârșitul secolului al XIII-lea, când a fost o casă pentru regele Norvegiei Eric al II-lea, ultimul rege care a avut curte la Bergen. Turnul Rosenkrantz avea o amenajare reală sus-jos, întrucât regele și mai târziu reședința guvernatorului se aflau la ultimul etaj, în timp ce subsolul era o temniță, rol pe care l-a îndeplinit până în anii 1800. În anii 1740, nivelurile superioare ale turnului au devenit o magazie de praf de pușcă și ar rămâne până în anii 1930.

Damsgård Manor

Across the Damsgårdssundet (Damsgård Sound) is what may be the finest wooden Rococo mansion in the world. Damsgård Manor was raised in the 1770s for the minister of war Joachim Christian Geelmuyden Gyldenkrantz. In summer the grounds are open to the public and include a Lord’s Garden and Lady’s Garden, both formal and enriched with statues, topiaries and geometric flowerbeds. There’s also a looser English garden with undulating lawns and a pond. As for the house, the decor has been returned to its 18th-century finery.

Peste Damsgårdssundet (Damsgård Sound) este ceea ce poate fi cel mai bun conac din lemn rococo din lume. Conacul Damsgård a fost crescut în anii 1770 pentru ministrul de război Joachim Christian Geelmuyden Gyldenkrantz. Vara, terenurile sunt deschise publicului și includ o Grădină a Domnului și Grădina Doamnelor, ambele formale și îmbogățite cu statui, topiare și paturi de flori geometrice. Există, de asemenea, o grădină engleză mai liberă cu peluze ondulate și un iaz. În ceea ce privește casa, decorul a fost readus la vestimentația sa din secolul al XVIII-lea.

VilVite Science Centre

The VilVite Science Centre means fun and education in equal measure. The centre has 75 stations, inviting children to learn by getting involved with games and interactive experiments. Nearly all of the stations are centred on the topics of energy, the ocean and the weather.

VilVite Science Center înseamnă distracție și educație în egală măsură. Centrul are 75 de stații, invitând copiii să învețe, implicându-se în jocuri și experimente interactive. Aproape toate stațiile sunt centrate pe subiectele energiei, oceanului și vremii.

Bryggens Museum

This museum in Bryggen owes its existence to a calamity. In 1955 the district was struck by fire, but this gave the city a chance to conduct archaeological excavations. The discoveries made during these digs opened a window on Medieval life and commerce in Bryggen. They are at the core of the museum, which has been built around the 900-year-old foundations that were uncovered. In display cases are Medieval weights, pieces of jewellery and a wealth of runic inscriptions etched into wood.

Acest muzeu din Bryggen își datorează existența unei calamități. În 1955, districtul a fost lovit de incendiu, dar acest lucru a dat orașului șansa de a efectua săpături arheologice. Descoperirile făcute în timpul acestor săpături au deschis o fereastră asupra vieții și comerțului medieval din Bryggen. Acestea se află în centrul muzeului, care a fost construit în jurul fundațiilor vechi de 900 de ani care au fost descoperite. În vitrine sunt greutăți medievale, bijuterii și o mulțime de inscripții runice gravate în lemn.

Hanseatic Museum and Schøtstuene

Raised in the wake of the fire at the start of the 18th century, the beautiful timber building hosting the Hanseatic Museum is one of the oldest wooden structures in Bergen. Since 1872 there has been a museum here, documenting the 400-year history of the German merchants’ guild’s association with Bergen from around 1350 to 1750. It is the only building at Bryggen to have retained its original interiors. Its occupants were prohibited from lighting fires for light, heat or food because of the fire risk. By day they would work downstairs in the warehouse and offices and spend nights in dormitories above.

Ridicată în urma incendiului de la începutul secolului al XVIII-lea, frumoasa clădire din lemn care găzduiește Muzeul Hanseatic este una dintre cele mai vechi structuri din lemn din Bergen. Din 1872 aici a existat un muzeu, care documentează istoria de 400 de ani a asociației breslei comercianților germani cu Bergen între 1350 și 1750. Este singura clădire din Bryggen care și-a păstrat interioarele originale. Ocupanților săi li s-a interzis să aprindă focuri pentru lumină, căldură sau hrană din cauza riscului de incendiu. Ziua lucrau la etaj în depozit și birouri și petreceau nopți în cămine de mai sus.

KODE Art Museums

In 2013 a group of four art institutions and cultural sites around Bergen were brought under a one umbrella named “KODE”. KODE 1 is for craft and design, and has a permanent exhibition of gold and silver objects produced in Bergen, as well as paintings by Old Masters, and European and Asian antiques. KODE 2 is a contemporary art museum which at the time of writing had an exhibition for Japanese installation artist Chiharu Shiota. KODE 3 has works from the Golden Age of Norwegian art, including paintings by Edvard Munch and Romantic artist Johan Christian Dahl. And finally KODE 4 is an art museum, also endowed with works by Dahl, as well as Paul Klee, Picasso and Asger Jorn.

În 2013, un grup de patru instituții de artă și situri culturale din jurul orașului Bergen au fost aduse sub o umbrelă numită „KODE”. KODE 1 este destinat ambarcațiunilor și al designului și are o expoziție permanentă de obiecte din aur și argint produse în Bergen, precum și picturi ale vechilor maeștri și antichități europene și asiatice. KODE 2 este un muzeu de artă contemporană care la momentul scrierii avea o expoziție pentru artistul de instalații japonez Chiharu Shiota. KODE 3 are lucrări din Epoca de Aur a artei norvegiene, inclusiv picturi ale lui Edvard Munch și ale artistului romantic Johan Christian Dahl. Și în cele din urmă KODE 4 este un muzeu de artă, dotat și cu lucrări de Dahl, precum și de Paul Klee, Picasso și Asger Jorn.

This breed was created at the court of Duke K.A. of Weimar around 1810 by mating the short-haired German Brac with Bloodhound and French greyhounds. At first it was raised and used for hunting by the German nobility but later it spread throughout Germany and after 1930 and in the USA. At first it was used for hunting large animals, and when their number decreased it began to hunt birds.

Aceasta rasa a fost creata la curtea ducelui K.A. de Weimar in jurul anului 1810 prin imperecherea Bracului german cu par scurt cu Bloodhound si ogari francezi. La inceput a fost crescut si folosit la vanatoare de nobilimea germana dar mai tarziu s-a raspandit in intreaga Germanie si dupa 1930 si in SUA. La inceput a fost folosit pentru vanatoarea de animale mari, iar cand numarul acestora s-a redus a inceput sa vaneze pasari.

Park an der Ilm & Römisches Haus

Right behind the Anna Amalia Library and the palace, you will find a magnificent landscape park. Scattered around the park are many bigger and smaller monuments, but you should definitely check out the Roman House. It was the first neoclassic houses to be built in Weimar and none other than Goethe himself had the idea for it.

Chiar în spatele Bibliotecii Anna Amalia și a palatului, veți găsi un parc peisagistic magnific. Împărțite în jurul parcului sunt multe monumente mai mari și mai mici, dar ar trebui să verificați cu siguranță Casa Romană. Au fost primele case neoclasice construite în Weimar și nimeni altul decât Goethe însuși a avut ideea pentru asta.

Bauhaus University

The original Bauhaus University still exists in Weimar. It’s a very active university. Henry van de Velde was the architects behind the historic main complex which was inscribed as a UNESCO World Heritage site in 1996.

Universitatea Bauhaus originală există încă în Weimar. Este o universitate foarte activă. Henry van de Velde a fost arhitecții din spatele complexului istoric principal care a fost înscris ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1996.

Fürstengruft

The old cemetery of Weimar is quite a special place. Here you will find a lovely neoclassical burial chapel for the dukes and duchesses of Sachsen-Weimar. It’s also the final resting place of Goethe and Schiller, though the sarcophagus of the latter is empty. Behind the tomb of the dukes, you’ll find an old Russian Orthodox church which is quite lovely and just another reason why you should visit the cemetery.

Vechiul cimitir din Weimar este un loc destul de special. Aici veți găsi o minunată capelă de înmormântare neoclasică pentru ducii și ducesele din Sachsen-Weimar. Este, de asemenea, ultimul loc de odihnă al lui Goethe și Schiller, deși sarcofagul acestuia din urmă este gol. În spatele mormântului ducilor, veți găsi o veche biserică ortodoxă rusă, care este destul de minunată și doar un alt motiv pentru care ar trebui să vizitați cimitirul.

House of the Weimar Republic

In 1918, after the end of World War I, Germany changed from a constitutional monarchy into a republic. The first assembly met in Weimar’s famous theater (between February 1919 and August 1919) which is why later generations would call this period the Weimar Republic, even though contemporaries kept calling it “Deutsches Reich”. Opposite the theater, you will now find the new Haus der Weimarer Republik with quite an interesting exhibition about the time between the two world wars.

În 1918, după sfârșitul primului război mondial, Germania s-a transformat dintr-o monarhie constituțională în republică. Prima adunare s-a întâlnit în faimosul teatru de la Weimar (între februarie 1919 și august 1919), motiv pentru care generațiile ulterioare vor numi această perioadă Republica Weimar, chiar dacă contemporanii îl numeau în continuare „Deutsches Reich”. Vizavi de teatru, veți găsi acum noua Haus der Weimarer Republik cu o expoziție destul de interesantă despre timpul dintre cele două războaie mondiale.

Stadtmuseum Weimar

Weimar also has a little city museum. It tells the history of Weimar in quite a charming way and you’ll get a nice feeling for life in the city in the centuries past.

