Scriitori, Versuri

Vlahuta Alexandru

Alexandru Vlahuta (n. 5 septembrie 1858, Pletesti, azi Alexandru Vlahuta, judetul Vaslui – d. 19 noembrie 1919, Bucuresti) a fost un scriitor roman, una dintre cele mai cunoscute carti ale sale fiind Romania Pitoreasca, despre care Dumitru Micu spune ca este un „atlas geografic comentat, traversat de o calda iubire de tara”.

“Cati ochi frumosi si visatori, poete,

N-or fi plangand pe versurile tale!

A, de-ai putea sa le-nsotesti in cale,

Te-ai consola vazand cu cata sete

Le sorb fecioarele sentimentale,

Cum te-ndragesc, zeu palid cu lungi plete,

Si-si torc iluzii si dorinti secrete,

Si basme dulci, din cantecu-ti de jale:

Pe cartea ta se-nvata sa suspine

Atatea inimi gingase, curate…

Tu nici le stii, instrainat de tine,

De dor te mistui in singuratate;

Doar filele, de sufletul tau pline,

Strang amintiri duioase flori uscate. (Sonet (Cati ochi frumosi si visatori, poete))”

“Sfanta munca e aceea

Ce rasplata-n ea-si gaseste.

De-nintelegi tu asta – cheia

Fericirii tale-o tii.

Urgisit de toti sa fii,

Tu deapururea iubeste, –

Iar ca sa traiesti in pace,

Nimic lumii sa nu-i cei –

Binele te-nvat’ al face

Ca albina mierea ei. (Sfanta munca)”

“Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii.”

“E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s