„Este frumos să dăruieşti! Îţi oferă probabil una din cele mai mari satisfacţii pe care le poţi avea ca om. Momentul în care vezi bucuria sinceră din ochii celui căruia i-ai dăruit e suficient pentru a te face să te simţi împlinit şi e greu să substitui cu altceva această trăire.
E frumos și să primești! Nu-ţi pune problema dacă meriţi acel dar; deciziile celuilalt sunt oricum subiective şi-l vei face fericit primindu-l. Cu cât dăruiești mai mult, cu atât vei primi mai mult. Nu este vorba doar de acte caritabile, despre a spune celorlalți despre faptele tale bune sau despre a te lăuda cu donații fabuloase. O privire caldă, o îmbrățișare sinceră, o mână strânsă, câteva cuvinte de laudă și un simplu „mulțumesc” pot schimba ziua unei persoane.
Un student a ieșit odată la plimbare cu profesorul său. În timp ce se plimbau, pe cealaltă parte a drumului studentul a văzut o pereche veche de pantofi care aparțineau unui țăran sărac ce lucra un câmp din apropiere și care era aproape de terminatul lucrului. Studentul îi spuse profesorului: „Haideți să glumim pe seama acestui țăran. Să-i ascundem încălțămintea și să-l urmărim în ascuns și să vedem ce va face”. Atunci profesorul i-a răspuns: „Tinere, niciodată să nu glumești pe seama sărăciei și a suferinței altuia. De vreme ce tu ești bogat, te poți bucura de următorul fapt: dacă vrei să mă asculți, pune câte o monedă de aur în fiecare pantof al țăranului, apoi ne vom ascunde în tufiș și vom vedea reacția lui”. Studentul a făcut așa, iar ei s-au ascuns în apropiere. Țăranul, care-și terminase de curând lucrul, a venit la locul unde și-a lăsat pantofii și în timp ce se încălța a simțit ceva în pantoful său. La început a crezut că-i o piatră, dar în curând și-a dat seama că era altceva. A rămas uimit văzând moneda de aur, a privit gânditor în jur, dar nu a văzut pe nimeni. A pus banul în buzunar și a început să încalțe al doilea pantof. Dar și acolo a găsit altă monedă. Profund uimit a căzut în genunchi, și-a îndreptat fața spre cer și a început să se roage și să mulțumească lui Dumnezeu. În rugăciunea sa a pomenit-o pe soția sa, grav bolnavă, pe copiii săi, care nu aveau ce mânca și care acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei toți erau salvați. Studentul stătea și privea șocat cu ochii plini de lacrimi pe țăranul cel fericit. Profesorul îl întrebă: „Dacă ai fi glumit așa cum ai dorit tu la început, ai fi fost mai fericit decât te simți acum?” Tânărul a răspuns: „Domnule profesor, mi-ați dat o lecție pe care nu o voi uita niciodată. Acum am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte: cel ce dăruiește este mai binecuvântat decât cel ce primește, mai fericit este a da decât a lua. Prin urmare, dacă vrei să faci un bine, grăbește-te și nu vei regreta. Urmează-ți glasul conștiinței și nu te abate din calea virtuților”.”(Augustin Paunoiu – Ziarul Lumina)
Story in my live 