Scriitori, Versuri

Vieru Grigore

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererata, judetul Hotin, Romania Mare – d. 18 ianuarie 2009, Chisinau) a fost un poet roman din Republica Moldova. In 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane

“Stiu, candva, la miez de noapte

Ori rasarit de Soare,

Stinge-mi-s-or ochii mie

Tot deasupra cartii Sale

Am s-ajung atunce, poate

La mijlocul ei aproape

Ci sa nu inchideti cartea

Ca pe recile-mi pleoape

S-o lasati, asa, deschisa

Ca baiatul meu, or fata

Sa citeasca mai departe

Ce n-a dovedit nici tata.

Iar de n-au s-auza dicsii

Al stravechii slove bucium

Asezati-mi-o ca perna

Cu totii codrii ei in zbucium. (Legamant. Lui Mihai Eminescu)”

“Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginile lumii.”

“Daca n-ar fi iubirea, m-as teme de viata.”

“Daca as avea doua inimi, una as vrea sa gandeasca.”

“Ochii is doi si-s tristi, d-apoi inima, singura?”

“Nu am, moarte, cu tine, nimic

Dar ce-ai face tu si cum ai trai

De-ai avea mama si-ar muri?!”

“Spun si inteleptii prostii, dar le mai selecteaza.”

“Usoara, maica, usoara,

C-ai putea sa mergi calcand

Pe semintele ce zboara

Intre ceruri si pamant.

In priviri c-un fel de teama,

Fericita totusi esti

Iarba stie cum te cheama,

Steaua stie ce gandesti. (Faptura mamei)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s