Weimar are și un mic muzeu al orașului. Acesta spune istoria orașului Weimar într-un mod destul de fermecător și veți avea o senzație plăcută pentru viața în oraș în secolele trecute.

Peter and Paul Church / The Herder Church

The central feature of the Old Town of Weimar is the Stadtkirche (Town Church), or Herder Church, a Late Gothic hall-church built in 1500. Dedicated to Saints Peter and Paul — hence its third name, St. Peter und Paul — this beautiful old building is protected as a national monument. It was here that Johann Herder, the great 18th-century writer and philosopher, officiated as court preacher for many years (his tomb lies in the west choir). The church has a large winged altar by Lucas Cranach the Younger built in 1555, and the grave slab of Lucas Cranach the Elder, who died in 1553, along with a number of 16th-century monuments dedicated to members of the Ernestine line. Guided tours are available. A statue of Herder stands in front of the church. Also of interest is the Garden at Herder House, behind the church.

Caracteristica centrală a orașului vechi din Weimar este Stadtkirche (Biserica orașului) sau Biserica Herder, o biserică-hală gotică târzie construită în 1500. Dedicat sfinților Petru și Pavel – de aici și al treilea nume, Sf. Petru și Pavel – acest frumoasa clădire veche este protejată ca monument național. Aici a fost Johann Herder, marele scriitor și filozof din secolul al XVIII-lea, care a oficiat mulți ani ca predicator de curte (mormântul său se află în corul de vest). Biserica are un altar mare cu aripi, realizat de Lucas Cranach cel Tânăr, construit în 1555, și placa de mormânt a lui Lucas Cranach cel Bătrân, care a murit în 1553, împreună cu o serie de monumente din secolul al XVI-lea dedicate membrilor liniei Ernestine. Sunt disponibile tururi cu ghid. O statuie a lui Herder stă în fața bisericii. De asemenea, este de interes Grădina de la Herder House, în spatele bisericii.

Wittumspalais: Dower Palace

Built in 1767, Dower Palace (Wittumspalais) — also known as the Widow’s Palace — was the home of the Dowager Duchess Anna Amalia, a leading German aristocrat and an avid patron of the arts. During Goethe’s time, the palace was the epicenter of social and literary activity in the city. Now a museum, this splendid Baroque two-winged palace features fine décor, period furniture, and portraits and busts of the Ducal family and courtesans, as well as portraits of Goethe and Schiller in the Poet’s Room. Also of interest is the Round Table Room. More can be learned about this important aspect of the city’s cultural history at the Stadtmuseum Weimar, which contains important collections of art and artifacts relating to Weimar’s rich history.

Construit în 1767, Palatul Dower (Wittumspalais) – cunoscut și sub numele de Palatul văduvei – a fost casa ducesei văduve Anna Amalia, un aristocrat german de vârf și un avid patron al artelor. În timpul lui Goethe, palatul a fost epicentrul activității sociale și literare din oraș. Acum un muzeu, acest splendid palat baroc cu două aripi are un decor rafinat, mobilier de epocă, portrete și busturi ale familiei ducale și curtezane, precum și portrete ale lui Goethe și Schiller în camera poetului. De asemenea, este de interes Sala Mesei Rotunde. Mai multe despre acest aspect important al istoriei culturale ale orașului se pot afla la Stadtmuseum Weimar, care conține colecții importante de artă și artefacte referitoare la bogata istorie a Weimar.

The Duchess Anna Amalia Library

Housed in the Green Palace (Grünes Schloss), a huge Renaissance building constructed in 1563 and now part of the Weimar Classical UNESCO World Heritage Site, the Duchess Anna Amalia Library (Herzogin Anna Amalia Bibliothek) — also referred to as the Historical Library — houses one of Germany’s most important collections of classic literature with more than a million books all told. Highlights of the collection include medieval signatures, some of Europe’s earliest printed books, along with maps, globes, artwork and artifacts, and the private library of the philosopher Friedrich Nietzsche. The building itself is a work of art, particularly the exquisite Rococo Hall.

Găzduit în Palatul Verde (Grünes Schloss), o imensă clădire renascentistă construită în 1563 și acum făcând parte din situl clasic al Weimar din patrimoniul mondial UNESCO, Biblioteca Ducesei Anna Amalia (Herzogin Anna Amalia Bibliothek) – denumită și Biblioteca istorică – case una dintre cele mai importante colecții de literatură clasică din Germania, cu peste un milion de cărți. Punctele de atracție ale colecției includ semnături medievale, unele dintre primele cărți tipărite din Europa, împreună cu hărți, globuri, opere de artă și artefacte și biblioteca privată a filosofului Friedrich Nietzsche. Clădirea în sine este o operă de artă, în special rafinata sală Rococo.

Memorial Buchenwald

To the north of Weimar rises the 478-meter-high Ettersberg, notorious as the place where the Nazis established the Buchenwald concentration camp in 1937 and where an estimated 56,000 people died. Now a memorial site, Memorial Buchenwald (Gedenkstätte Buchenwald) is a sobering reminder of the horrors of fascism. The memorial, which includes the Grove of Honor and a bell-tower, was laid out on the southern slope of the hill at the site of mass graves. Also available to view are a number of the camp’s surviving buildings, including the gatehouse, detention cells, and crematorium. A bookshop and a cafe are located on-site.

La nord de Weimar se înalță Ettersberg, înalt de 478 de metri, cunoscut ca locul în care naziștii au stabilit lagărul de concentrare Buchenwald în 1937 și unde au murit aproximativ 56.000 de oameni. Acum, un loc memorial, Memorial Buchenwald (Gedenkstätte Buchenwald) este un memento de răsuflare al ororilor fascismului. Memorialul, care include Grove of Honor și o clopotniță, a fost așezat pe versantul sudic al dealului, la locul gropilor comune. De asemenea, sunt disponibile pentru vizualizare o serie de clădiri care au supraviețuit taberei, inclusiv poarta, celulele de detenție și crematoriul. O librărie și o cafenea sunt situate la fața locului.

Liszt House

In Belvedere Allee, on the west side of lovely Belevedere Park, is Liszt House, the modest former gardener’s house later occupied by Franz Liszt from 1869-86. Now a museum dedicated to the life of the great composer, the house includes highlights such as the salon where he once taught and a variety of unique (and original) pianos, including the „silent piano” used to practice finger exercises. Other highlights include displays relating to his vast repertoire of music, as well as artifacts and documents.

În Belvedere Allee, pe partea de vest a minunatului parc Belevedere, se află Casa Liszt, modestă casă a fostului grădinar ocupată ulterior de Franz Liszt din 1869-86. Acum, un muzeu dedicat vieții marelui compozitor, casa include momente importante precum salonul în care a predat odată și o varietate de piane unice (și originale), inclusiv „pianul tăcut” folosit pentru a practica exerciții cu degetele. Alte puncte culminante includ afișări legate de vastul său repertoriu de muzică, precum și artefacte și documente.

Nietzsche Archive

Another important archive is dedicated to the work of Friedrich Nietzsche, who spent the final few years of his life in Weimar. Notable also for its design, the Nietzsche Archive is worth visiting for its fine furnishings and décor. It was here the philosopher spent his last few years (he passed away in Silberblick villa in 1900), after which, in 1903, the site was formally opened as an archive to preserve his work and the home in which he lived and worked. Highlights include the splendidly maintained interior with its original furnishings and décor, featuring the important library and collection room, plus the study in which he worked. Other notable original features include the stoves, fabrics and coverings, vases, fixtures, and flooring, along with a marble bust and rare artworks, artifacts, and documents. There’s also an interesting exhibit dealing with the Nazi party’s cult-like fascination with the philosopher and his work.

O altă arhivă importantă este dedicată operei lui Friedrich Nietzsche, care și-a petrecut ultimii câțiva ani din viață la Weimar. Remarcabil și pentru designul său, Arhiva Nietzsche merită vizitată pentru mobilierul și decorul său rafinat. Aici și-a petrecut ultimii ani filosoful (a murit în vila Silberblick în 1900), după care, în 1903, site-ul a fost deschis oficial ca o arhivă pentru a-și păstra munca și casa în care a trăit și a lucrat. Punctele de atracție includ interiorul frumos întreținut, cu mobilierul și decorul original, cu biblioteca importantă și sala de colecții, plus studiul în care a lucrat. Alte caracteristici originale notabile includ sobe, țesături și învelitoare, vaze, corpuri de iluminat și pardoseală, împreună cu un bust de marmură și lucrări de artă rare, artefacte și documente. Există, de asemenea, o expoziție interesantă care tratează fascinația de cult a partidului nazist pentru filosof și opera sa.

Goethe House and National Museum

Adjoining the historic old White Swan Inn, Goethe House (Goethes Wohnhaus), a simple Baroque building constructed in 1709, was where Johann Wolfgang von Goethe, one of Germany’s most famous writers, lived from 1782 until his death in 1832. This large former residence now houses the Goethe National Museum (Goethe-Nationalmuseum). Founded in 1885 and furnished just as it was in Goethe’s time, this well-preserved building consists of his library (which also served as his study), along with his reception room. An extension to the house contains the Goethe-Museum, in which resides a wide range of material on his life and work including his art collection, which features some 2,000 of his own drawings, scientific papers, and his personal library containing some 5,400 volumes of writing. Also of interest is Goethe’s Garden House (Goethe Gartenhaus) in Ilm Park, the quaint cottage he often used as a retreat and which contains original furniture and other mementos.

