Emily Bronte – La rascruce de vanturi

Domnul Earnshaw, tatăl lui Catherine, este un om bogat și bun care stăpânește conacul Wuthering Heights („La răscruce de vânturi”). Catherine are un frate pe nume Hindley. Domnul Earnshaw aduce un copil murdar acasă, cu care Catherine se înțelege bine încă din primele clipe. Fratele ei, Hindley, dimpotrivă, nu dorește prietenia copilului. Când tatăl lui Catherine moare, Hindley moștenește averea și devine brutal și rău cu sora lui. Îl chinuiește pe Heathcliff, acesta declarându-i răzbunare. După ce pleacă de acasă, Heathcliff devine bogat și moștenește o altă casă, Thrushcross Grange. Catherine e prinsă într-o furtună și se adăpostește în casa vecină, unde îl găsește pe Edgar Linton, unul din vecinii ei. Acesta se îndrăgostește de ea, urmând să se căsătorească cu ea. Heathcliff devine și mai rece față de ea. Heathcliff se însoară cu sora lui Edgar, Issabela. Aceasta vine în casa lui, rămâne însărcinată și naște un copil. La fel se întâmplă și cu Catherine. La nașterea fiicei sale, Catherine moare. Copii lor se îndrăgostesc unii de alții. Băiatul lui Heatcliff moare, iar fiica Catherinei se îndrăgostește de unul din nepoții lui Heathcliff, Hareton. La scurt timp moare și Heathcliff, în circumstanțe ciudate. Cei doi, Catherine și Heathcliff, rămân uniți pe veci abia după moarte.

“De aici poţi vedea deosebirea dintre sentimentele noastre: dacă el ar fi fost în locul meu, şi eu în al lui, cu toate că-l urăsc cu o ură care mi-a înveninat viaţa, niciodată n-aş fi ridicat mâna împotriva lui. Mă poţi privi cu neîncredere dacă-ţi place! Eu nu i-aş fi interzis niciodată s-o vadă, atâta vreme cât ea ar fi dorit acest lucru. Dar în clipa în care nu i-ar mai fi păsat de el, i-aş fi smuls inima lui Linton şi i-aş fi băut sângele! Până atunci însă – şi, dacă nu mă crezi, nu mă cunoşti – până atunci aş fi murit încetul cu încetul, fără să mă fi atins măcar de un fir de păr din capul lui!”

“Catherine Earnshaw, fie să nu ai odihnă câtă vreme trăiesc. Spui că te-am ucis; atunci bantuieste-mă. Victimele îşi bântuie ucigaşii. Cred, ştiu că fantomele rătăcesc pe pământ. Fii cu mine întotdeauna, ia orice formă, înnebuneşte-mă. Numai nu mă părăsi în abis, unde nu te pot găsi! Ah, Doamne! Este de nerostit! Nu pot trăi fără viaţa mea! Nu pot trăi fără sufletul meu!””

“Singura mea raùiune de a tri este el. De-ar fi să dispară tot şi să rămână el, aş continua să trăiesc, iar dacă ar rămâne restul şi el ar pieri, atunci tot universul mi-ar deveni străin. N-aş mai face parte din el.”

“Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.”

“Iubesc pămânutul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.”

“Poţi să mă chinuieşti până la moarte, dacă-ţi face plăcere, dar te rog, după ce mi-ai dărâmat palatul, nu-mi ridica o colibă, oferindu-mi-o drept locuinţă şi admirându-ţi mărinimia.”

“Un strain e un strain, fie el bogat ori sarac, si mie nu-mi convine sa-l las singur intr-un loc unde nu-l pot supraveghea.”

“Da, a murit, i-am răspuns şi mi-am oprit suspinele, apoi mi-am şters lacrimile de pe faţă. S-a dus în rai, sper, acolo unde şi noi o să ajungem, într-o bună zi, de-avem grijă să lăsăm cele rele deoparte şi să alegem calea cea bună!”

“Îmi mai pot însă aduce aminte cât de mult l-am iubit, şi-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l-aş putea iubi din nou, dacă… dar nu, nu!”

“Relicvele morţilor sunt preţioase, dacă în timpul vieţii ţi-au fost dragi.”

“El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt întotdeauna o plăcere pentru mine insămi, ci ca propria mea fiinţă.”

“Am s-o ţin din nou în braţe. Şi dacă-i rece, am să-mi zic că-i vântul din nord care pe mine mă îngheaţă; şi dacă nu se mişcă, am să-mi zic că-i adormită.”

“Niciodată nu mi-am destăinuit iubirea prin viu grai, dar dacă privirile pot vorbi, atunci şi cel mai idiot dintre idioţi ar fi putut ghici că eram îndrăgostita de el până peste cap.”

“Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi nu ar rămâne decât el, tot aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa.”

“Eternitatea în care intră cei duşi de pe lume, e viaţa fără margini, iubire fără sfârşit şi fericire deplină.”

“M-ai lăsat atât de multă vreme singură să lupt împotriva morţii, încât nu simt şi nu văd decât moarte! Mă simt ca şi moartă!”

“Nu ştiu din ce-s făcute sufletele, dar al meu şi-al lui sunt la fel, în vreme ce el e la fel de diferit de mine ca razele lunii de fulger, ca gheaţa de foc.”

“Am zăbovit printre ele, sub cerul acela binevoitor, dulce, senin; am urmărit fluturii ce zburau printre ierburi şi clopoţei, am ascultat vântul suav ce adia prin iarbă, şi m-am întrebat: Cum a putut crede cineva vreodată că cei ce odihnesc în pacea pământului ar putea avea un somn tulburat?!”