Omul deştept nu ia muntele în piept

„Suntem adesea înclinaţi să considerăm confuzie, piedică sau nereuşită supărătoare tot ce nu se înscrie în scenariul nostru, în modul nostru de a programa viaţa şi viitorul. Mintea trufaşă s-a obişnuit să calculeze şi să planifice totul dinainte, iar în situaţiile neprevăzute ne îndeamnă să ne opunem activ pentru a adapta situaţia la calculul nostru. Rezultatul este că adunăm singuri o mulţime de piedici în calea noastră. Cu adevărat, nu există dificultăţi pe care să nu ni le putem crea singuri.

Ei bine, tocmai aici trebuie să o lăsăm mai moale. Atunci când nu putem acţiona eficace asupra obstacolului, să nu ne zdrobim fruntea nici de aspra stihie a naturii, nici de zidul surzeniei omeneşti, nici de podeaua de piatră a bisericii. Să ne cruţăm fruntea!

Omul deştept nu ia muntele în piept, ci-l ocoleşte, spune înţelepciunea populară. E o prostie să încerci să schimbi albia şi cursul râului. Trebuie să conducem râul, nu barca. De aceea, câteodată este bine să lăsăm liberă curgerea râului, prinzând valul. Există două tipuri de încercări şi de schimbări care ne răpesc liniştea. Unele nu sunt sub stăpânirea noastră, pe altele le putem controla măcar în parte. „Nu poţi opri păsările necazului să zboare deasupra capului, spune un proverb chinezesc, însă le poţi împiedica să-şi facă cuib în părul tău.” Dacă nu suntem în stare să îmblânzim vântul, va trebui să-l înfruntăm, îmbrăcându-ne mai gros. 

Un discipol se plângea maestrului său: „Am obosit, viaţa este grea. Ce să fac?” Maestrul a pus pe foc trei vase cu apă. În primul a aruncat un morcov, în al doilea un ou crud, în al treilea puţină cafea. După ce le-a lăsat pe toate să fiarbă, a scos din apa clocotită morcovul, oul şi a turnat într-o ceaşcă cafeaua.

Ce s-a schimbat?, a întrebat el. Toate au fiert.

Asta numai în aparenţă. Uită-te mai bine; morcovul tare a devenit moale şi maleabil, oul, lichid în interior şi fragil, a devenit tare. Pe dinafară au rămas la fel ca înainte, deşi apa le-a schimbat structura. La fel e şi cu oamenii, cei care par puternici şi viteji se pot pierde cu firea, pe când oamenii care par necăjiţi şi vulnerabili pot căpăta tărie.

Dar cafeaua?, s-a interesat discipolul. 

Acesta este lucrul cel mai curios: cafeaua s-a împrăştiat total în mediul ce era nou şi ostil, prefăcând apa obişnuită într-o băutură aromată. Există oameni care nu se pleacă sub această lume, ci transfigurează orice situaţie şi extrag din ea o bogată experienţă.  ” (Augustin Paunoiu – Ziarul Lumina)