Alăturat vechiului istoric White Swan Inn, Goethe House (Goethes Wohnhaus), o clădire barocă simplă construită în 1709, a locuit Johann Wolfgang von Goethe, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Germania, din 1782 până la moartea sa în 1832. Această mare fostă reședință găzduiește acum Muzeul Național Goethe (Goethe-Nationalmuseum). Fondată în 1885 și amenajată la fel ca pe vremea lui Goethe, această clădire bine conservată constă din biblioteca sa (care i-a servit și ca birou), împreună cu sala de recepție. O extensie a casei conține Muzeul Goethe, în care se află o gamă largă de materiale despre viața și opera sa, inclusiv colecția sa de artă, care prezintă aproximativ 2.000 de desene proprii, lucrări științifice și biblioteca personală care conține aproximativ 5.400 de volume de scris. De asemenea, este de interes Casa Goethe’s Garden (Goethe Gartenhaus) din Parcul Ilm, cabana ciudată pe care a folosit-o adesea ca refugiu și care conține mobilier original și alte amintiri.

The Bauhaus Museum

With a focus on the Bauhaus movement’s early days in Weimar — it was founded here in 1919 — the Bauhaus Museum is an excellent resource for one of the world’s most important design styles. It is located in a stunning modern building that does the movement proud, and which also serves as the hub of the city’s cultural district. Highlights of a visit include a chance to see works by the movement’s founder, Walter Gropius, as well as by his contemporaries and students. Other notable displays trace the school’s work in Weimar, along with examples and prototypes. Weimer also boasts a number of fine examples of the Bauhaus architectural style, too, including the Main Building and the former School of Arts and Crafts at Bauhaus University, and Haus am Horn, an experimental home built in 1923. Also of interest to students of architecture is Haus Hohe Pappeln, the former home of famed Belgian designer Henry van de Velde, who had this important home built as a summer house in 1908. A variety of rooms can be visited, along with the elegant garden.

Cu accent pe începuturile mișcării Bauhaus din Weimar – a fost fondat aici în 1919 – Muzeul Bauhaus este o resursă excelentă pentru unul dintre cele mai importante stiluri de design din lume. Este situat într-o clădire modernă uimitoare, care face mândrie mișcarea și care servește și ca centru al districtului cultural al orașului. Punctele culminante ale unei vizite includ șansa de a vedea lucrări ale fondatorului mișcării, Walter Gropius, precum și ale contemporanilor și studenților săi. Alte afișaje notabile urmăresc munca școlii din Weimar, împreună cu exemple și prototipuri. Weimer se mândrește, de asemenea, cu o serie de exemple frumoase ale stilului arhitectural Bauhaus, inclusiv clădirea principală și fosta Școală de Arte și Meserii de la Universitatea Bauhaus și Haus am Horn, o casă experimentală construită în 1923. De asemenea, este de interes pentru studenții din arhitectura este Haus Hohe Pappeln, fosta casă a renumitului designer belgian Henry van de Velde, care a construit această casă importantă ca casă de vară în 1908. O varietate de camere pot fi vizitate, împreună cu grădina elegantă.

The City Castle

Weimar’s castle (Stadtschloss) is a three-story building with a Neoclassical colonnade facing the River Ilm and is notable for its fine interior, including the staircase hall, the Great Hall, and the Falcon Gallery from 1803, as well as the Goethe Gallery. The castle also houses the Castle Museum (Schlossmuseum), home to the city’s extensive art collections, including a fine collection of German art from the Middle Ages and the Renaissance periods. Other highlights include Italian and Dutch paintings of the 16th and 17th centuries, including works by Rubens, and art of the Goethe period. There’s also a collection of graphic art, including some 15,000 drawings and 50,000 sheets of printed graphic art, as well as a substantial coin collection.

Castelul Weimar (Stadtschloss) este o clădire cu trei etaje, cu o colonadă neoclasică orientată spre râul Ilm și se remarcă prin interiorul său fin, inclusiv holul scărilor, Sala Mare și Galeria Falcon din 1803, precum și Galeria Goethe. Castelul găzduiește, de asemenea, Muzeul Castelului (Schlossmuseum), care găzduiește extinse colecții de artă ale orașului, inclusiv o colecție excelentă de artă germană din Evul Mediu și perioadele Renașterii. Alte atracții includ picturi italiene și olandeze din secolele XVI și XVII, inclusiv lucrări de Rubens și arta din perioada Goethe. Există, de asemenea, o colecție de artă grafică, care include aproximativ 15.000 de desene și 50.000 de coli de artă grafică tipărită, precum și o colecție substanțială de monede.

The Ducal Vault and Historical Graveyard

Weimar’s main cemetery, Fürstengruft Historischer Friedhof, is famous as the final resting place of both Goethe and Schiller, who were laid to rest here side-by-side. This fact, along with the cemetery’s many splendid monuments and park-like setting, makes it a top thing to see in Weimar. The cemetery’s domed Neoclassical chapel was built in 1827 and houses the Ducal Vault containing the remains of Goethe, Schiller, and Grand Duke Carl August (their bodies were interred here some years after their deaths). Another structure of note is the Russian Chapel, built in 1862, where the Grand Duchess Maria Pawlowna is buried. Also in the cemetery are the graves of other members of the Goethe family, as well as friends and associates, and a monument to those who fell in the 1848 Revolution.

Cimitirul principal din Weimar, Fürstengruft Historischer Friedhof, este renumit ca ultimul loc de odihnă atât al Goethe, cât și al lui Schiller, care au fost așezate aici unul lângă altul. Acest fapt, alături de numeroasele monumente splendide ale cimitirului și de un cadru asemănător parcului, îl face un lucru de top pentru a vedea în Weimar. Capela neoclasică cu cupolă a cimitirului a fost construită în 1827 și găzduiește seiful ducal care conține rămășițele lui Goethe, Schiller și Marele Duce Carl August (cadavrele lor au fost îngropate aici la câțiva ani după moartea lor). O altă structură notabilă este Capela Rusă, construită în 1862, unde este îngropată Marea Ducesă Maria Pawlowna. De asemenea, în cimitir se află mormintele altor membri ai familiei Goethe, precum și prietenii și asociații, precum și un monument pentru cei căzuți în Revoluția din 1848.

Neues Museum Weimar

Established in 1869 and one of the country’s oldest museums, Neues Museum Weimar is an important part of the Quarter of Weimar Modernism, home to the new Bauhaus Museum. Highlights of this top-rated art gallery include an exhibit focusing on the Buchenwald Memorial, which deals with the issue of forced labor, as well as a fascinating collection of international works from the Realism and Impressionism movements inspired by the ideas and writings of Friedrich Nietzsche, including paintings by Claude Monet and Henry van de Velde. The museum also features regular workshops dealing with traditional crafts such as carpentry and bookbinding.

Înființat în 1869 și unul dintre cele mai vechi muzee ale țării, Neues Museum Weimar este o parte importantă a Cartierului Modernismului Weimar, care găzduiește noul muzeu Bauhaus. Repere ale acestei galerii de artă cele mai apreciate includ o expoziție axată pe Memorialul Buchenwald, care tratează problema muncii forțate, precum și o colecție fascinantă de lucrări internaționale din mișcările de realism și impresionism inspirate din ideile și scrierile lui Friedrich Nietzsche , inclusiv tablouri de Claude Monet și Henry van de Velde. Muzeul oferă, de asemenea, ateliere regulate care se ocupă de meșteșuguri tradiționale, cum ar fi tâmplăria și legarea cărților.

Weimarhaus

The interesting Weimarhaus is well worth a visit for those wanting to learn more about the region’s long, rich history. Exhibits and displays of waxwork characters deal with the first historical appearances of mankind in the Stone Age right up to the classical era for which the city is best known. Adding to the experience is the clever use of lighting and sound effects, along with fitting musical accompaniment. Of particular interest are the dioramas and depictions of historically accurate scenes involving Weimar’s best-known residents, including Schiller and Goethe, some of which are animatronic.  Of related interest is the Museum of the Prehistory and Early History of Thuringia (Museum für Ur- und frühgeschichte Thüringens). This state-run museum features displays and reconstructions of important trades and moments from the region’s history, along with an interesting collection of some 3,000 artifacts and archaeological finds. Highlights include relics from Stone Age hunters, including rare species of animals that once roamed the lands here, from extinct species of elephants to rhinos.

Interesantul Weimarhaus merită o vizită pentru cei care doresc să afle mai multe despre lunga și bogata istorie a regiunii. Exponatele și expunerile de personaje din ceară tratează primele apariții istorice ale omenirii în epoca de piatră până în epoca clasică pentru care orașul este cel mai bine cunoscut. La experiență se adaugă utilizarea inteligentă a iluminatului și a efectelor sonore, împreună cu acompaniamentul muzical potrivit. Un interes deosebit sunt dioramele și reprezentările scenelor exacte istoric care implică cei mai cunoscuți rezidenți ai Weimar, inclusiv Schiller și Goethe, dintre care unele sunt animatronice. Un interes similar este Muzeul Preistoriei și Istoriei timpurii a Turingiei (Museum für Ur- und frühgeschichte Thüringens). Acest muzeu administrat de stat prezintă afișări și reconstrucții ale unor meserii și momente importante din istoria regiunii, împreună cu o colecție interesantă de aproximativ 3.000 de artefacte și descoperiri arheologice. Punctele de atracție includ relicve de la vânătorii din epoca de piatră, inclusiv specii rare de animale care odată au cutreierat ținuturile de aici, de la specii dispărute de elefanți la rinoceri.

