Ziarul Lumina

Despre ploaie

„E ca si cum as sta de vorba cu Dumnezeu atunci cand ploua.

Nu indraznesc sa rostesc nici o vorba. Tot ce am de intrebat, intreb in gand.

El imi raspunde cu tunete si fulgere. Nu-si pune toata vocea in primele. Nici macar a mia parte din ea, ca sa nu ma sperii. Si sa nu se sperie nici casa noastra cu doua odai, ce tremura mai rau ca mine.

Off, ce prostuta esti, imi vine sa-i spun, dar mi-e teama c-ar putea sa-mi spuna si ea tot asa mie!

Dumnezeu nu pune decat o picatura din lumina in fulgere. Tot o picatura si in soare. Ce ramane de la soare, in stele,ce ramane de la stele, in luna, ce ramane de la luna, in licurici, ce ramane de la licurici, in picaturile de ploaie, iar ce ramane de la ploaie, in curcubeu.

Cea mai mare parte a luminii, Dumnezeu o pune in ochii oamenilor. Ce ramane de la oameni, in ochii sfintilor, ce ramane de la sfinti, in candele.

Ploaia e felul in care Dumnezeu ii spune ierbii ce are de facut. Altminteri n-ar sti cum sa fie verde. Cum n-ar sti copacii sa fie inalti. Si n-ar sti florile sa miroasa frumos.

Mi se pare, atunci cand ma uit la ploaie, ca oamenii sunt la fel ca iarba. Un fel de copaci si un fel de flori. Eu asa sunt, invatand de la ploaie sa-mi fie drag de pamantul din care am crescut.” (Stefan Mitroi)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s