Alexandru Vlahuta (n. 5 septembrie 1858, Pletesti, azi Alexandru Vlahuta, judetul Vaslui – d. 19 noembrie 1919, Bucuresti) a fost un scriitor roman, una dintre cele mai cunoscute carti ale sale fiind Romania Pitoreasca, despre care Dumitru Micu spune ca este un „atlas geografic comentat, traversat de o calda iubire de tara”.
“Cati ochi frumosi si visatori, poete,
N-or fi plangand pe versurile tale!
A, de-ai putea sa le-nsotesti in cale,
Te-ai consola vazand cu cata sete
Le sorb fecioarele sentimentale,
Cum te-ndragesc, zeu palid cu lungi plete,
Si-si torc iluzii si dorinti secrete,
Si basme dulci, din cantecu-ti de jale:
Pe cartea ta se-nvata sa suspine
Atatea inimi gingase, curate…
Tu nici le stii, instrainat de tine,
De dor te mistui in singuratate;
Doar filele, de sufletul tau pline,
Strang amintiri duioase flori uscate. (Sonet (Cati ochi frumosi si visatori, poete))”
“Sfanta munca e aceea
Ce rasplata-n ea-si gaseste.
De-nintelegi tu asta – cheia
Fericirii tale-o tii.
Urgisit de toti sa fii,
Tu deapururea iubeste, –
Iar ca sa traiesti in pace,
Nimic lumii sa nu-i cei –
Binele te-nvat’ al face
Ca albina mierea ei. (Sfanta munca)”
“Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii.”
“E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.”
Story in my live 