Schiller Residence & Schiller-Museum

Friedrich Schiller’s home from 1802 until his death in 1805, the Schiller Residence, built in 1777, offers a fascinating look at the life of one of Germany’s most prolific and important poet-playwrights. Along with its richly furnished rooms in period style, the home contains many authentic artifacts that once belonged to the writer, from humble domestic items such as coffee- and teapots and tableware, to original drawings made by his children as infants. The most important room here is Schiller’s study, where he wrote many of his best known works. Located in the same building, the Schiller-Museum (Schillers Wohnhaus) boasts a large collection of material relating to his life and work, as well as artifacts, documents, and manuscripts of his last writings, including William Tell and The Bride of Messina.

Casa lui Friedrich Schiller din 1802 până la moartea sa în 1805, Reședința Schiller, construită în 1777, oferă o privire fascinantă asupra vieții unuia dintre cei mai prolifici și importanți poet-dramaturgi germani. Împreună cu camerele sale bogat mobilate în stil de epocă, casa conține numeroase artefacte autentice care au aparținut odinioară scriitorului, de la obiecte domestice umile, cum ar fi cafea și ceainice și veselă, până la desene originale realizate de copiii săi ca sugari. Cea mai importantă cameră aici este studiul lui Schiller, unde a scris multe dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale. Situat în aceeași clădire, Muzeul Schiller (Schillers Wohnhaus) se mândrește cu o mare colecție de materiale referitoare la viața și opera sa, precum și artefacte, documente și manuscrise ale ultimelor sale scrieri, inclusiv William Tell și Mireasa din Messina.

The Goethe and Schiller Archive

On the far side of the Ilm is the Goethe and Schiller Archive, another of the city’s many UNESCO World Heritage Sites. Constructed in 1896 and the oldest such archive in the country, the building houses the papers of some 60 German writers, including Otto Ludwig and Fritz Reuter. Together with the manuscripts of some 450 notable people from the 18th to the early 20th centuries — including scholars, writers, philosophers, and composers — this important collection numbers almost 600,000 manuscripts. Other highlights include the archives of Germany’s major publishing houses and an impressive autograph collection. Be sure to also spend time exploring the building’s impressive gardens, as well as checking out the excellent views over Weimar from the garden terrace. Also worth checking out is the Goethe–Schiller Monument (Goethe-Schiller-Denkmal), a unique double bronze statue of the two writers that was cast in 1857. Located in front of the city’s historic Court Theater (Großes Haus) on Theaterplatz, where many of Schiller’s works were premiered and where Goethe sometimes worked, this impressive statue stands as a testament not just to their genius, but their life-long friendship.

Pe partea îndepărtată a Ilmului se află Arhiva Goethe și Schiller, un alt dintre numeroasele situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO ale orașului. Construită în 1896 și cea mai veche astfel de arhivă din țară, clădirea găzduiește hârtiile a aproximativ 60 de scriitori germani, printre care Otto Ludwig și Fritz Reuter. Împreună cu manuscrisele a aproximativ 450 de persoane notabile din secolele XVIII până la începutul secolului XX – inclusiv cărturari, scriitori, filosofi și compozitori – această importantă colecție numără aproape 600.000 de manuscrise. Alte atracții includ arhivele marilor edituri din Germania și o colecție impresionantă de autografe. Asigurați-vă că petreceți timp explorând grădinile impresionante ale clădirii, precum și verificând priveliștile excelente asupra Weimar de pe terasa din grădină. Merită, de asemenea, verificat monumentul Goethe – Schiller (Goethe-Schiller-Denkmal), o statuie dublă de bronz unică a celor doi scriitori care a fost turnată în 1857. Situată în fața istoricului Teatru al Curții (Großes Haus) al orașului pe Theaterplatz, unde multe dintre lucrările lui Schiller au fost premiate și acolo unde Goethe a lucrat uneori, această statuie impresionantă este un testament nu doar pentru geniul lor, ci pentru prietenia lor de-a lungul vieții.

Belvedere Castle, Park, and Orangery

Another top thing to do in Weimar is pay a visit to the elegant Belvedere Castle. Perched atop a hill in a park-like setting on the city’s southern outskirts, the palace was built as a hunting lodge in the early 1700s before being remodeled as a palatial summer residence. Now a charming museum chock-full of interesting artifacts, including artworks and weapons from this period of time – as well as especially attractive glass and porcelain collections – the property consists of a number of lovely gardens, the main palace building, and picturesque outbuildings, including the former stables with adjoining quarters for officers and their servants. The palace’s grounds are particularly noteworthy and include a lovely botanical garden partially designed by Goethe. While elements of these first gardens remain, it has been much remodeled over the centuries, with the addition of pleasant pathways. A notable addition was the beautiful Orangery, now well-preserved and worth a visit for its displays of historical horse-drawn carriages.

Un alt lucru important de făcut în Weimar este să faceți o vizită la elegantul castel Belvedere. Așezat pe un deal într-un cadru asemănător unui parc de la periferia sudică a orașului, palatul a fost construit ca o cabană de vânătoare la începutul anilor 1700 înainte de a fi remodelat ca reședință de vară palatină. Acum, un muzeu fermecător este plin de artefacte interesante, inclusiv lucrări de artă și arme din această perioadă de timp – precum și colecții deosebit de atractive de sticlă și porțelan – proprietatea constă dintr-o serie de grădini minunate, clădirea principală a palatului și dependințe pitorești, inclusiv fostele grajduri cu cartiere adiacente pentru ofițeri și servitorii lor. Terenurile palatului sunt deosebit de remarcabile și includ o minunată grădină botanică proiectată parțial de Goethe. Deși rămân elemente ale acestor prime grădini, ea a fost mult remodelată de-a lungul secolelor, adăugând căi plăcute. O adăugire notabilă a fost frumoasa Orangerie, acum bine conservată și merită vizitată pentru expozițiile sale de trăsuri istorice trase de cai.

Kirms-Krackow House

Originally built in Late Gothic style, Kirms-Krackow House (Kirms-Krackow-Haus) today has a simple Baroque façade and is worth visiting for its splendid old courtyard with its wooden gallery and gardens. Now a museum, its highlights include the home’s fine original furniture and artifacts providing a glimpse into the lives of the middle class during Goethe’s time. Also of interest is an exhibition showcasing the botany of Weimar, located in the Baroque garden pavilion.

Construit inițial în stil gotic târziu, Casa Kirms-Krackow (Kirms-Krackow-Haus) are astăzi o fațadă barocă simplă și merită vizitată pentru curtea sa splendidă veche, cu galeria și grădinile sale din lemn. Acum un muzeu, principalele sale atracții includ mobilier și artefacte originale ale casei, oferind o privire asupra vieții clasei de mijloc în timpul lui Goethe. De asemenea, este de interes o expoziție care prezintă botanica din Weimar, situată în pavilionul grădinii baroce.

Thessalonike (352 or 345 – 295 BC) was a Macedonian princess, the daughter of King Philip II of Macedon by his Thessalian wife or concubine, Nicesipolis. History links her to three of the most powerful men in Macedon—daughter of King Philip II, half-sister of Alexander the Great and wife of Cassander. There exists a popular Greek legend which talks about a mermaid who lived in the Aegean for hundreds of years who was thought to be Thessalonike. The legend states that Alexander, in his quest for the Fountain of Immortality, retrieved with great exertion a flask of immortal water with which he bathed his sister’s hair. When Alexander died his grief-stricken sister attempted to end her life by jumping into the sea. Instead of drowning, however, she became a mermaid passing judgment on mariners throughout the centuries and across the seven seas. To the sailors who encountered her she would always pose the same question: „Is Alexander the king alive?”, to which the correct answer would be „He lives and reigns and conquers the world”. Given this answer she would allow the ship and her crew to sail safely away in calm seas. Any other answer would transform her into the raging Gorgon, bent on sending the ship and every sailor on board to the bottom.

Tesalonic (352 sau 345 – 295 î.Hr.) a fost o prințesă macedoneană, fiica regelui Filip al II-lea al Macedoniei de către soția sau concubina sa tesaliană, Nicesipolis. Istoria o leagă de trei dintre cei mai puternici bărbați din Macedonia – fiica regelui Filip al II-lea, sora vitregă a lui Alexandru cel Mare și soția lui Cassander. Există o legendă populară greacă care vorbește despre o sirenă care a trăit în Marea Egee sute de ani despre care se credea că este Tesalonic. Legenda spune că Alexandru, în căutarea Fântânii nemuririi, a recuperat cu mare efort un balon de apă nemuritoare cu care a scăldat părul surorii sale. Când Alexandru a murit, sora lui indurerată a încercat să-și pună capăt vieții sărind în mare. În loc să se înece, ea a devenit o sirenă care judecă marinarii de-a lungul secolelor și peste cele șapte mări. Marinarilor, care au întâlnit-o, ar pune mereu aceeași întrebare: „Alexandru, este regele în viață?”, La care răspunsul corect ar fi „El trăiește, domnește și cucerește lumea”. Având acest răspuns, ea va permite navei și echipajului ei să navigheze în siguranță, în mări calme. Orice alt răspuns ar transforma-o în Gorgona furioasă, care scufunda corabia și pe fiecare marinar de la bord.

