Porto – Portugalia (2001)

Port wine  is a Portuguese fortified wine produced with distilled grape spirits exclusively in the Douro Valley in the northern provinces of Portugal. It is typically a sweet, red wine, often served as a dessert wine, although it also comes in dry, semi-dry, and white varieties. After centuries of port wine’s success, other port-style fortified wines started to be produced outside Portugal, in Argentina, Australia, Canada, France, India, South Africa, Spain, and the United States. However, under the European Union Protected Designation of Origin guidelines, only products from Portugal are allowed to be labelled „port” or „Porto”. There are no rules to grant the authenticity of selling port wines in the United States, and so the ports sold in American stores can be from anywhere in the world. To solve this problem in North America and other countries, Porto’s authentic producers started exporting port with an authenticity stamp on their bottles.

Vinul de port este un vin fortificat portughez produs cu spirt de struguri distilat exclusiv în Valea Douro din provinciile de nord ale Portugaliei. Este de obicei un vin roșu dulce, adesea servit ca vin de desert, deși vine și în soiuri uscate, semi-uscate și albe. După secole de succes ale vinului de port, alte vinuri fortificate în stil portuar au început să fie produse în afara Portugaliei, în Argentina, Australia, Canada, Franța, India, Africa de Sud, Spania și Statele Unite. Cu toate acestea, conform liniilor directoare privind denumirea de origine protejată a Uniunii Europene, numai produsele din Portugalia pot fi etichetate „port” sau „Porto”. Nu există reguli care să asigure autenticitatea vânzării vinurilor de port în Statele Unite, astfel încât porturile vândute în magazinele americane pot fi de oriunde din lume. Pentru a rezolva această problemă în America de Nord și în alte țări, producătorii autentici din Porto au început să exporte portul cu o ștampilă de autenticitate pe sticlele lor.

Porto Cathedral

This stern-looking building calls the shots from the oldest part of Porto. Despite going through a lot of changes over time, the cathedral has kept big pieces of its original 12th-century architecture. When it was built it would have had a defensive role, as you may tell from the buttresses, arrow loops and crenellations. Inside there’s a narrow Romanesque nave and choir, conducting you towards the apse, which got an opulent Baroque redesign in the 17th century.

Această clădire cu aspect sever apelează la cele mai vechi părți din Porto. În ciuda faptului că a trecut prin multe schimbări de-a lungul timpului, catedrala a păstrat bucăți mari din arhitectura sa originală din secolul al XII-lea. Când a fost construit, ar fi avut un rol defensiv, după cum puteți spune din contraforturi, bucle de săgeți și crenelări. În interior se află o navă și un cor romanic îngust, care vă conduc spre absidă, care a primit o reproiectare barocă opulentă în secolul al XVII-lea.

Soares dos Reis National Museum

This museum was founded in 1833 as an exhibition of religious art confiscated from Portuguese convents. A lot of these pieces are still on display, while much of the earlier art was taken from followers of the deposed King Miguel I. It is named for António Soares dos Reis, a 19th century sculptor from Vila Nova de Gaia on the south bank of the Douro. There are a few pieces by Soares dos Reis here as well as other vaunted Portuguese painters and sculptors like Silva Porto, Vieira Portuense, Domingos Sequeira and Miguel Ângelo Lupi.

Acest muzeu a fost fondat în 1833 ca o expoziție de artă religioasă confiscată de la mănăstirile portugheze. Multe dintre aceste piese sunt încă expuse, în timp ce o mare parte din arta anterioară a fost preluată de la adepții regelui destituit Miguel I. Este numită după António Soares dos Reis, un sculptor din secolul al XIX-lea din Vila Nova de Gaia de pe malul sudic al Douro. Există câteva piese de Soares dos Reis aici, precum și alți pictori și sculptori portughezi, precum Silva Porto, Vieira Portuense, Domingos Sequeira și Miguel Ângelo Lupi.

Igreja do Carmo

A little younger than Porto’s elaborate Baroque churches, the Igreja do Carmo has Rococo architecture from the 1750-60s. What dazzles the crowds though is the side facade on Praça de Carlos Alberto. This wall is covered entirely with blue and white azulejos. These tiles form one large image conveying  the origins of the Carmelite Order and Mount Carmel in Israel.

Puțin mai tânăr decât elaboratele biserici baroce din Porto, Igreja do Carmo are o arhitectură rococo din anii 1750-60. Ceea ce orbeste mulțimea este fațada laterală de pe Praça de Carlos Alberto. Acest perete este acoperit în întregime cu azulejos albastru și alb. Aceste plăci formează o imagine mare care transmite originile Ordinului Carmelit și ale Muntelui Carmel din Israel.