Hagios Demetrios

After Thessaloniki’s Patron Saint Demetrius was martyred in the 4th century a church was built on the same site. The early buildings here were repeatedly destroyed by fire until the current structure was constructed as a five-aisled basilica in the early 630s. The church is famed for its mosaic panels dating to sometime between the 630s to the 730s, showing Demetrius with children and with the church founders are rare examples of art from the time following Emperor Justinian’s death. Sadly a few other invaluable mosaics were lost in a fire in 1917. The crypt holds the Roman bathhouse in which Demetrius was imprisoned and killed, and was forgotten about during Ottoman rule until excavations after the fire in 1917. Since 1988 it has been an exhibition, replete with sculptures, capitals, vessels and closure slabs from the early, middle and late-Byzantine period discovered during digs.

După ce Patronul din Salonic Sfântul Dimitrie a fost martirizat în secolul al IV-lea, o biserică a fost construită pe același loc. Primele clădiri de aici au fost distruse în mod repetat de incendiu până când structura actuală a fost construită ca o bazilică cu cinci culoare la începutul anilor 630. Biserica este renumită pentru panourile sale de mozaic care datează între anii 630-730, arătând că Demetrius cu copii și cu fondatorii bisericii sunt exemple rare de artă de pe vremea morții împăratului Justinian. Din păcate, alte câteva mozaicuri neprețuite s-au pierdut într-un incendiu în 1917. Cripta deține baia romană în care Demetrius a fost închis și ucis și a fost uitată în timpul stăpânirii otomane până la săpăturile de după incendiul din 1917. Din 1988 a fost o expoziție , plina de sculpturi, capiteluri, vase și plăci de închidere din perioada bizantină timpurie, mijlocie și târzie descoperită în timpul săpăturilor.

Aristotelous Square

Aristotelous Square is on the city’s waterfront at Nikis Avenue. This splendid plaza was conceived by the French architect Ernest Hébrard in 1918 although it would be a few decades before the square was edged by its current mansion blocks, which are now all listed buildings. Almost all of Thessaloniki’s public celebrations, as well as cultural and political events and rallies are held on Aristotelous Square.

Piața Aristotelous se află pe malul orașului, pe bulevardul Nikis. Această splendidă piață a fost concepută de arhitectul francez Ernest Hébrard în 1918, deși ar fi trecut câteva decenii înainte ca piața să fie marginită de actualele sale blocuri de conace, care acum sunt toate clădirile listate. Aproape toate sărbătorile publice din Salonic, precum și evenimentele culturale și politice și mitingurile se desfășoară în Piața Aristotel.

Atatürk Museum

In 1881, Mustafa Kemal Atatürk, the man who would become the founder and leader of the modern secular Turkish state was born at this three storey house on Apostolou Pavlou Street, now incorporated into the Turkish consulate. In 1935 Thessaloniki gave the building to the Turkish state to turn into a museum about his life and career. The house dates to 1870 and is decorated with mostly original furniture and personal belongings like clothing, eating utensils, smoking paraphernalia, crockery as well as photographs from different stages of Atatürk’s life. You can see the room in which Atatürk was born, and find a pomegranate tree in the courtyard that was planted by his father.

În 1881, Mustafa Kemal Atatürk, omul care avea să devină fondatorul și conducătorul statului turc laic modern s-a născut la această casă cu trei etaje de pe strada Apostolou Pavlou, acum încorporată în consulatul turc. În 1935 Salonic a dat clădirea statului turc pentru a se transforma într-un muzeu despre viața și cariera sa. Casa datează din 1870 și este decorată cu mobilier și obiecte personale mai ales originale, cum ar fi îmbrăcăminte, ustensile de mâncare, accesorii pentru fumat, veselă, precum și fotografii din diferite etape ale vieții lui Atatürk. Puteți vedea camera în care s-a născut Atatürk și puteți găsi un rodiu în curte, care a fost plantat de tatăl său.

Rotonda

At the turn of the 4th century Roman Emperor Galerius ordered a rotunda and connecting arch, an ensemble that joined his palace to an imperial precinct at the crossing point of the city’s main axes. This new imperial precinct was constructed as a new administrative base after the foundation of the Tetrarchy, when the Roman empire was split into four separate kingdoms, making Thessaloniki a new capital. The UNESCO-listed Rotunda is a mesmerising space, with a dome 30 metres above the floor that was once pierced with an oculus like the Pantheon in Rome. The building has been used as a pagan temple, Christian church and was a mosque throughout the Ottoman period (a minaret is still standing outside). On the walls are newly restored palaeo-Christian mosaics from the 5th century AD.

La sfârșitul secolului al IV-lea, împăratul roman Galerius a ordonat o arcadă rotundă și de legătură, un ansamblu care i-a unit palatul cu o incintă imperială la punctul de trecere al axelor principale ale orașului. Această nouă incintă imperială a fost construită ca o nouă bază administrativă după înființarea Tetrarhiei, când imperiul roman a fost împărțit în patru regate separate, făcând din Salonic o nouă capitală. Rotunda, inclusă în lista UNESCO, este un spațiu fascinant, cu o cupolă la 30 de metri deasupra podelei, care a fost străpunsă odată cu un oculus precum Panteonul din Roma. Clădirea a fost folosită ca templu păgân, biserică creștină și a fost o moschee pe tot parcursul perioadei otomane (un minaret este încă în picioare afară). Pe pereți sunt mozaicuri paleo-creștine nou restaurate din secolul al V-lea d.Hr.

Arch of Galerius

On Egnatia & Dimitrios Gounari Street, the Arch of Galerius was raised to celebrate Galerius’ victory over the Sassanid Persians and conquest of the city of Ctesiphon. The monument was an eight-pillared gateway with a triple arch that was coated in brick and then sculpted marble panels. More than 1,700 years later you’ll be awed by the size of the main portal, 12.5 metres in height and more than 10 metres wide. Although most of the marble panels have been lost, the remaining reliefs give you more than enough detail. In one image you can see Emperor Galerius on horseback, dwarfing his Persian enemies, and in another he is shown offering mercy to his defeated opponents. Come around to the north pillar of the arch where you can see representations of camels and elephants, adding some geographical context.

Pe strada Egnatia și Dimitrios Gounari, Arcul lui Galerius a fost ridicat pentru a sărbători victoria lui Galerius asupra persanilor sasanizi și cucerirea orașului Ctesiphon. Monumentul era o poartă cu opt stâlpi, cu un arc triplu care era acoperit cu cărămidă și apoi cu panouri de marmură sculptate. Mai mult de 1.700 de ani mai târziu, veți fi uimiți de dimensiunea portalului principal, de 12,5 metri înălțime și mai mare de 10 metri lățime. Deși majoritatea panourilor de marmură s-au pierdut, relieful rămas vă oferă detalii mai mult decât suficiente. Într-o imagine, îl puteți vedea pe împăratul Galerius călărit, împușcându-și dușmanii persani, iar într-o altă imagine este arătat oferind milă adversarilor săi învinși. Vino în jurul stâlpului nordic al arcului, unde poți vedea reprezentări ale cămilelor și elefanților, adăugând un anumit context geografic.

Hagia Sophia

Today’s Hagia Shophia took on its present architecture as long ago as the 8th century. It was modelled on its namesake church in Constantinople, and from the capture of Thessaloniki in 1430 right through to its liberation in 1912 Hagia Sophia was a mosque. The building is a shining piece of Byzantine middle period architecture, despite some of the mishaps to have befallen it, like fires in 1890 and 1917. After the second fire the dome wouldn’t be restored until 1980. This has a mosaic dating from the 9th century depicting the Ascension, with Jesus lifted by two angels and ringed by the 12 Apostles and Mary. Above the iconostasis is another captivating image, from the 11th century and showing the Madonna with Child.

Hagia Shophia de astăzi și-a asumat arhitectura actuală încă din secolul al VIII-lea. A fost modelată după biserica omonimă din Constantinopol și de la capturarea Salonicului în 1430 până la eliberarea sa în 1912 Hagia Sofia a fost o moschee. Clădirea este o piesă strălucitoare a arhitecturii bizantine din perioada mijlocie, în ciuda unora dintre nenorocirile care au avut-o, precum incendiile din 1890 și 1917. După al doilea incendiu, cupola nu va mai fi restaurată până în 1980. Aceasta are un mozaic datând din Secolul al IX-lea înfățișând Înălțarea, cu Iisus ridicat de doi îngeri și inelat de cei 12 apostoli și Maria. Deasupra iconostasului se află o altă imagine captivantă, din secolul al XI-lea și care arată Madona cu Pruncul.

Thessaloniki Science Centre Technology Museum

Not far southeast of the city centre is Greece’s foremost science and technology museum. In the main exhibition halls on the ground floor are 40 interactive stations helping kids get to grips with topics like optics, magnetism, telecommunications, electricity and mechanics , all in fun, unexpected ways. These are combined with exhibitions about the technological advances made in Ancient Greece and the history of motor transport from 1918 to today, with cars from all eras. There’s also a digital planetarium, with 150 seats and a 25-metre dome, a three-platform motion simulator theatre and a 200-seat amphitheatre for live demonstrations. But real secret weapon is the “Cosmotheatre”, projecting high-definition 3D movies about space and celestial bodies on the largest flat screen in Greece.

Nu departe de sud-estul centrului orașului se află cel mai important muzeu de știință și tehnologie din Grecia. În principalele săli de expoziție de la parter sunt 40 de stații interactive care ajută copiii să se ocupe de subiecte precum optică, magnetism, telecomunicații, electricitate și mecanică, toate în moduri distractive și neașteptate. Acestea sunt combinate cu expoziții despre progresele tehnologice realizate în Grecia Antică și istoria transportului cu motor din 1918 până astăzi, cu mașini din toate epocile. Există, de asemenea, un planetariu digital, cu 150 de locuri și o cupolă de 25 de metri, un simulator de mișcare cu trei platforme și un amfiteatru de 200 de locuri pentru demonstrații live. Dar adevărata armă secretă este „Cosmotheatre”, care proiectează filme 3D de înaltă definiție despre spațiu și corpuri cerești pe cel mai mare ecran plat din Grecia.

Archaeological Museum

A priority for anyone coming to Thessaloniki, the Archaeological Museum has Archaic, Classical, Hellenistic and Roman-era artefacts brought to light in the city and across Macedonia. There are finds from a 6th-century Ionic temple in the city, as well as a palace complex constructed by the early 4th-century emperor, Galerius. There’s also a reconstruction of a Macedonian tomb uncovered not far away in Agia Paraskevi. The “Gold of Macedon” exhibition has finds from cemeteries at Derveni, Sindos, Agia Paraskevi, Serres and Leti to name a few, while there’s also a recent exhibition covering prehistory to the end of the Bronze Age. Notable exhibits are singled out for special attention, like the Derveni Krater, which dates to the 4th century BC, weighs 40kg and is ornamented with figures of Ariadne, Dionysus, satyrs maenads and a warrior who could be Jason (of the Argonauts), Lycurgus of Thrace or Pentheus.

O prioritate pentru oricine vine în Salonic, Muzeul Arheologic are artefacte arhaice, clasice, elenistice și din epoca romană scoase la lumină în oraș și în toată Macedonia. Există descoperiri dintr-un templu ionic din secolul al VI-lea în oraș, precum și un complex de palate construit de împăratul de la începutul secolului al IV-lea, Galerius. Există, de asemenea, o reconstrucție a unui mormânt macedonean descoperit nu departe în Agia Paraskevi. Expoziția „Aurul Macedoniei” are descoperiri de la cimitirele de la Derveni, Sindos, Agia Paraskevi, Serres și Leti pentru a numi câteva, în timp ce există, de asemenea, o expoziție recentă care acoperă preistorie până la sfârșitul epocii bronzului. Expoziții notabile sunt selectate pentru o atenție specială, cum ar fi Derveni Krater, care datează din secolul al IV-lea î.Hr., cântărește 40 kg și este ornamentat cu figuri ale Ariadnei, Dionisului, satirilor menaduri și un războinic care ar putea fi Jason (al argonauților), Lycurgus al Traciei sau al Penteului.

Museum of Byzantine Culture

In 11 galleries this extraordinary museum maps the history of the Byzantine Empire with pieces collected from around Macedonia . These come from all periods, from the empire’s foundation by Constantine in the 4th century and the introduction of Christianity as the state religion, to its demise at the hands of the Ottoman Empire in the 15th century. In the museum’s collection are manuscripts, wooden icons, jewellery, fabrics going back to the 4th century, seals, mosaics, wall paintings, statues, early printed books and modern paintings inspired by Byzantine art. There are also some staggering examples of stonemasonry, like inscribed stones and arches and piers from churches.

În 11 galerii, acest muzeu extraordinar mapează istoria Imperiului Bizantin cu piese colectate din jurul Macedoniei. Acestea provin din toate perioadele, de la întemeierea imperiului de către Constantin în secolul al IV-lea și introducerea creștinismului ca religie de stat, până la dispariția sa în mâinile Imperiului Otoman în secolul al XV-lea. În colecția muzeului sunt manuscrise, icoane din lemn, bijuterii, țesături care datează din secolul al IV-lea, sigilii, mozaicuri, picturi de perete, statui, cărți tipărite timpurii și picturi moderne inspirate din arta bizantină. Există, de asemenea, câteva exemple uimitoare de masonerie, cum ar fi pietre inscripționate și arcuri și piloni din biserici.

Tower of Thessaloniki

Thessaloniki’s signature monument, the cylindrical, six-storey White Tower shows up on postcards and souvenirs and is the image many people in Greece call to mind when they think of the city. Put up to reinforce the eastern end of the harbour, the tower is right on the water and went up in the 15th century after Thessaloniki was taken by the Ottoman Empire. With a diameter of 23 metres the tower is 34 metres tall and hosts a museum about the history of Thessaloniki.

Monumentul semnat al Salonicului, Turnul Alb, cilindric, cu șase etaje, apare pe cărți poștale și suveniruri și este imaginea pe care mulți oameni din Grecia o amintesc când se gândesc la oraș. Amplasat pentru a consolida capătul estic al portului, turnul este chiar pe apă și a urcat în secolul al XV-lea după ce Salonic a fost preluat de Imperiul Otoman. Cu un diametru de 23 de metri, turnul are 34 de metri înălțime și găzduiește un muzeu despre istoria Salonicului.

Roman Forum

Also known as the Ancient Agora, the centre of public and political life in Roman Thessaloniki was excavated in 1966. The site, developed in two phases in the 2nd and 3rd centuries AD is delineated by the streets, Makedonikis Amynis, Olympou, Filippou, Agnostou Stratiotou. In Roman times the forum was at the intersection of the city’s two main streets, from north to south and east to west, and was just shy of 150 metres long and 100 metres across. A real thrill is the Cryptoporticus, partially subterranean corridors, most likely used for storage and built into the natural slope. These will lead you to an underground museum about the Forum, with artefacts and details about the excavation. There are also remnants of a mint, a set of baths and the Odeon, a restored Roman-era theatre on the east side.

Cunoscut și sub numele de Agora Antică, centrul vieții publice și politice din Salonic roman a fost excavat în 1966. Situl, dezvoltat în două faze în secolele II și III d.Hr. este delimitat de străzi, Makedonikis Amynis, Olympou, Filippou, Agnostou Stratiotou. În epoca romană, forumul se afla la intersecția celor două străzi principale ale orașului, de la nord la sud și de la est la vest, și era doar timid, cu o lungime de 150 de metri și o lungime de 100 de metri. Un adevărat fior este Cryptoporticus, coridoare parțial subterane, cel mai probabil utilizate pentru depozitare și încorporate în panta naturală. Acestea vă vor conduce la un muzeu subteran despre Forum, cu artefacte și detalii despre săpătură. Există, de asemenea, rămășițe ale unei monete, a unui set de băi și a Odeonului, un teatru restaurat din epoca romană pe partea de est.

Jewish Museum

On Agiou Mina street is a small museum recounting Thessaloniki’s Sephardic heritage, where a Spanish-speaking community flourished for 450 years until the Holocaust. Jews first settled the city at the end of the 15th century following their expulsion by Spain’s Catholic Monarchs. Arriving from Western Europe, they brought valuable modern skills like cartography, weapon-making, printing and medical science, thriving in the Ottoman climate of religious tolerance. The current modest but interesting gallery has Jewish gravestones, vintage photographs and information boards about key events like the 1943 deportation of 49,000 Jews, of whom fewer than 2,000 would survive.

Pe strada Agiou Mina este un mic muzeu care povestește moștenirea sefardică a Salonicului, unde o comunitate de limbă spaniolă a înflorit 450 de ani până la Holocaust. Evreii au stabilit prima dată orașul la sfârșitul secolului al XV-lea, după expulzarea lor de către monarhii catolici ai Spaniei. Sosiți din Europa de Vest, au adus abilități moderne valoroase precum cartografia, fabricarea armelor, tipărirea și știința medicală, prosperând în climatul otoman de toleranță religioasă. Actuala galerie modestă, dar interesantă, are pietre funerare evreiești, fotografii de epocă și panouri informative despre evenimente cheie, cum ar fi deportarea în 1943 a 49.000 de evrei, dintre care mai puțin de 2.000 ar supraviețui.

Heptapyrgion

On high ground at the northeastern side of Thessaloniki’s acropolis is a Byzantine-era fortress that was the city’s main redoubt. Despite the name “Heptagyrion” the fortress actually has ten towers instead of seven, five to the north and five to the south, all joined together by a wall. The northern towers are from the 900s, while the southern towers were erected in the 12th century. From the 15th century the Ottomans simply maintained the existing building, giving it a military purpose until the 1890s when it became a prison, a role it kept until 1989.

Pe un teren înalt, în partea de nord-est a acropolei din Salonic, se află o cetate din epoca bizantină, care a fost principala redută a orașului. În ciuda numelui „Heptagyrion”, cetatea are de fapt zece turnuri în loc de șapte, cinci la nord și cinci la sud, toate unite între ele printr-un zid. Turnurile nordice sunt din anii 900, în timp ce turnurile sudice au fost ridicate în secolul al XII-lea. Din secolul al XV-lea, otomanii pur și simplu au întreținut clădirea existentă, oferindu-i un scop militar până în anii 1890, când a devenit închisoare, rol pe care l-a păstrat până în 1989.

Alexander the Great Monument

Next to a fountain at Nea Parelia is an equestrian statue of Macedonia’s most famous son, part of a development that has regenerated the waterfront. Thessaloniki was named in the 4th century BC after Thessalonike of Macedon, a half-sister of Alexander, and wife of King Cassander of Macedon. The monument is six metres high and shows him on Bucephalus, one of antiquity’s most distinguished horses. Along the promenade beside Alexander are rows of sarissas, the long pikes introduced by Philip II of Macedon and used to great success by Alexander at the Battles of Issus, the Granicus and Gaugamela.