Muralha Fernandina

There’s a length of Porto’s 14th century wall just up from the Luís I Bridge and runs almost parallel to the funicular. And although it belongs of the World Heritage Site, it’s an attraction a little underappreciated by tourists. You can get onto battlements at Largo 1. de Dezembro, and at the entrance the wall is surrounded by a gorgeous little garden with orange trees.

Există o lungime a zidului din secolul al XIV-lea al Porto, chiar sus de Podul Luís I și este aproape paralel cu funicularul. Și, deși aparține Patrimoniului Mondial, este o atracție puțin subapreciată de turiști. Puteți ajunge pe creneluri la Largo 1. de Dezembro, iar la intrare zidul este înconjurat de o grădină superbă cu portocali.

Serralves Museum & Villa

Casa de Serralves, a graceful Art Deco property built between 1925 and 1944 and with designers like Charles Siclis and René Lalique recruited to craft the interiors. The villa looks out on sumptuous terraced grounds with tree-lined avenues, topiaries, regimented lawns and pergolas. Then on the other side of the park is the Contemporary Art Museum, which opened in 1999 for high-profile temporary exhibitions.

Casa de Serralves, o grațioasă proprietate Art Deco construită între 1925 și 1944 și cu designeri precum Charles Siclis și René Lalique recrutați pentru a crea interiorul. Vila are vedere la terenuri terasate somptuoase, cu bulevarde mărginite de copaci, topiere, peluze regimentate și pergole. Apoi, de cealaltă parte a parcului, se află Muzeul de Artă Contemporană, care a fost deschis în 1999 pentru expoziții temporare de înalt nivel.

Palácio da Bolsa

Porto’s old stock exchange was built next to the Church of São Francisco after its cloisters burned down during the Siege of Porto in 1832. The exterior was finished by 1850 and has a Neoclassical design, while the eclectic interiors were decorated right up to the start of the 20th century. You have to go in to comprehend the richness of the decorative carvings, plasterwork, frescos, chandeliers and tiles. The stuccoed Moorish Revival Salão Árabe is almost overwhelming, while the monumental Pátio das Nações courtyard is lit by an octagonal metal and glass roof.

Vechea bursă de valori din Porto a fost construită lângă Biserica din São Francisco după ce cloistele sale au ars în timpul Asediului din Porto în 1832. Exteriorul a fost terminat până în 1850 și are un design neoclasic, în timp ce interioarele eclectice au fost decorate chiar până la începutul secolul XX. Trebuie să intrați pentru a înțelege bogăția sculpturilor decorative, a tencuielilor, a frescelor, a candelabrelor și a plăcilor. Revigorarea maură stucată Salão Árabe este aproape copleșitoare, în timp ce curtea monumentală Pátio das Nações este luminată de un acoperiș octogonal din metal și sticlă.

Clérigos Church

The 75.6-metre-high tower of this Baroque church can be spotted from most parts of Porto and was the tallest building in the country when it was completed. It’s a beautiful monument, with delicate carvings all the way up and a clock so high you need to take few steps back to be able to read it properly. This was the last section of the church to be completed and dates to 1763, with a design inspired by the campaniles of Tuscany.

Turnul înalt de 75,6 metri al acestei biserici baroce poate fi observat din majoritatea părților din Porto și a fost cea mai înaltă clădire din țară când a fost finalizată. Este un monument frumos, cu sculpturi delicate până la capăt și un ceas atât de înalt încât trebuie să faceți câțiva pași înapoi pentru a-l putea citi corect. Aceasta a fost ultima secțiune a bisericii care a fost finalizată și datează din 1763, cu un design inspirat de campanile din Toscana.

Luís I Bridge

An industrial symbol for Porto, this twin-level metal arched bridge opened in 1886. It was conceived by the German engineer Théophile Seyrig who cofounded the Eiffel Company. The bridge crosses the steep, rocky banks of the Douro and rises to almost 45 metres. There’s a bird’s eye view of the Cais da Ribeira from the top level, which is also used by Porto’s light railway.

Un simbol industrial pentru Porto, acest pod arcuit metalic pe două niveluri a fost deschis în 1886. A fost conceput de inginerul german Théophile Seyrig care a cofondat Compania Eiffel. Podul traversează malurile abrupte și stâncoase ale Dourului și se ridică la aproape 45 de metri. Există o vedere panoramică a Cais da Ribeira de la nivelul superior, care este, de asemenea, utilizată de linia ferată ușoară din Porto.