Lângă o fântână de la Nea Parelia se află o statuie ecvestră a celui mai faimos fiu al Macedoniei, parte a unei dezvoltări care a regenerat malul apei. Salonic a fost numit în secolul al IV-lea î.Hr. după numele lui Tesalonic al Macedoniei, o soră vitregă a lui Alexandru și soția regelui Cassander al Macedoniei. Monumentul are o înălțime de șase metri și îl arată pe Bucephalus, unul dintre cei mai distinși cai ai antichității. De-a lungul promenadei de lângă Alexandru se găsesc șiruri de sarise, șoldurile lungi introduse de Filip al II-lea al Macedoniei și utilizate de Alexandru cu mare succes în bătăliile de la Issus, Granicus și Gaugamela.

Berdorf

Berdorf is famous for being one of the tourist hot spots of Luxembourg and sits on windblown table lands that back onto valleys containing the Black Ernz, the Sûre, and the Aesbach rivers. These valleys are covered with footpaths that let you take in the majesty of the landscape of Luxembourg and this area is also home to over 3,000 acres of forest.

Berdorf este renumit pentru că este unul dintre punctele fierbinți turistice din Luxemburg și se așează pe terenurile de masă suflate de vânt care se întorc pe văile care conțin râurile Black Ernz, Sûre și Aesbach. Aceste văi sunt acoperite de poteci care vă permit să profitați de măreția peisajului luxemburghez și această zonă găzduiește, de asemenea, peste 3.000 de acri de pădure.

Echternach

The quaint town of Echternach sits on the banks of the pretty River Sûre which is also on the border with neighboring Germany. The town is famous for a few of its festivals such as an international music festival that is run from May to June as well as a dancing procession that has been held here for centuries on Whit Tuesday. In the town itself you will find old fashioned houses, winding streets, and medieval architecture that hark back to another era.

Orașul pitoresc Echternach se află pe malul frumosului râu Sûre, care este, de asemenea, la granița cu Germania vecină. Orașul este renumit pentru câteva dintre festivalurile sale, cum ar fi un festival internațional de muzică care se desfășoară din mai până în iunie, precum și o procesiune de dans care a avut loc aici de secole în Marți de Whit. În orașul propriu-zis, veți găsi case de modă veche, străzi șerpuite și arhitectură medievală care revin la o altă eră.

Bourscheid Castle

The village of Bourscheid is located on a plateau that has two rivers running past it in the form of the Wark and the Süre. The village has a range of outdoor activities like hiking trails and other pursuits, but the real draw here is the Bourscheid Castle which dominates the village from a peak of 137 meters. It was originally built in the 10th century and has been lovingly preserved.

Satul Bourscheid este situat pe un platou care are două râuri care trec pe lângă el sub forma Wark și Süre. Satul are o serie de activități în aer liber, cum ar fi trasee de drumeții și alte activități, dar adevăratul atracție aici este Castelul Bourscheid, care domină satul de la un vârf de 137 de metri. A fost inițial construit în secolul al X-lea și a fost păstrat cu dragoste.

Walferdange castle

Walferdange Castle used to be the residence of the Grand Ducal until the end of the 19th century and sits close to Grunewald Wood. The village itself is part of one of the major visitor trails in Luxembourg and is near to the Alzette Valley which is known for lush woodlands and stunning views. As if that wasn’t enough the village is also famous for its flowers, and in particular its heady roses. There is a Roman villa here complete with an aqueduct that goes deep underground.

Castelul Walferdange a fost reședința Marelui Ducal până la sfârșitul secolului al XIX-lea și se află aproape de Grunewald Wood. Satul în sine face parte dintr-una dintre traseele majore de vizitatori din Luxemburg și este aproape de Valea Alzette, care este cunoscută pentru pădurile luxuriante și priveliștile uimitoare. De parcă acest lucru nu ar fi fost suficient, satul este renumit și pentru florile sale și, în special, pentru trandafirii săi. Există o vilă romană aici, completată cu un apeduct care merge adânc sub pământ.

Palais Grand-Ducal

The Palais Grand-Ducal is the official residence of the Grand Duke and royal family of Luxembourg and is one of the most stunning feats of architecture in Luxembourg City. It dates from the 16th century and mixes a range of style including romantic touches and medieval and gothic designs.

Palais Grand-Ducal este reședința oficială a Marelui Duce și a familiei regale din Luxemburg și este una dintre cele mai uimitoare fapte de arhitectură din orașul Luxemburg. Datează din secolul al XVI-lea și amestecă o gamă de stiluri, inclusiv atingeri romantice și modele medievale și gotice.

Walls of the Corniche

In Luxembourg City you will find the Walls of the Corniche which look over the city down onto a valley. This is also the spot where the Gate of the Grund is located which was built in 1632 and there are a range of houses and other curiosities in the area such as St. Michael’s Church and the Abbey of Neumünster which has a famous pipe organ as well as a ‘black virgin’ from the 14th century.

În orașul Luxemburg veți găsi zidurile Cornichei care privesc orașul în jos, pe o vale. Acesta este, de asemenea, locul unde se află Poarta Grundului, care a fost construită în 1632 și există o serie de case și alte curiozități în zonă, cum ar fi Biserica Sf. Mihail și Mănăstirea din Neumünster, care are, de asemenea, o celebra orga de țevi. ca „fecioară neagră” din secolul al XIV-lea.

Larochette

Larochette sits in a craggy valley that is encircled by picturesque woodlands. The town is also famous for having not one but two castles that sit on the White Ernz above the valley. Other signature features here include a medieval square as well as an interesting Museum of Industry and a church decorated in the Neo-Roman style that has a range of unusual Art Nouveau frescoes.

Larochette se află într-o vale aglomerată, înconjurată de păduri pitorești. Orașul este, de asemenea, renumit pentru că nu are unul, ci două castele care stau pe Ernz Alb deasupra văii. Alte caracteristici semnatare aici includ o piață medievală, precum și un interesant Muzeul Industriei și o biserică decorată în stil neoroman, care are o serie de fresce neobișnuite Art Nouveau.

Wiltz

Wiltz is made up of two parts, namely the upper and lower town. He has a range of attractions such as the Battle of the Bulge Museum which you will find inside Wiltz Castle.

Wiltz este alcătuit din două părți, și anume orașul superior și cel inferior. Are o serie de atracții, cum ar fi Muzeul Bătălia de la Bulge, pe care îl veți găsi în interiorul castelului Wiltz.

National Museum of History and Art

Despite its small size Luxembourg is known for having a wealth of engaging museums. One of the best of these however is the National Museum of History and Art which is nestled in the Fish Market part of the old town center. Here you will find a huge range of items such as tools, coins, weapons, historical documents, and photographs. Much of the art work is focused on the Gallo-Roman era and tells the story of social and religious life through the ages for those who call Luxembourg home. If you like modern art won’t be disappointed and it is filled with the works of a range of artists from the 20th century.

În ciuda dimensiunilor sale reduse, Luxemburgul este cunoscut pentru că are o multitudine de muzee atractive. Unul dintre cele mai bune dintre acestea este Muzeul Național de Istorie și Artă, care este amplasat în partea pieței din centrul vechi al orașului. Aici veți găsi o gamă largă de articole, cum ar fi instrumente, monede, arme, documente istorice și fotografii. O mare parte din opera de artă se concentrează pe epoca galo-romană și spune povestea vieții sociale și religioase de-a lungul veacurilor pentru cei care numesc Luxemburg acasă. Dacă îți place arta modernă, nu vei fi dezamăgit și este plin de lucrările unei game de artiști din secolul al XX-lea.

Seven Castles

In the Guttland region of Luxembourg is the so called Valley of the Seven Castles which unfolds over 24 kilometers. One of the joys here is to go back in time to the mediaeval period and hop your way along the trail here moving from one castle to another. These include Mersch, Schoenfels, Koerich, Hollenfels, Septfontaines and the two castles in Asembourg.

În regiunea Guttland din Luxemburg se află așa-numita vale a celor șapte castele care se desfășoară peste 24 de kilometri. Una dintre bucuriile de aici este să ne întoarcem în timp la perioada medievală și să ne întoarcem de-a lungul traseului de aici, trecând de la un castel la altul. Acestea includ Mersch, Schoenfels, Koerich, Hollenfels, Septfontaines și cele două castele din Asembourg.

Old Quarter

The Old Quarter in Luxembourg City is the perfect place to kick off a trip to this delightful country and is also a UNESCO World Heritage Site. The center would have been surrounded by graceful ancient fortifications that once were known as the Gibraltar of the North although these were destroyed in 1883. Nowadays you will find tree lined cobbled streets as well as lush parks and gardens. As you wander around you can check out scenic bridges and winding alleyways and the best tip is to see which areas catch your eye and explore them at your leisure.

Cartierul Vechi din Luxemburg este locul perfect pentru a începe o excursie în această țară încântătoare și este, de asemenea, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Centrul ar fi fost înconjurat de grațioase fortificații antice, care odinioară erau cunoscute sub numele de Gibraltar al Nordului, deși acestea au fost distruse în 1883. În zilele noastre veți găsi străzi pietruite înconjurate de copaci, precum și parcuri și grădini luxuriante. În timp ce vă plimbați în jurul dvs., puteți verifica poduri pitorești și alee sinuoase, iar cel mai bun sfat este să vedeți ce zone vă atrag atenția și să le explorați în timpul liber.