Church of São Francisco

The last Gothic monument in Porto is this church completed in 1425. Wander around to the apse to ponder the long lancet windows and then head back to the main facade where an ornate portal is crested by a lovely rose window. The interiors were redecorated from the 1500s to the 1700s and have some of the most lavish gilded woodwork you could hope to see. The old Gothic vaults, walls and pillars are covered up by intricately carved panels representing birds, cherubs and foliage.

Ultimul monument gotic din Porto este această biserică finalizată în 1425. Mergeți în jurul absidei pentru a medita la ferestrele lungi cu lancetă și apoi îndreptați-vă spre fațada principală, unde un portal ornamentat este crestat de o minunată fereastră de trandafir. Interiorul a fost redecorat din anii 1500 până în anii 1700 și are unele dintre cele mai generoase lucrări de lemn aurite pe care ai putea spera să le vezi. Vechile bolți gotice, pereții și stâlpii sunt acoperiți de panouri sculptate complicat reprezentând păsări, heruvimi și frunziș.

FC Porto Museum

FC Porto are the second most successful in Portuguese football, having won the league 25 times and the cup 16 times. Add to that two Champions League/European Cups and two UEFA Cup/Europa League titles and you’ve got a legacy worthy of a museum. If you don’t know much about FC Porto you’ll soon realise what the team means to the city, and if you’re already a fan you can take a trip down memory lane, recalling greats like Deco, Mário Jardel and Teófilo Cubillas. The museum is in the east stand of the Estádio do Dragão and celebrates iconic players, matches and titles using interactive technology and multimedia.

FC Porto este al doilea cel mai de succes în fotbalul portughez, după ce a câștigat liga de 25 de ori și cupa de 16 ori. Adăugați două titluri de Liga Campionilor / Cupe Europene și două titluri de Cupă UEFA / Europa League și veți obține o moștenire demnă de un muzeu. Dacă nu știi prea multe despre FC Porto, îți vei da seama în curând ce înseamnă echipa pentru oraș și, dacă ești deja fan, poți face o excursie pe banda de memorie, amintindu-i pe marii precum Deco, Mário Jardel și Teófilo Cubillas . Muzeul se află în standul de est al Estádio do Dragão și sărbătorește jucători, meciuri și titluri iconice, folosind tehnologie interactivă și multimedia.

Casa-Museu Guerra Junqueiro

Guerra Junqueiro was an influential author and poet whose writing helped set the tone for the Portuguese Revolution in 1910, which abolished the monarchy. In 1940 his estate in the medieval quarter was donated to the city and became a museum in his honour. Guerra Junqueiro also had a taste for the finer things, and accumulated fine ceramic  from Nuremburg, faience from Viana do Castelo, plush furniture and a variety of religious art including some wonderful silverwork.

Guerra Junqueiro a fost un autor și poet influent, a cărui scriere a ajutat la stabilirea tonului Revoluției Portugheze din 1910, care a abolit monarhia. În 1940, moșia sa din cartierul medieval a fost donată orașului și a devenit un muzeu în cinstea sa. Guerra Junqueiro a avut, de asemenea, un gust pentru lucrurile mai fine și a acumulat ceramică fină de la Nürnberg, faianță de la Viana do Castelo, mobilier de pluș și o varietate de artă religioasă, inclusiv o minunată arginterie.

Jardins do Palácio de Cristal

This was the site of Porto’s Crystal Palace, which lasted from 1865 to 1961 and was modelled on the monument in London. These gardens were devised to complement that palace and were landscaped by the German Émile David. His design is still in place, and there are fountains and allegorical sculptures to the seasons. The gardens are planted with gingko, pines, camellias, rhododendrons and beech trees. At the centre of the park the old palace was replaced by the semi-spherical Pavilhão Rosa Mota, which has hosted exhibitions in the past.

Acesta a fost locul Palatului de Cristal din Porto, care a durat între 1865 și 1961 și a fost modelat după monumentul din Londra. Aceste grădini au fost concepute pentru a completa acel palat și au fost amenajate de germanul Émile David. Proiectul său este încă în vigoare și există fântâni și sculpturi alegorice în anotimpuri. Grădinile sunt plantate cu gingko, pini, camelii, rododendri și fagi. În centrul parcului, vechiul palat a fost înlocuit de semi-sferica Pavilhão Rosa Mota, care a găzduit expoziții în trecut.

Church of Santa Clara

Built next to the most prominent section of Porto’s medieval defensive walls, this church was completed in 1457 to replace a medieval convent. It has a similar story to other religious buildings in the city, undergoing an extravagant update in the first half of the 18th century. Shining against the red marble are gilded mouldings on the vaults, and gilded wooden carvings. In Portugal this style is known as “Barroco Joanino”, coming from the reign of John V when the Portuguese Empire was at the height of its prosperity.