Vianden

The town of Vianden is one of the most scenic in all of Luxembourg and nestles close to the banks of the Rover Our. It is blessed with a pretty feudal manor that was built in the ninth century and the town is surrounded by a medieval outer wall which is studded with guard towers. The town is also famous for being the spot where Victor Hugo lived when he was in exile and his former home is now open to the public and has a range of memorabilia for this period.

Orașul Vianden este unul dintre cele mai pitorești din tot Luxemburgul și se amplasează aproape de malurile Rover Our. Este binecuvântat cu un conac destul de feudal care a fost construit în secolul al IX-lea, iar orașul este înconjurat de un zid exterior medieval, care este împânzit cu turnuri de pază. Orașul este, de asemenea, renumit pentru că a fost locul în care a trăit Victor Hugo când era în exil, iar fosta sa casă este acum deschisă publicului și are o serie de memorabile pentru această perioadă.

Philharmonic of Luxembourg

Luxembourg may be small but the Philharmonic of Luxembourg is known for being one of the premium concert venues in Europe. It is the home of the Orchestre Philharmonique du Luxembourg and guests play here from all over the world including a range of famous conductors and orchestras. The building is known for its powerful acoustics.

Luxemburgul poate fi mic, dar Filarmonica din Luxemburg este cunoscută pentru că este unul dintre locurile de concert premium din Europa. Este casa Orchestrului Philharmonique du Luxembourg și oaspeții cântă aici din întreaga lume, inclusiv o gamă de dirijori și orchestre celebre. Clădirea este cunoscută pentru acustica sa puternică.

Beaufort Castle

Beaufort is located on a plateau in the Mullerthal region of Luxembourg and has a castle that dates from the 12th century. Much of the castle is now in disrepair and it is not as well preserved as many in the region, but it makes a great stop off for a more rustic experience and there are a range of footpaths close to the castle that take you through woodlands and stunning rock formations.

Beaufort este situat pe un platou din regiunea Mullerthal din Luxemburg și are un castel care datează din secolul al XII-lea. O mare parte din castel este acum în paragină și nu este la fel de bine conservată ca multe din regiune, dar face o oprire excelentă pentru o experiență mai rustică și există o serie de poteci apropiate de castel care vă duc prin păduri și uimitoare formațiuni stâncoase.

Passerelle Viaduc

Passerelle Viaduc is one of the most historically significant bridges in Luxembourg and was completed in 1861. Built by a British company called the Waring Brothers, the viaduct linked to the center of the city although despite how cutting edge it would have been at the time it is now known as Old Bridge.

Passerelle Viaduc este unul dintre cele mai semnificative poduri istorice din Luxemburg și a fost finalizat în 1861. Construit de o companie britanică numită Waring Brothers, viaductul legat de centrul orașului, deși în ciuda cât de avansant ar fi fost la momentul în care a fost este acum cunoscut sub numele de Podul Vechi.

Notre Dame Cathedral

Notre Dame Cathedral was built in the 17th century by Jesuit priests and still stands proud to this day. One of the signature features here is the north gate which is baroque in style and is covered with pretty stained glass that dates from the 19th and 20th centuries. As well as traditional structures you will also find modern pieces of sculpture as well as a famous statue of the Madonna and Jesus in miniature form that sits over the altar. It is also famous for its crypt which contains graves of members of the Luxembourg royal family and which is guarded by two lion statues.

Catedrala Notre Dame a fost construită în secolul al XVII-lea de preoții iezuiți și încă rămâne mândră până în prezent. Una dintre caracteristicile semnăturii de aici este poarta de nord, care are un stil baroc și este acoperită cu vitralii frumoase care datează din secolele XIX și XX. Pe lângă structurile tradiționale, veți găsi, de asemenea, piese moderne de sculptură, precum și o celebră statuie a Maicii Domnului și a lui Iisus, în formă miniaturală, care se află deasupra altarului. De asemenea, este renumit pentru cripta sa care conține morminte ale membrilor familiei regale din Luxemburg și care este păzită de două statui de leu.

The Bock and the City Casements

The Bock Cliff in Luxembourg is known for its cannons and its fortifications and it is here that you can explore Casemates which is a series of underground passages. These tunnels are an amazing feat of engineering as they stretch for 21 kilometers and are dug out of solid rock cliffs. They were made with the intention of hiding soldiers as well as providing a place to stockpile horses and equipment. You can walk through many of the tunnels and at the top of the plateau you will find the crumbling ruins of a former castle which was only discovered as late as 1963.

Faleza Bock din Luxemburg este cunoscută pentru tunurile și fortificațiile sale și aici puteți explora Casemates, care este o serie de pasaje subterane. Aceste tuneluri sunt o minune uimitoare de inginerie, deoarece se întind pe 21 de kilometri și sunt săpate din stânci solide de stâncă. Au fost făcute cu intenția de a ascunde soldați, precum și de a oferi un loc pentru depozitarea cailor și a echipamentului. Puteți merge prin multe dintre tuneluri și în vârful platoului veți găsi ruinele prăbușite ale unui fost castel care a fost descoperit abia în 1963.

Echternach Benedictine Abbey

If you visit the town of Echternach then make sure to check out the Benedictine Abbey which dates from the seventh century and has an adjoining museum. It is made up of four buildings and a central courtyard and the basilica here has a huge amount of religious significance throughout Luxembourg. One of the reasons for this is that it contains a crypt with the sarcophagus of St. Willibrord which is made of white marble and the vaults here are covered in colorful frescoes that were painted in the 10th century.

Dacă vizitați orașul Echternach, asigurați-vă că verificați mănăstirea benedictină care datează din secolul al VII-lea și are un muzeu alăturat. Este alcătuit din patru clădiri și o curte centrală, iar bazilica de aici are o cantitate imensă de semnificație religioasă în tot Luxemburgul. Unul dintre motivele pentru aceasta este că conține o criptă cu sarcofagul Sf. Willibrord, care este realizată din marmură albă, iar bolțile de aici sunt acoperite cu fresce colorate care au fost pictate în secolul al X-lea.

Place Guillaume

Place Guillaume is known for its spacious open areas that used to be the location of a Franciscan convent. Now the area is fully closed to vehicles and there is a famous statue here of William II on horseback who was the King of Holland and the Grand Duke of Luxembourg. The area is famous for its Town Hall, and other landmarks to check out nearby include the Spanish Turret and a former cavalry barracks.

Place Guillaume este cunoscut pentru spațiile sale deschise spațioase, care erau locația unei mănăstiri franciscane. Acum, zona este complet închisă vehiculelor și există aici o faimoasă statuie a lui William al II-lea călare, care a fost regele Olandei și marele duce al Luxemburgului. Zona este renumită pentru Primăria sa, iar alte repere de vizitat în apropiere includ Turela spaniolă și o fostă cazarmă de cavalerie.

Museum of Modern Art

People may think that Luxembourg is full of ancient relics but it also has a range of cutting edge museums like the Museum of Modern Art which is also known as MUDAM. The museum sprawls over 4,500 meters and although it features a unique design it is also built on the walls of the former Fort Thungen that dates from 1732. The range of art here is eclectic including photographs, sculpture, textiles, and even digital media. The entire museum complex sits in the Parc Drai Eechelen which has an array of sculptural works of art and sweeping vistas over the old town area of Luxembourg.

Oamenii ar putea crede că Luxemburgul este plin de relicve antice, dar are și o gamă largă de muzee de ultimă generație, cum ar fi Muzeul de Artă Modernă, cunoscut și sub numele de MUDAM Muzeul se întinde pe 4.500 de metri și, deși are un design unic, este construit și pe pereții fostului Fort Thungen care datează din 1732. Gama de artă de aici este eclectică, inclusiv fotografii, sculptură, textile și chiar suporturi digitale. Întregul complex muzeal se află în Parc Drai Eechelen, care are o serie de opere de artă sculpturale și priveliști cuprinzătoare asupra zonei orașului vechi din Luxemburg.

Biodiversum – Nature Reserve Haff Reimech

The Haff Reimech Nature Reserve is located at the base of the Schengen and Remich wine slopes and is the place to come if you want to check out a range of flora and fauna in Luxembourg. The Biodiversum is on an artificial island and you can explore a well preserved nature reserve as well as an underwater world exhibit with a range of galleries and informational material.

Rezervația naturală Haff Reimech este situată la baza pârtiilor de vin Schengen și Remich și este locul potrivit pentru a vizita o gamă largă de floră și faună din Luxemburg. Biodiversul se află pe o insulă artificială și puteți explora o rezervație naturală bine conservată, precum și o expoziție mondială subacvatică, cu o gamă largă de galerii și materiale informative.

Minett Park

Located in Fond-de-Gras is Minett Park which used to be an important center of industry. One of the great delights of the area is that you can get here using Train 1900 which is a traditional steam locomotive that will take you up to Fond-de-Gras. Here you will find a kind of open air museum and there is a walking tour that you can take around the various buildings on show, many of which are made from wood. Some of the highlights include a period grocery shop as well as the Paul Wurt electric power station.

Situat în Fond-de-Gras se află Parcul Minett, care a fost un centru important al industriei. Una dintre marile delicii ale zonei este că puteți ajunge aici folosind Train 1900, care este o locomotivă tradițională cu aburi care vă va duce până la Fond-de-Gras. Aici veți găsi un fel de muzeu în aer liber și există un tur pe jos pe care îl puteți face în jurul diferitelor clădiri expuse, dintre care multe sunt realizate din lemn. Unele dintre cele mai importante momente includ un magazin alimentar de epocă, precum și centrala electrică Paul Wurt.