Construită lângă cea mai proeminentă secțiune a zidurilor de apărare medievale din Porto, această biserică a fost finalizată în 1457 pentru a înlocui o mănăstire medievală. Are o poveste similară cu alte clădiri religioase din oraș, suferind o actualizare extravagantă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Strălucind pe marmura roșie sunt muluri aurite pe bolți și sculpturi din lemn aurit. În Portugalia, acest stil este cunoscut sub numele de „Barroco Joanino”, provenind din domnia lui Ioan al V-lea, când Imperiul Portughez se afla la apogeul prosperității sale.

Museu Romântico da Quinta da Macieirinha

At a wonderful location in Massarelos, beside the Palácio de Cristal gardens and with views of the Douro, this 18th-century mansion was a home for a succession of noble families. Its most venerated resident was Charles Albert of Sardinia, who spent the last months of his life in exile here in 1849. The house has been kept as a museum to open a window on 19th-century noble life. This attraction opened in 1972, and Charles Albert’s great-great grandson was called in to help the city choose furniture and decoration to make it as authentic as possible.

Într-o locație minunată din Massarelos, lângă grădinile Palácio de Cristal și cu vedere la Douro, acest conac din secolul al XVIII-lea a fost o casă pentru o succesiune de familii nobiliare. Cel mai venerat rezident al său a fost Charles Albert din Sardinia, care și-a petrecut ultimele luni din viață în exil aici în 1849. Casa a fost păstrată ca muzeu pentru a deschide o fereastră asupra vieții nobile din secolul al XIX-lea. Această atracție s-a deschis în 1972, iar stră-strănepotul lui Charles Albert a fost chemat pentru a ajuta orașul să aleagă mobilierul și decorul pentru a-l face cât mai autentic.

Porto Bridge Climb

The Douro’s last bridge before the Atlantic is the Ponte da Arrábida, which opened in 1963. When it was finished it had the longest span of a concrete arch bridge on the world, and today 136,000 cars cross the structure in 24 hours. Now, while this information might be interesting, what has really put the Arrábida on the map is the new bridge-climbing activity.

Ultimul pod al Douro înainte de Atlantic este Ponte da Arrábida, care a fost deschis în 1963. Când a fost terminat, avea cea mai lungă întindere de pod arc din beton din lume, iar astăzi 136.000 de mașini traversează structura în 24 de ore. Acum, deși aceste informații ar putea fi interesante, ceea ce a pus într-adevăr Arrábida pe hartă este noua activitate de alpinism.

Casa da Música

A treasured modern addition to Porto’s cityscape, the Casa da Música is a concert hall that opened in 2005. Dutch architect Rem Koolhaas oversaw the design along with high-tech scenography and acoustics firms.

O adăugare modernă prețuită a peisajului orașului Porto, Casa da Música este o sală de concerte deschisă în 2005. Arhitectul olandez Rem Koolhaas a supravegheat designul împreună cu scenografie de înaltă tehnologie și firme de acustică.

Livraria Lello

You have to call in at this delightful bookshop on Rua das Carmelitas. The building goes back to 1906, though the actual business is much older, and the shop is often touted as one of the best in the world. A lot of this is down to the architecture: The Livraria Lello has an Art Nouveau design, with plenty of nods to the Gothic in its traceries, murals and pinnacles on the facade. The sinuous wooden staircase, ceiling piping and stained glass skylight inside are all stunning.

Trebuie să apelați la această librărie încântătoare de pe Rua das Carmelitas. Clădirea datează din 1906, deși afacerea reală este mult mai veche, iar magazinul este adesea promovat ca fiind unul dintre cele mai bune din lume. Multe dintre acestea se datorează arhitecturii: Livraria Lello are un design Art Nouveau, cu o mulțime de indicii către gotic în tracerile sale, picturile murale și pinacolele de pe fațadă. Scările sinuoase din lemn, conductele de tavan și luminatorul din vitralii sunt uimitoare.

Foz do Douro

To blow away the cobwebs make for the Foz do Douro, a trendy district where the Douro enters the Ocean. The Pergola da Foz was installed in the 1930s as the Mayor’s wife fell in love with the one on the Promenade des Anglais. The Farol Molhe do Douro lighthouse meanwhile guided vessels in and out of the Douro for 120 years before being deactivated in 2009.

Pentru a sufla pânzele de păianjen, se ajunge la Foz do Douro, un cartier la modă în care Douro intră în Ocean. Pergola da Foz a fost instalată în anii 1930, când soția primarului s-a îndrăgostit de cea de pe Promenade des Anglais. Farul Molhe do Douro a condus între timp vasele în și din Douro timp de 120 de ani înainte de a fi dezactivat în 2009.